marți, 5 ianuarie 2021

Bilanț 2020. Anno bisesto, anno funesto

Dacă privim înapoi, de-a lungul anului care a trecut, ne dăm seama că 2020 confirmă zicala romană că un an bisect este un an funest. Cu toată tristețea care a cuprins lumea și care ne-a cuprins și pe noi, o mică dar activă comunitate de iubitori de vin care a pierdut recent multe ființe dragi, am consemnat totuși în anul care a trecut și câteva evenimente fericite. Le rememorăm mai jos, într-un tradițional bilanț afectiv.

În 2020 ni s-au născut doi copii în club și am consemnat două căsătorii ale unora dintre cei mai buni prieteni. Cum evenimentele în sediul CDViN au fost rare și s-au mutat în curtea bunicii, și articolele au fost mai puține, și cuvintele s-au așternut mai greu pe hârtia virtuală.

 

În ianuarie am întocmit cuvenitul bilanț pe anul 2019, care a fost unul fericit, de Moutai, de îngeri și de ciocolată. Și tot atunci am scris despre călătorie mai veche făcută la Novi Sad, un oraș de care ne-am îndrăgostit și pe care l-am văzut ca pe o delicatesă servită pe o terasă cu vedere la Dunăre. Evenimentul lunii a fost întâlnirea cu creatorul Davino, Dan Balaban, în compania căruia am trăit o seară scânteietoare în dormitorul bunicii.

Februarie a început cu cronica de pahar a unei degustări cu vinurile Cramei Dealul Dorului, susținută chiar de oenologul László Veiszenbacher. Am continuat cu o dublă degustare prezentată de amicul Big Radu, cu vinurile Domeniului Coroanei Segarcea și ale Vinarte, în cadrul unui eveniment de-a dreptul MagiQ. Un adevărat festival internațional s-a dovedit întâlnirea cu cei șapte magnifici ai vinului, eveniment pe care îl organizăm din 2015 încoace. Tot în februarie am vizitat Dorvena, cea mai frumoasă cramă din împrejurimile orașului Pâncota, și am avut parte de o magnifică întâlnire cu vinurile și cățeii de la Crama MaxiMarc și de la Pensiunea La Foresteria. La urmă, în odăile bunicii, am sărbătorit Sfântul Valentin în compania vinurilor  Villa Vinèa și am pus la cale o degustare „bisectă”, cu vinuri din anii 2016, 2012, 2008 și 2000.

În ultimele zile ale lui februarie și în prima zi de martie ne-am călătorit prin Iași și prin Cotnari, deasupra și dedesubt, în căutarea superlativului pierdut. Am făcut-o în compania noului nostru prieten Cristi Grețcu, cunoscut om de divertisment și distractisment. Și cum veștile de pretutindeni deveniseră îngrozitoare, abia am mai apucat să facem, în martie, o degustare în dormitorul bunicii, în prezența proprietarului, cu excelentele vinuri marca Ferdi, o cramă boutique care a cucerit clubul.

În restul lunii martie, la fel ca și în aprilie și mai, am pus mască peste toate bucuriile, party-urile, excesele de altădată. Totuși, către sfârșitul lunii mai, am avut bucuria să participăm la cununia civilă și religioasă a prietenilor și, de acum, finilor noștri Raluca și Zoli, ca și la botezul micului Elihu, cu care am stat la taifas despre vin și plutirea norilor.

Primul eveniment din iunie l-a readus în club, sau mai degrabă în curtea bunicii, pe vânătorul frenetic de vinuri Herbert Szasz, cu care CDViN a avut parte de un nou început, la ceasul când felinarele solare se aprind. Apoi am aflat că există cineva, acolo sus și pe terasa bunicii, care iubește nespus Mustoasa lui Emanuele Reolon. De ziula lui Dan, ne-am călătorit La Țigănci și un pic în Nirvana, cu ajutorul vinurilor noului brand Velvet Winery și ale cramelor Carastelec, Histria și MaxiMarc.

 Prin iulie am scris despre seara petrecută sub bradul bunicii având în pahar vinurile și soiurile ungurești promovate de amicul Andrei Schmak, între care s-au numărat Irsai Olivér și Juhfark. Herbert a revenit cu o nouă degustare, cu șapte vinuri de la cinci crame din tot atâtea țări ale lumii, prilej cu care a reușit să alunge toată tristețea pandemică a lumii. Tot în iulie am descoperit, printre mâhnirile prezentului, că la vie poate fi en rosé, de caramel și ciocolată, în cadrul deja tradiționalului festival de rosé și clătite.

În aceeași curte a bunicii, în luna august, folosind ca momeală feteștile și înghețata, am organizat un pescuit de somon și cod din farfuriile pregătite de Pivniceră. Mai apoi, Laurent Pfeffer, vinificatorul Domeniului Catleya, ne-a făcut plăcerea să își prezinte vinurile în cadrul unui eveniment care a adus un freamăt nou pe terasa lui Nagymama.

În septembrie, prietenul Adi Pașca ne-a oferit o degustare hedonistă din seria We Love Pasta&Wine, din care nu a lipsit unul dintre cele mai grozave vinuri supertoscane pe care le-am promovat în club: Tignanello. În aceeași lună ne-am reîntâlnit cu Boris Ionescu și vinurile Cramei Oprișor, marcând astfel un deceniu de degustări în compania vechiului nostru amic. 

Octombrie a fost ultima lună din 2020 în care am mai organizat degustări în fieful CDViN. Am început tot cu Herbert Szasz care, într-o seară răcoroasă și pandemică de toamnă, ne-a încălzit cu vinurile sale din Italia, Argentina, Franța și Chile. Gitana Winery, o cramă din Republica Moldova, ne-a oferit apoi tot ce are mai bun în sticle, chiar în prezentarea Lilliei Dulgher, una dintre fiicele proprietarilor. Am încheiat anul oenologic în club cu o degustare cu vinurile lui Herr Heiner Oberrauch, proprietarul Villa Vinèa, în prezența promotorului Claudiu Toma.

Și dacă noiembrie a trecut ca o tristețe reeditată, în decembrie am avut totuși ce povesti, marcând astfel bucuria unui alt început care poartă totodată numele unei firme nou înființate de cinci membri ai clubului. Amphoreus este de acum singura cramă monosoi de prin părțile noastre care vinifică orange. Prima recoltă fermentează deja în trei amfore care au călătorit din Toscana în Arad pentru a face posibil acest proiect dedicat deopotrivă celor care vor veni și celor care nu mai sunt.