joi, 10 ianuarie 2019

2018, un an plin de aventuri în dormitorul bunicii, pe mare și prin Mitteleuropa


Numărănd toate titlurile, fotografiile, link-urile celor 365 de zile din 2018, ne dăm seama că am avut parte de un an plin-plin-plin, în care nu ne-au lipsit în nici un caz entuziasmul, periplurile, aventura. Au fost atât de multe evenimente, cu paste și clătite, cu emu și Tămâioase Negre, cu calamari și vițe străvechi, că unele au rămas pur și simplu fără cronică. În 2018 munca noastră a avut ca rezultat, între altele, 38 de degustări și 14 întâmplări speciale în club, dar și 94 de articole publicate pe cele două site-uri, cdvin.ro și vestik.ro, și pe blogul Pivnicer. Lor li se adaugă sutele de postări de pe paginile de facebook ale clubului și ale membrilor fondatori. Cum Cineva, acolo sus, ne iubește, în 2018 am avut șansa să participăm la 9 festivaluri de tot felul și să vizităm 7 crame din 7 țări europene. Amintirile anului abia pot fi cuprinse parțial în rândurile, fotografiile și link-urile care urmează.
 
Ianuarie a început cu bilanțul anului 2017, oferindu-ne apoi o emerită degustare de Cleștar cu Big Radu și mult așteptata seară a Magnificilor. Am mai povestit despre concursul mondial de Sauvignon din Steiermark și ne-am oferit un eveniment cu totul special avându-l ca maestru de ceremonii pe amicul Vali Ceafalău: o degustare de... Riedel și ciocolată. La urmă ne-am reîntâlnit cu Ombun și vin bun la degustarea de Dac, KVINT și Château Vartely.
În februarie am povestit mai întâi despre o anume vineri cu magnumuri și bunătăți din caietul bunicii, continuând cu cronica unui alt eveniment, o sâmbătă de sushi și vin de ziua lui Ionu. Și ca să încheiem un weekend apoteotic, am consemnat, într-o duminică, în cadrul unei prea scurte tradiții, din păcate, un apetisant șonk’n’wine festival cu Anca&Mihai. Ne-am mai gândit să oferim șase vinuri Bauer prietenilor de pretutindeni, apoi am anunțat Marea Unire a vinurilor la Vinvest. În aceeași lună am mai organizat un spectacol oenologic și culinar cu Herbert și Ja, dar și o aniversare picantă, cu vinuri românești și arome asiatice.

Luna martie a debutat cu o petrecere în compania a șase vinuri și a două chef-e autohtone, apoi prietenii de la Viile Metamorfosis au lansat câteva vinuri superbe în dormitorul bunicii. Una dintre cele mai entuziasmante întâmplări a anului 2018 a fost degustarea pe două niveluri, petrecută în club și vinotecă, cu vinurile Antinori. Am mai scris despre avantajele Austriei la ProWein 2018 și despre creșterea exporturilor de vin ale acestei țări. Un eveniment unic, cu casa închisă, a fost Coffee cupping & wine tasting. Un articol l-am dedicat celor 37 de vinuri degustate în premieră națională la Timișoara, apoi am săvârșit un flashtasting vizual și olfactiv cu noile vinuri de la SERVE. Am mai reușit să alungăm iarna cu ajutorul a șase vinuri de la Crush și să participăm, la Timișoara, la un dineu epicurian à la française, apoi am publicat Programul festivalului Vinvest.
 
Primul articol din aprilie a fost dedicat unor vinuri medaliate la Vinvest, apoi am scris despre cei cinci gușteri, de felul lor din Dealu Mare, care au fost protagoniștii unei degustări premium. Am relatat apoi cum am atins Apogeum, cu Dolette și Indiana Jones, și am vorbit despre premierele Vinvest, cu ochii la 2021. Ziua Adinei și a Malbecului s-au ținut de asemenea în Vestik Club, apoi ne-am delectat cu niște Isse de pe salină și am povestit despre festivalul sârbesc Novosadski Salon Vina.
În debutul lui mai am scris despre un masterclass cu Manu în dormitorul bunicii și despre seara spumantă cu Răzvan. Am mai avut parte de Issa, Equines și un pic de Cluuj, descriind într-un reportaj noblețea de lume nouă a vinurilor și cailor de la Turda. Membrilor clubului le-am oferit vinuri spaniole pentru toate gusturile și buzunarele și am anunțat apoi prima ediție a Salonului Vinurilor Milésime de la Oradea. O altă seară premium organizată în club a avut ca subiect vinurile românești și arta marca Oravitzan. Ne-am mai oferit apoi șase vinuri și câte un veac de singurătate în fiecare pahar și câteva vinuri cușer provenite din Burgenland.
 
