sâmbătă, 8 aprilie 2017

Vinvest cu Adrian Zmed și Mircea Mihăieș




M-am luat cu multe altele și încă n-am apucat să fac cronica de har și pahar a ultimului festival de pe la noi, Vinvest. Mă achit acum de sarcină, lăsând cuvintele să povestească totul. Le torn dintr-un decantor în care vor fi șezut o săptămână, spre bună limpezire și aerisire, și tare cred că și acum continuă să aibă un irezistibil parfum de Chardonnay, de Meunier, de Pinot Noir...

Buchetul festivalului nostru bănățean de vin a fost unul de Champagne, de Champagnes extraordinare. Am bifat un eveniment mai animat parcă decât în alți ani, cu altfel de public, parcă mai tânăr și mai avizat. Și asta în ciuda unei participări nu tocmai numeroase și nu tocmai consistente din partea producătorilor, pricinuită probabil și de suprapunerea cu GoodWine, târgul de vinuri bucureștean pe la care n-am mai dat de ani buni. 



Printre prietenii din lumea vinului care au avut stand la Vinvest am numărat Casa de Vinuri Cotnari, Licorna, Château Vartely, Crama Kelaru, Vinuri de Măcin, La Sapata, Vincon. Am regăsit cramele de Buziaș Thesaurus, Crama Dealul Dorului și Aramic, apoi Domeniul Anastasia, Via Viticola Sarica Niculițel, Domeniile Sâmburești, Cricova, Cotnari dar și alți producători mai mari sau mai mici, pe care nu-i mai enumăr aici. Comorile se ascundeau însă mai ales la standul Champagne, acolo unde un promotor al celei mai cunoscute regiuni viticole a Franței adusese și servea niște vinuri minunate, din alt film, din altă ligă.
Au lipsit multe nume mari care altădată ocupau spații generoase în cadrul salonului. Asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm în voie de festival. I-am surprins în fotografie pe actorul american Adrian Zmed (între altele, personajul Vince Romano în serialul din anii 80 T.J Hooker), cu origini bănățene, de Comloș, și pe soția sa Lyssa Lynne, savurând relaxați evenimentul oenologic în compania unui cățel mult iubit. L-am reîntâlnit pe Mircea Mihăieș la standul Licorna, acolo unde Florin Preda a fost o gazdă excelentă pentru toți. De ospitalitate ne-am mai bucurat și grație Omului Bun, adică lui Ombun cu ale sale Produse Moldovenești, dar și la Casa de Vinuri Cotnari și Cricova, la Kelaru și La Sapata. 
 
Când am obosit nițel de plimbare și de degustare, am fost poftiți în fotolii la Vincon, acolo unde, în 12-15 prieteni din CDViN, am fost serviți cu de toate de Sorin Scheuleac, promotor local al mărcii.
Master class-ul de vinuri din Champagne la care am putut participa grație invitației doamnei Lucia Pârvu, organizatoare neobosită, de 14 ani, a Salonului Vinvest, și care a fost prezentat de Ronan Lieugard, fost vicepreședinte (vreme de un deceniu) al Asociației Somelierilor britanice și promotor al regiunii Champagne, a fost un deliciu. În pahare au curs vinuri neliniștite valorând, fiecare, multe zeci de lire sterline, de dolari ori de euro, însă calitatea lor nu se măsoară numaidecât în aceste valute forte, ci mai degrabă în emoția și fiorul pe care le produc și le induc în ființa celor cu adevărat pasionați, a celor care nu au socotit niciodată în bani valoarea unui vin. A fost o dragoste la prima vedere, la prima adulmecare și la prima atungere papilară. Un eveniment rar prin părțile noastre de țară, pentru care organizatoarea festivalului merită toate felicitările noastre.
 
