miercuri, 29 septembrie 2021

Despre Il Calcio la Al Zuc și Il Castello

1 august, ziua 2. Cuvântul cheie al zilei: Il Calcio. După micul dejun, ne-am despărțit de Dieter, Monica și Mara, care au luat-o spre România, cu destinația finală Novaci. Efuziuni, îmbrățișări, șnapsuri și vinuri cadou... Noi, ceilalți, am pornit pe rând către Assisi. Cei mai conștiincioși, dis-de-dimineață, în două echipaje, cei mai relaxați, pe la 10, tot în două echipaje. Destul că, după un drum cu ploaie torențială prin Austria, am găsit de cuviință, ăștia mai lenți, adică noi și alde Zoli, să ne rătăcim puțin prin Italia, în căutarea unui restaurant bun. Și l-am găsit în cele din urmă, printre lanuri de porumb și pârâuri cu nume de înghețată, la vreo 15 kilometri distanță față de Udine, la Pagnacco.

Localul Al Zuc, înființat în anii '70, este unul de familie și se află acum la a treia generație de amfitrioni, pe numele lor Sabrina și Valentino. Am servit aici, în șapte, socotindu-l și pe micuțul Elihu, câteva bunătăți demne de povestit, dar am savurat și atmosfera caldă, de familie. O tagliata de vită gătită magistral, care se topea în gură, ravioli cu ciuperci de pădure și fondue din brânză de capră, tiramisu și niște cantucci grozavi, cafea adevărată, ristretto, vinurile albe și roșii ale casei și un Cabernet Franc foarte fin.

Cum ne-am întins la mâncat și taifas vreo două ceasuri, ne-a fost cumva greu să facem apoi drumul de cinci ore până la Assisi. Și asta mai ales din cauza aglomerației și a unei porțiuni finale de vreo 150 de kilometri care se afla în reparație, pe care am condus noaptea. Mă rog, Dani a condus, cel mai tânăr șofer al grupului. Ceilalți au ținut jurnale, au sforăit ori au privit plictisiți sau încordați la șoseaua cu lumini parcă interminabilă, ca un joc pe computer nereușit. După ce am parcurs cu viteza melcului turbat benzile înguste și pline de denivelări, am ajuns în final, pe la 10 seara, la destinație.Assisi ne-a întâmpinat cu o splendoare de lumini, cu clădirile și străzile sale medievale cocoțate pe deal, cu spectaculosul Hotel Il Castello, la care ne-am și cazat. Am petrecut apoi câteva ore pe terasa hotelului în compania mai multor sticle de vin și a prietenilor mai conștiincioși, care au ajuns cu câteva ore mai devreme.

Cuvântul cheie al zilei rămâne Il Calcio. Despre asta vorbeau aprins unii dintre clienții restaurantului Al Zuc, local pe care l-am și plasat în topul nostru afectiv, semn că sigur ne vom întoarce acolo. Și tot despre asta vorbeam și noi pe terasa de la Il Castello, privind pe smartphone meciul UTA-Steaua în care Bătrâna Doamnă a fost egalată, spre amărăciunea suporterilor nepoliști, aproape de minutul 90. Ne-am consolat însă cu mâncarea rămasă și cu faptul că o chelneriță, româncă din Botoșani, ne-a lăsat în primire întreaga terasă, niște carafe de vin și rugămintea să stingem luminile la plecare. Pare însă că luminile din Assisi nu se sting niciodată, nici atunci când cei mai profani dintre noi, veniți aici nu în pelerinaj, ci în vacanță, se duc la culcare cu gândul la aventurile laice din zilele următoare.

 

Galerie foto 

vineri, 24 septembrie 2021

Cum să găsești calea dacă te rătăcești prin Graz

Jurnal de bord. Ziua 1, 31 iulie. Cuvânt cheie: Wein&Co. După aproape doi ani de boală planetară, în care unii dintre noi nu au apucat să revadă străinătatea, o vacanță europeană nu poate fi decât binevenită. Dacă ea se desfășoară de-a lungul a cinci țări, a două mări și a cincisprezece restaurante, cu atât mai bine!