În iunie am scris despre Festival Tamjanike care a avut loc în premieră la Belgrad și am povestit cum am dezlegat misterul Tămâioasei Negre în capitala Serbiei. A urmat o cronică afectivă a Rusaliilor 2018 la Crama Avincis și am anunțat a patra ediție a Festivalului RO-WineOprișor, Borișor, Vestitor s-a dovedit o combinație oenologică perfectă în odăile bunicii. Următoarele articole au avut ca subiecte festivalul vienez VieVinum și degustarea de vinuri biodinamice „Tasting with Respect” din Palatul Hofburg. Dincolo de splendoarea vieneză, la finele lunii am organizat acasă, în extrem de Mica Vienă, o triplă sărbătoare cu vinurile Cramei Liliac.
Primul articol din iulie l-am dedicat arădeanului care a câștigat o bursă de studii de 10.000 de euro în Italia, apoi am descris seara italiană cu vinuri Antinori și paste de tot felul.  
Am mai organizat, lângă Sâmbăteni, un party de pomină cu Vinarte, nandu și burgeri în Zooland ori mai degrabă în Wonderland și ne-am revăzut, în dormitorul bunicii cu Tohani și prietenul Ștefan Timofti. Unsprezece etichete sârbești și un soi de legendă din țara vecină au făcut deliciul unei alte degustări către final de iulie.
 
În august am făcut cronica unei degustări cu Chardonnay-uri din trei țări și am vorbit despre
The First Master Sommelier Examination din Austria iar apoi am anunțat Salonul Vintest de la București, aflat la a opta ediție. Nu am uitat să povestim despre viitorul festival de la Merano, găsind de cuviință totodată să organizăm propriul minifestival de clătite și rosé chiar în curtea bunicii. A urmat apoi în club o întâlnire emoțională cu vinul „1918” și am scris seria de reportaje făcute în Slovenia și Italia de-a lungul a șase zile de vis, primul dintre ele fiind: Acasă la Stara Trta, cea mai bătrână viță-de-vie din lume. Ritualul și Pârâitoarea
 
Am continuat să publicăm, în septembrie, alte șase reportaje despre călătoriile de la sfârșitul lui august prin Slovenia și Italia: Hvala lepa, Slovenija, grazie mille, Italia!; Portorož și Postojna, marea și peștera imperială; O baie la Lignano, pe plaja lui Hemingway; Croazieră de-a lungul țărmului unei mici Slavii venețiene; Un imn dedicat viței-de-vie cvadricentenare; La Târgul AGRA, cu mascote, pleșkavița, Refošk și kürtőskalács.  
Degustarea oferită de #winelover-ul Bruno Gaberšek am povestit-o într-un articol publicat la începutul lunii ianuarie 2019.
Tot în septembrie am scris despre abundența recoltei de struguri din Austria, despre ziua Sorinei, cu flori și spumante la frapieră, despre seara italiană cu paste și vin  în compania lui Gianluca Testa.
Domeniile Panciu și șampania de la noi, de acasă au făcut furori apoi în Vestik Club. Am anunțat următoarea ediție a Campionatului Mondial al Somelierilor și am organizat o incitantă degustare de vin în pahare negre. Un reportaj despre „ Dani ludaje”, inedit  festival al dovlecilor din orașul sârbesc Kikinda, a încheiat luna.
 
Octombrie a debutat cu două articole despre Groningen Wijnfestival 2018, eveniment care a avut loc la sfârșit de septembrie într-o biserică din cel mai nordic mare oraș al Olandei. O degustare cu Răzvan Demian, omul-orchestră, și Vali Chibrit - un caricaturist scăpărător a fost primul eveniment al lunii organizat în club. Am dat o fugă apoi până la Măderat, pentru o sorbire de vin și o îmbrățișare de Sequoia la Crama MaxiMarc. Un articol l-am dedicat vinului spumant Sekt, specific Austriei, iar un altul Salonului bucureștean Vintest. A urmat, în club, o seară cu Pinot și Alira, iar apoi am scris despre Crama Carastelec, triplu medaliată la un prestigios campionat mondial de spumante.
 