În rest, câteva vinuri dragi, ne-notate în carnețel, ci doar consemnate de memoria senzorială. Cupajul Bon Viveur roșu de Cabernet Sauvignon și Merlot de la Licorna, care a făcut furori și la WineUp, cupajele de alb de la standurile Vinuri de Măcin și La Sapata, Feteasca Neagră de la Chateau Vartely, niște spumante de Cricova, Feteasca Neagră și Tămâioasele de la Vincon. Oi fi ratat și multe altele, însă nu am avut vreme și nici îmbiere să le degust. Și să nu uit, un Merlot de Miniș direct de la baric care poartă semnătura oenologului Clara Kardos. Am mai degustat și câteva dintre vinurile regiunii Vârșeț, dacă tot provin, ca semnatar al acestor rânduri, dintr-un sat de graniță bănățean din care se vede bine Kula.
Prima seară de Vinvest s-a încheiat în mod firesc cu o pljeskavica na kajmaku și cu un pahar de vin la restaurantul Karageorge al prietenului nostru sârb Mladen Galovici. Sâmbătă am organizat un eveniment chiar în dormitorul bunicii cu vinurile din Champagne pomenite mai sus. Duminică ne-am întors la festival, luând totul de la capăt, resetând numărătoarea paharelor. Ce poți să ceri mai mult de la un weekend timișorean?

joi, 30 martie 2017

La Wineup 2017, pe Via Carassia, într-un Cluj pe care-l iubim ca Sarea-n bucate



De la o vreme, toate ieșirile noastre la WineUp au legătură cu Sarea-n bucate, chiar dacă acțiunea principală se petrece în orașul acela interesant din apropierea Turzii care este Clujul. De data aceasta am găsit un festival puțin altfel și am luat-o pe Via Carassia, la o plimbare de dimineață în compania unor vinuri tinere și neliniștite.

N-a fost să fie să ședem și noi trei zile și trei nopți în capitala Ardealului sub pretextul justificat al participării la unul dintre cele mai importante festivaluri de vin din țară. Vineri și duminică am fost mai mult pe drum, pe sus și pe jos, pe la Oradea și Alba, prin Țara Moților și prin alte țări, ale Emoțiilor. Am prins și soare, și ploaie, și lapoviță, două anotimpuri într-un weekend capricios de sfârșit de martie. Vineri, am avut grijă să savurăm niște vinuri minunate, hors concours, grație gazdei noastre care și-a desferecat răcitoarele anume pentru noi. Sâmbătă de dimineață ne-am plimbat prin târg, intersectându-ne căile cu cele ale prietenilor din lumea vinului prezenți în Cluj. Trupa de la Petro Vaselo ședea la soare pe terasa de la Camino, noi am luat micul dejun la terasa Viena, un peregrin cânta obsesiv Hare Krishna lipit de clădirea în care s-a născut Matia Corvin, era un  soare înșelător pentru toți, cu dinți de iarnă încă nealungată. 
 
Am salutat bloggeri rătăcitori și oameni de vin din lumea largă, pe drumul care ducea sigur către Muzeul de Artă, acolo unde ni s-a mutat festivalul. Ne-am simțit de parcă ne-ar fi furat cineva bucuria celorlalte două ediții, petrecute în superba clădire a cazinoului clujean. Nu că locul actual de desfășurare nu ar avea șarm, patină ori patimă. Decât că ne obișnuisem cu un anume standard și cu o anume ținută, rar egalate în materie de evenimente oenologice în România.

Altminteri, multe crame la stand, mulți prieteni și neprieteni, cunoscuți și necunoscuți, oameni de care ne amintim și oameni care nu își mai amintesc de noi. Ne-am bucurat să-i revedem pe organizatorii festivalului și să degustăm vinuri mai noi ori mai vechi pe la câteva standuri cu aură bună. Am dat pe la Liliac, acolo unde se aflau prietenii noștri Cătălin și Oana, pe la standul Produse Moldovenești, cu al său Ombun care s-a bucurat să ne servească cu o favorită Fetească Neagră, pe la Viile Metamorfosis, unde existau un mare Pinot Noir, dar și un Negru de Drăgășani de-a dreptul irezistibil. 
 