Am pornit cu patru mașini din Arad către Bad Blumau, ba chiar cu cinci către același spa unic în lume, dacă punem la socoteală și Dodge-ul lui Dieter, plecat din Schweinfurt. Cum, nu știți cine este Dieter? Vorbim de soțul Monicăi, verișoara Pivnicerei. A venit la spa toată această familie mixtă româno-germană, inclusiv Mara, adolescenta de 17 ani. Ei poposeau în drum spre România, pentru un concediu la Novaci, iar noi o făceam în drum spre Italia, pentru o binemeritată vacanță post pandemie. Noi, adică echipajul lui Attila, incluzându-i pe Claudiu și jumătățile mai bune ale celor doi, Alexandra și Teodora, într-un Volkswagen, apoi prietenul Ciprian și cu a sa Alexandra, plus domnișoarele Andra și Briana, într-un Renault. Apoi, Zoli și Raluca cu odorul Elihu, cel mai mic membru al clubului nostru itinerant de degustători neautorizați, într-o Toyota Avensis. La urmă, cătinel-cătinel, am plecat și noi în bătrâna și draga Corolla hatchback, Dan și Dani, Vali și Adina. Destinațiile: Austria, Bad Blumau, pentru o zi; Italia, Umbria, Assisi, pentru trei zile; Toscana, Maremma, pentru alte trei zile; Croația, Rijeka, pentru două zile.

Coadă uriașă în vama de la Nădlac. Noi am stat 50 de minute, alții o oră și un pic, iar cei mai nenorocoși, în vechea vamă Nădlac, două ore și jumătate. Attila&Co și Cipri&Co au plecat spre Graz pentru o experiență gastronomică la Der Steirer și o urcare la Turnul cu Ceas. Și dacă Zoli a venit direct la Bad Blumau, unde avea să se reunească tot grupul, unii dintre noi nu s-au putut abține și au tras la Határmenti Vigadó, restaurant de pe granița ungaro-austriacă, pentru o supă de pui, un vin și un apetisant ficat de gâscă preparat cu cartofi, mere și ceapă crocantă. Pe drum, o mașină a luat foc undeva pe lângă Szombathely, prilej pentru alte 25 de minute de întârziere.

Am remarcat ce relaxați sunt vameșii maghiari și cei austrieci. Nici măcar nu s-au uitat pe acte, pe certificatele verzi. În Ungaria nu se poartă mască decât în instituțiile publice și în spitale. În schimb, în Austria, la intrarea în spa-ul preferat, Rogner Bad Blumau, ni s-au cerut certificatele de vaccinare. Ne-am cazat chiar în satul Bad Blumau, unii la mai vechea, uriașa noastră cunoștință Manfred, proprietar al pensiunii Teichhof Samwald, mare pescar și mare prieten, cu care de-a lungul anilor și cazărilor am împărtășit multe plăceri culinare și nu  numai. Alții au locuit însă câțiva pași mai încolo, la pensiunea cu pisici, păpuși și inimioare Gästehaus Gradwohl.

Cuvântul cheie al zilei a fost Wein&Co, pentru echipajul lui Attila. După ce a lăsat mașina pe o stradă oarecare, pentru o plimbare prin Graz, capitala regiunii Styria, amicul nostru nu mai reușea să-și găsească VW-ul. Noroc că și-a amintit, așa cum îi stă  bine unui degustător neautorizat, că a trecut pe lângă un magazin specializat Wein&Co, așa încât GPS-ul l-a dus la destinație. În Bad Blumau, relaxare cu Aperol Spritz pe marginea unui jacuzzi, poze în halate albe cu cei 17 membri de club, înot în bazinele de lângă Vulcania, oboseala plăcută a  unei zile în care părea că toată lumea a plecat în concediu. După un somn bun în paturi austriece, mâine pornim spre Assisi, unii, iar alții spre România, pentru două vacanțe paralele.

 

Galerie foto