La debut de noiembrie am povestit cum am sărbătorit Ziua Mondială a Pastelor, am mai dedicat un articol viilor și vinurilor Austriei și un altul celei de-a 27 ediții a Merano WineFestival. HalloWine Party 2018 a fost aniversarea mea de groază, urmată de o degustare cu licorile cu atitudine, longeitu(in)e și altitudine al Casei de Vinuri Ștefănești. Am scris despre câștigătorii WineHunter Platinum Award de la Merano și ne-am reîntâlnit în club cu mulți prieteni de la Casa de Vinuri Cotnari, care au lansat spumantul de Fetească Neagră. Ultimele două articole ale lunii au fost despre vinurile austriece de calitate și despre Herbert și vinurilor sale extreme, primite cu aplauze în dormitorul bunicii.
 
În decembrie am descris într-un reportaj proiectul inedit numit Valahorum – Essence de Roumanie și ne-am dat întâlnire cu un Supertoscan în dormitorul bunicii: Tignanello. Villa Vinèa și șapte vinuri din Ardeal au umplut o filă sentimentală în jurnalul destoinicului membru de club Zoli. 
O ultimă călătorie în Italia, la festivalul „Zivijo!” din Oslavia, a fost un bun prilej să popularizăm o carte despre povestea uitată a vinului Orange: Amber Revolution. Am încheiat oficial luna și anul în compania vinurilor Valahorum, în ultima noapte cu degustare consemnând și prima ninsoare în orașul bunicii.

luni, 8 octombrie 2018

Ați fost vreodată la un festival de vin, la un Wijnfestival, într-o biserică?

Noi, da. Acesta este răspunsul la întrebarea din titlu. De fapt, nu am fost cu toții acolo, la Groningen Wijnfestival 2018, ci am participat mai degrabă printr-un bun reprezentant, mezinul Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați, Dan Sămînță.
De cinci ani încoace, Dani este ambasadorul CDViN la Groningen, în nordul Olandei. Student la Hanze University of Applied Sciences, mezinul clubului de vin arădean își împarte vacanțele muncind în dormitorul bunicii, călătorind prin Mitteleuropa, fotografiind tot ceea ce este legat de vie și de vin. De-a lungul anilor, a fost prezent la multe dintre festivalurile importante pe care le-au bifat membrii clubului, a călătorit mii și mii de kilometri în scop oenofil și a savurat, în actuala sa tinerețe,  mii de vinuri de degustat într-o viață…
 
Pentru club, vinurile și festivalurile Nordului nu mai sunt de acum o noutate. După periplul de nouă mii de kilometri pe la Capul Nord, prin doisprezece țări și pe sub diferite mări, pe la Moș Crăciun și prin Laponia, noi, ceilalți membri înveterați ai CDViN, știm și ce gust are Château Olkiluoto, vinul încă neinauguratei centralei nucleare finlandeze, și cum sună în papile vinurile Estoniei, și cât de grozave sunt spumantele Poloniei, și care este cea mai nordică plantație noncomercială a lumii, și unde poți găsi cele mai grozave vinuri daneze
Atunci, în chip firesc, am găsit de cuviință să participăm și la acest festival de vin olandez și chiar să aducem acasă câteva vinuri din Țara Lalelelor și a morilor de vânt.

Groningen Wijnfestival este al doilea eveniment oenofil ca importanță din Olanda, după cel care are loc la Amsterdam. Aflat la a treia ediție, a adunat 38 de expozanți la stand, reprezentând magazine online, promotori de vinuri regionale din toată lumea, producători de vin și produse alimentare ș.a.m.d. România a fost reprezentată de două crame, Jidvei și Aurelia Vișinescu, grație promotoarei Adela Camelia Schrage-Simeoni.
Până acum, festivalul a adunat cam două mii de participanți anual, pentru ediția curentă, 2018, estimarea fiind de 2.500. Detaliul șocant însă nu ține însă de faptul că festivalul este organizat în cel mai nordic mare oraș olandez  - Er gaat niets boven Groningen / Nimic nu e mai (pre)sus de Groningen - că biletul costă cam 20 de euro pentru fiecare dintre cele două perioade de patru ore dintr-o zi (au fost trei zile de festival, între 28 și 30 septembrie), că fiecare pahar făcea o fisă a câte doi euro sau că în fiecare an 40-50 de companii împart cele 38 de locuri oferite, cei din urmă veniți sperând să le ocupe promovând de pe lista de așteptare, întocmită cu opt luni înaintea evenimentului. Ci ține de locul în care se desfășoară evenimentul, o impresionantă biserică  în stil gotic...
 