Într-un colț, l-am găsit și pe Călin de la Cluuuuj, vechi companion de pahar și festival. I-am reîntâlnit și pe Geta și Bogdan Bocșe, purtând o comoară la cărucior, pe Mihai Oprea și Mona Arsulescu, dar și alți cunoscuți care au dat cândva prin dormitorul bunicii. Ne-am revăzut cu plăcere cu Giancorrado Ulrich, Alfred Binder și Adrian Pașca de la Viile, cu Ghislain Moritz - oenologul Avincis, cu Florin Preda de la Licorna, cu Enikő de la Carastelec, cu prietenul nostru Vali Ceafalău care reprezintă Vinimondo, cu Marian Olteanu de la Gramma și Anca Maria și Nelu Vlădoi de la crama omonimă, cu Dorelul La Salinei, cu Ana Roxana, PR de Rotenberg, cu Marina care este de acum a Recașului, cu Luminița și Borisul Oprișorului, cu alți oameni mai importanți ori mai anodini de la crame mai mari sau mai mici prezente în festival. Am găsit și o cramă nouă, Galicea Mare, din Dolj, la prima ei ieșire în lume, cu vinuri interesante, chiar dacă încă neetichetate.
 
Să tot fi fost cu toții măcar 15 arădeni, grup în care am inclus-o cu plăcere și pe prietena noastră băimăreană Romana Furtună. Adriana a fost cel mai entuziast membru al clubului și singurul care a venit în cârje, cu piciorul în ghips, la festival, dovedind că pasiunea pentru vin nu ține cont de accidentele neplăcute de călărie. Ne-a lipsit foarte mult Dani, mezinul Vestik, aflat chiar de ziua lui la Groningen din pricini de studenție și din lipsa unor avioane de weekend care să zboare către România.
Să mai spunem că am efectuat tradiționala ședință foto pe scena din curtea muzeului, dar și pe scări, că am fost cuminți și am plecat cam pe când începuse concertul, că am cinat la Camino alegând un meniu gourmet, că a fost o sâmbătă minunată. 
 
A doua zi, Enikő ne invitase la restaurantul Via pentru o lansare de vinuri neliniștite pe nume Carassia, cele mai recente produse ale cramei Carastelec și totodată rațiunea pentru care fusese înființată această vinărie cu acționariat maghiar, aceea de a produce spumante prin metoda clasică. Într-un anume fel, a fost evenimentul weekend-ului pentru noi. Local select, bucate de top, spumante pe care le vom comanda cu baxul de îndată ce vor fi disponibile. Țineți minte cele trei nume: Carassia Clasic extra brut (60% Pinot Noir, 40% Chardonnay), Carassia rosé brut Blanc de Noir (Pinot Noir), Carassia Blanc de Blancs brut (Chardonnay), pentru că ele vor deveni în curând emblematice pentru Transilvania. În curte, la o cafea ori la o țigară, am apucat să fotografiem o pasăre stranie care comunica gălăgios cu lumea. Un fel de corb care strângea cordițe uscate de vie pentru cine știe ce cuib măiastru.
 
Pe urmă s-a făcut de plecare, am pornit către Turda, ne-a plouat și am prins și o lapoviță, cu ochii la munții înzăpeziți. Am tras nu la salină, ci la restaurantul Sarea-n bucate, pentru un prânz bogat și pentru o ședință foto inevitabilă. Seara, ne-am regăsit orașele de acasă, Timișoara și Arad. Cu sentimentul că mâine ne-am muta la Cluj. Din pricina festivalurilor și vinurilor sale, din pricina localurilor și muzeelor sale, din pricina ființei urbane care reprezintă chintesența Ardealului. Și mai ales din pricina oamenilor frumoși ai acestui mare oraș care este adevărata capitală a părții de lume în care trăim cu toții.

luni, 9 ianuarie 2017

Anul 2016, un distilat de plăceri trăite de-a lungul a 366 de zile




Bilanțurile clubului au ajuns să fie tot mai greu de întocmit. Cum faci să încapă un an întreg - de degustări, călătorii, festivaluri de vin – într-un număr finit de rânduri și de fotografii care să exprime totul așa cum a fost? M-am străduit să o fac din nou, în virtutea unei alchimii, aruncând în cazanul sintetizator toate experiențele din 2016. La urmă a ieșit ceea ce curge mai jos, un distilat de plăceri și de clipe  trăite în 366 de zile.


Anul trecut, în ianuarie, am avut grijă să publicăm bilanțul lui 2015, cu ajutorul a două articole cuprinzătoare, apoi am bifat o primă degustare cu vinurile Cramei Rătești și am organizat un party strașnic de ziua unor domnițe din club. După blind-ul în pahare negre de S.V.S. și de Manzoni Bianco am publicat un studiu despre cum se poate manipula auditiv o degustare de vin.
 