Apărând pe afișe drept Kerk te huur (Biserică de închiriat), lăcașul este oferit pentru concerte, recepții, festivaluri, expoziții, congrese, dineuri, evenimente de tot felul, iar banii obținuți servesc la întreținerea sa în condiții excelente. Embelematică pentru Groningen, cu turnul său aurit, Biserica Aa-kerk are o istorie multimilenară. Pe la anul 800, pe acest loc exista o modestă capelă situată pe malul râului Aa, care avea să se transforme cinci secole mai târziu într-o impozantă  biserică parohială clădită în stil gotic sub patronajul Sfintei Marii și al Sfântului Nicolae, acesta din urmă fiind și protectorutl spiritual al pescarilor, îndeletnicire predilectă în epocă - și nu numai - la Groningen.
Poate că unora, mai habotnici, acest stil pragmatic al nu-mult-preacuvioșilor protestanți din nordul Olandei li se pare unul al pierzaniei. Noi, însă, ca unii care am văzut atâta paragină, de ordin arhitectural și spiritual prin părțile noastre ultraortodoxe, găsim de cuviință că nu există mod mai ingenios, mai creativ și mai evlavios de a-ți păstra lăcașele în viață decât cel inventat la Biserica Aa-kerk din Groningen. Lipsiți de fățărnicie și deloc pupători în mod dramatic de moaște în glod, organizatorii reușesc să îi adune pe oameni, deopotrivă credincioși ori laici, catolici ori reformați, ortodocși ori neoprotestanți, copți sau necopți, într-un lăcaș reprezentativ al orașului, la o împărtășanie aparte, nu neapărat canonică, dar sigur umanistă, pe placul Celui care l-a creat pe om.
 
Cât despre studentul nostru de la Hanze, trebuie să spunem că a fost extrem de încântat de atmosferă, de ținuta manifestării, de consumul responsabil, de calitatea oamenilor prezenți și a vinurilor servite, de frumusețea lăcașului care a găzduit totul. Între standurile vizitate s-au numărat e-shop-urile Through the Grapevine, Vino dei Colli, Wijnhandel Alexander, cel al promotorului pe jumătate macedonean, pe jumătate olandez al brandului T’ga za Jug ( de Sud) din regiunea regiunea macedoneană Tikveš, secțiunea Beans&Grapes care includea standurile României, ale SUA și Israelului, dar și cel al regiunii franceze Alsacia și departamentului francez Jura. Cu sârguință, același membru CDViN a degustat apoi vinurile de la standul magazinului Henri Bloem, care oferă și licori olandeze. Dani și-a urmat, câteva zile mai târziu, promisiunea făcutpă patronului acestui magazin, cumpărând de acolo două vinuri olandeze pentru plăcerea membrilor de acasă ai clubului. Să mai amintim și alte câteva standuri viziate cum ar fi Wijnhandel Cahors, cu Malbecuri din regiunea franceză omonimă, MB MasterBlends cu importuri din Africa de Sud, wine clubul Sovino sau Fransekwaliteitswijn – cu studenții săi voluntari.
 
Participant entuziast de-a lungul a două zile de festival, Dani a surprins totul în imagini: turla aurită de la Aa-kerk, bucuria participanților, zborul unui pescăruș-suflet, surâsul unei domnișoare încă necunoscute, aroma unui Souvignier Gris, contururile arhitecturii ogivale, culoarea acestei toamne olandeze. Iar textul său în engleză, pe care îl puteți citi aici, cuprinde mult mai mult decât a încăput în aceste fraze încropite în limba română, opt zile mai târziu și 1.500 de kilometri mai încolo, pe malul Mureșului, undeva în apropierea dormitorului bunicii.