În februarie am evocat cum ne-am bucurat, în ianuarie, de șase ori de Pinot Noir, de anuar, în odăile clubului și am aflat, dintr-un interviu, părerile lui Mi Yeun Hong, jurnalistă și degustătoare, despre vinurile românești și imaginea lui Dracula, ca să punem apoi de o degustare la frontieră în care am jurizat vinurile și pălincile grădinarilor din Nădlac. După o serată în stil CDViN cu vinurile și stăpânul Domeniilor Tohani, am aflat, tot dintr-un interviu, că Luiz Alberto, fondator și CEO #winelover, își imaginează că, dacă și-ar echivala ființa cu un vin, sigur ar fi un cupaj. Tot în februarie am consemnat ultima degustare cu Bogdanul Lacertei, același bun prieten al clubului ajutându-ne să descoperim diamantele vinului toscan alături Tina și... Carlo Buti.
 
La început de martie, am făcut cronica unei seri ardelene cu Enikő, Chardonnay și Pinot Noir și am amintit de experiența degustării a opt vinuri bisecte de care au avut parte cei mai entuziaști membri CDViN. Au urmat un party de pomină cu Ella, Syrah și Lucky Motanul, întâlnirea cu Balla Géza în dormitorul lui Nagymama și o degustare a unui eveniment cultural de top ai cărui protagoniști au fost Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Mircea Mihăieș, Barbu Mateescu, Sorin Vasilescu, Sever Voinescu, Cătălin Lazurca. Vinurile Cramei Gîrboiu au pătruns apoi în epicentrul atenției membrilor CDViN, fapt urmat firesc de o aniversare printre vinuri, în compania lui Titi, membru fidel și destoinic al clubului. Pe urmă am găsit o legătură profundă între amicul nostru Herbert, licorile de la Vinarte, sirenele clubului și starea de bine. După ce am povestit despre ziua lui Dani, așa cum a fost, am încheiat luna prin vinotecă și odăile bunicii, împreună cu trei prieteni din Geneva.
 

În aprilie, cuvintele au spus povestea WineUp 2016, acolo unde am fost împreună cu douăzeci dintre frumoșii nebuni ai festinelor din urmă, și au descris o seară premium în compania familiei Cărtărescu, petrecută în dormitorul bunicii. Ne-am dat mai apoi, tot în club, un rendez-vous cu Issa și ne-am dedat unor delicii lusitane la linguriță și la pahar oferite de Senhor Adi Butuc de Aveiro. Luna oenologică a continuat cu lansarea, la București, a volumului „The Wine Book of Romania”, cu o degustare Bauer, la Arad, în alb, roșu, rosé și oranj și cu un Vinvest atipic, cu celebrare și nostalgii Phoenix, la Timișoara. În odăile bunicii s-a consumat apoi o îndelung așteptată degustare cu vinuri de Lechința și Cătălinul Liliacului și ne-am revăzut cu Herbert, la un Malbec, pe ritm de tango. La final de aprilie, am descris lansările de cinci stele, de la Arad și Timișoara, ale ghidului „The Wine Book of Romania”.
Mai a fost o lună neobișnuit de liniștită, fără degustări, evenimente, zbucium de tot felul. Totuși, am compensat această vacanță cu o extraordinară călătorie la Drăgășani, la crama Prince Știrbey, care reprezintă pentru noi, de vreo cinci ani încoace, kilometrul zero al atâtor plăceri bine știute. 

 
Luna iunie a început cu cronica degustării uneia dintre ultimele Cutii Paleologu, ca apoi să avem cu toții o discuție secretă cu Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș sub cireș și să trăim o noapte furtunoasă în compania vinurilor și stăpânilor Domeniului Vlădoi. De Rusalii, nu puteam lipsi de la ziua Cramei Avincis, acolo unde am derulat filmul unei zile de iunie petrecute într-un loc binecuvântat. Mai apoi, Casa de Vinuri Cotnari a revenit în dormitorul bunicii cu o degustare și cu o surpriză de top iar noi ne-am bucurat să organizăm prima nuntă în Vestik club și să spunem o poveste cu Ai, Axi și toate bucuriile de pe urmă.
 
La debut de iulie, Domeniul Bogdan avea să facă o demonstrație de forță în dormitorul bunicii și tot acolo, în premieră națională, s-a desfășurat o integrală Foss Marai, unul dintre marile evenimente ale anului pentru membrii CDViN. Tot în iulie am făcut o vizită la Crama Elite în doi-trei prieteni și, după ce ne-am întâlnit de atâtea ori la Budapesta, Viena, București ori Arad, am avut grijă să-i spunem lui Balla Géza, la Păuliș, Köszönöm szépen! Ultimele rânduri publicate în această lună au descris infinitele mele plăceri la malul mării, trăite cu prilejul festivalului Rosé&Bubbles Mamaia 2016, la care au putut fi degustate peste 100 de rosé­-uri și spumante, produse în patru țări.
 
În august s-a dovedit pe deplin că Sabrare răzvanum est!, căci am avut parte de o seară explozivă cu Răzvan Demian și vinurile marca Gîrboiu. I-am îmbiat apoi pe prietenii neautorizați, în paradisul lui Gabi de la Sâmbăteni, cu baclava cu vin și cu căprioare. În zece negri mititei, ne-am delectat cu șase vinuri aproape toscane în odăile bunicii. La urmă am povestit despre Cartea vinurilor românești și Valea Verde Retreat 2016, acolo unde văzute nu mai puțin 52 de vinuri au fost notate de juriu cu cinci stele.

Septembrie s-a confundat cu plăcutele experiențe trăite în Dealu Mare. Am făcut o călătorie în Valahia profundă, la Conacul Domniței Ralu, și am exclamat “Viva la
festa, 8 septembrie 2016!” la Vadu Săpat cu ocazia zilei cramei Viile Metamorfosis. Luna s-a încheiat la Arad cu o degustare purtând marca aceleiași crame, sub ochii întregii familii Antinori și ai lui Lucky Motanul.
 

În octombrie, Caii de la Letea au pătruns întâia oară în club, în vreme ce papilele noastre se delectau cu un Rosé și un Aligoté ieșind afară din mit cu ajutorul tirbușonului. Tot în club au urmat două evenimente speciale, o degustare în stil Privo și o serată hedonistă cu Herbert, Lucky și Vinarte. În a două jumătate a lunii am mai bifat și un Colocviu la Arad, pe Domeniile CDViN, cu licorile Casei de Vinuri Cotnari și ne-am reîntâlnit cu Enikő și vinurile Carastelec, alături de câțiva invitați-surpriză, printre care s-au numărat Horia Roman Patapievici și Gheorghe Falcă.

În primele zile de noiembrie am povestit de strașnicul HalloWine 2016, desfășurat sub deviza Don’t drink and fly! Vinurile cramei Vlădoi s-au aflat apoi pentru a treia oară dormitorul lui Nagymama și tot acolo ne-am dat întâlnire cu un Château, cu un Individo și cu un Taraboste. Plăcerea revederii cu vinurile LacertA a fost de partea noastră iar în final am savurat opt Fetești Negre, în blind și la vedere, în Vestik Club.
 
Decembrie a debutat cu un articol despre vinurile Casei Silva, ajunse din crama chiliană a secolului XXI în clubul Vestik. În ultima lună a anului am mai programat și înfăptuit un adevărat spectacol oenologic cu noile Fetești Negre ale Casei de Vinuri Cotnari și am fost încântați că Big (B)Radu s-a întors în dormitorul bunicii cu desaga plină de vinurile Domeniului Coroanei.


Notă. Trei festivaluri importante trăite în 2016 de membrii fondatori ai CDViN, RO-Wine/The Wine Festival of Romania (București), Salonul Rovinhud (Timișoara) și Határon Túli Magyar Borászok a Pesti Vigadóban - Festivalul cramelor ungurești de peste hotare (Budapesta), au rămas fără cronică. Senzațiile le păstrăm însă pentru noi, fără de nici un link exterior, în cotloanele memoriei afective, acolo unde totul rămâne intens și inefabil. Dacă nu cumva vor fi de găsit cândva și pentru ele cuvintele și imaginile potrivite...