duminică, 10 ianuarie 2010

La pensiune cu Kevin Costner


V-aţi întrebat vreodată care ar putea să fie legătura între un mic club al degustătorilor de vinuri arădeni şi celebrul actor Kevin Costner? În mod aparent, nici un link, nici o căutare nu ar trebui să dea vreun rezultat asupra intersectării celor două entităţi, una cvasinecunoscută, alta cât se poate de ilustră. Şi totuşi, un punct comun există între CDVNA şi protagonistul filmului "Dansând cu lupii". Şi el are legătură, bineînţeles, cu vinul. E vorba de o pensiune din Miniş, acolo unde şi noi, şi el am băut cele mai alese licori, simţindu-ne la fel de bine preţ de câteva ore.

Nouă ni s-a întâmplat în septembrie 2007, în vremurile bune când nimeni nu se gândea la criza economică, când toată lumea se afla în matca ei, în jobul ei, în familia ei, nebulversată de nici un tsunami financiar, de nici o gripă fiscală, când nu era nici o problemă să-ţi procuri vinul de 90 de puncte şi 20 de euro sticla recomandat de Wine Spectator şi să-l bei cu prietenii la ce local din ce judeţ/ţară/continent îţi căşună, şi asta fără să fii în piele de Kevin Costner. Cum era ziua lui Titi, care împlinea o vârstă rotundă, am ales localul lui Gheza&Monica pentru a-l sărbători. A fost frumos, câinii dormeau obosiţi pe alee, stema RSR se odihnea între două ghivece de flori, mâţele fireşti ale casei studiau fişele noastre de degustare, lumina pătrundea blând prin lemnăria terasei pe care am luat masa, transformând zorelele în mici lampadare. A fost o masă cu supă de hribi şi vinuri albe la sticlă şi vin roşu la carafă, cu coniac şi friptură şi cafea dintre cele mai bune. Pe fişa de degustare, Clara scrisese aşa: Chardonnay 2006 Chile, Chardonnay Reserva 2005 Chile, Chardonnay Barrique 2005 Beltiug, Chardonnay 2003 Md, Sauvignon Blanc 2006 (Hu), Sauvignon Blanc Special Reserve 2003 Tohani. Dintre toate am reţinut însă, pentru totdeauna, coniacul casei, una dintre cele mai alese băuturi pe care ne-a fost dat s-o sorbim vreodată.

Lui Kevin Costner i s-a năzărit să se suie în avion şi să aterizeze aici în octombrie 2009. A luat cina la aceeaşi pensiune din Miniş, însă la restaurant, unde s-a delectat, alături de trupa sa, cu clătite cu şuncă, supă de viţel, gulaş cu găluşte şi hribi, salată de fructe de pădure, golind şi mai multe carafe cu vin românesc.

Dacă în 2007 însă, un străin ne-ar fi rugat să-i facem recomandări agroturistice, i-am fi spus că nu poate găsi un loc mai potrivit decât pensiunea lui Gheza&Monica. Şi nici nu era nevoie să ne argumentăm propunerea cu faptul că Kevin Costner avea să vină acolo peste doi ani şi un pic. Şi asta fiindcă avem încredere, dincolo de orice coincidenţă, în gusturile noastre, în alegerile noastre. Una din aceste alegeri ar fi clipul de mai jos, pe care-l dedicăm tuturor prietenilor cu care împărtăşim acelaşi set de valori.

16 comentarii:

  1. De vinurile lui Balla Geza (de la Wine Princess) nu am citit nimic pe blog. :)
    Nu au ajuns inca la degustare?

    RăspundețiȘtergere
  2. Am băut unul, o Cadarcă. Fusese păstrat însă în condiţii improprii. Proprietarul magazinului ţinea vinurile la 30 şi ceva de grade, într-un spaţiu din buricul târgului, nu spun al cărui târg.
    Bine, eu am cumpărat vinul într-o primăvară sau într-o toamnă, nu era aşa de cald când am intrat pentru asta în magazin. Însă am fost pe urmă, vara, şi m-am îngrozit când am văzut în ce condiţii ţinea patronul vinurile, cum îşi bătea joc de clienţi şi de munca vinificatorilor. A fost ultima mea vizită acolo... Aşa că acea Cadarcă nu mi-a făcut plăcere, probabil petrecuse cel puţin o vară în buticul acelui comerciant meschin. Ce stupiditate, să te apuci să vinzi vinuri când habar nu ai cu se mănâncă asta! Tipic pentru o bună parte dintre români.
    Sigur, Cadarca nu avea nici o vină. Şi nici Wine Princess. Dar mie nu-mi place învelişul ăla de hârtie cu care acoperă sticlele. De parcă ar vrea să ascundă ceva. Vinul trebuie văzut, în sticlă, prin sticlă. E mai mult decât o marfă oarecare pe care o îmbraci într-un ambalaj. În cazul lor, asta mi se pare o eroare gravă de marketing. Nu cunosc însă îndeajuns marca pentru a-mi da cu părerea despre ea. Aşa că mă mulţumesc cu vinurile mele de Chile...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand am drum prin Arad, un popas obligatoriu il constituie vinoteca Wine Princess, situata pe str.O.Goga, intr-o intersectie la nr.26. Nu se pune problema pastrarii necorespunzatoare a vinului, chestie valabila si pentru reprezentanta Cramelor Recas (vinoteca Balade) aflata in apropiere.
    Cred ca dl.Geza a reusit sa scoata tot ce e mai bun din soiul cadarca, in vinurile sale; incepand cu fructata cadarca Schiller, apoi cu aspra si corpolenta Cadarca Premium si la final cu realizarea de exceptie Cadarissima. Acelasi lucru il pot spune de cabernetul din 2003, pinot noir sau burgund; traminerul si mustoasa de maderat sunt cele mai bune la categoria lor in tara. WP e sinonimul calitatii in podgoriile Minis-Maderat, la fel cum e Davino in Dealu Mare.
    Cat despre ambalaj, il consider foarte inspirat din doua motive : e un cadou perfect, prin modul de ambalare (in contrast cu pungile si pungutele lucioase) cat si prin calitatea continutului; apoi mai toate vinurile lor sunt de colectie, apte pentru imbatranire ... gatul ceruit ofera protectie dopului si hartia protejeaza sticla de sursele de lumina si de micile variatii de temperatura (chiar si de socuri mecanice).
    Nu contest calitatea vinurilor chiliene sau australiene, dar noi avem in tara un mare avantaj (inca): vita de vie se "hidrateaza" in mod natural din apa ploilor si umezeala din atmosfera; pe cand la ceilalti picaturile sunt numarate si dozate mecanic cu toate "artificiile" necesare pt o recolta aparent perfecta.
    Poate ne intalnim la o degustare in sezonul mai mult sau mai putin estival, la crama si pensiunea WP din Paulis ?! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cum ziceam, nu cunosc vinurile Wine Princess pentru a-mi da cu părerea asupra lor. Însă eu cred, în mod cât se poate de subiectiv, că vinul trebuie văzut. Pe mine mă alungă ambalajul de hârtie şi nu mai cred, de la o vreme, că aspectul "de colecţie" îţi oferă numaidecât un vin bun. Ba chiar am învăţat să mă feresc de sticlele şi sticluţele pline de peceţi şi steme, care anunţă ritos că ai de a face cu un nemaipomenit vin destinat colecţionarilor. Şi să-ţi mai spun ceva: în lumea comercială românească a vinului, cu cât cumperi un vin mai vechi, cu atât şansele să fie compromis din cauza modului de păstrare sunt mai mari. Unde mai pui că nu orice vin se pretează la învechire. Iar unele vinuri trebuie băute la timp, au o anume viaţă, pentru că altfel ai dat degeaba banii.
    Cât despre vinurile din Lumea Nouă, de care zici că au fost create cu ajutorul unor "artificii", eu sunt de părere că mai întâi trebuie să le gustăm. Pe unele le-au gustat şi alţii şi le-au băgat în topuri profesionale. Până la urmă, degustarea e un exerciţiu de cunoaştere. Uite, dacă vrei să găseşti un vin bun de Australia, ia din Real un Shiraz Jacob's Creek Reserve 2005, face vreo 46 de lei. E un vin de 87 de puncte în topul Wine Spectator pare-mi-se pe anul 2007. După ce-l bei, recomandă-mi un vin Wine Princess care se ridică la calitatea lui, eu am să-l cumpăr şi vom schimba pe urmă impresii. Iar în privinţa vinurilor de Chile, ţi-ai pus vreodată întrebarea cum a putut o ţară îndepărtată din America de Sud să ajungă pe locul 5 în lume în privinţa producţiei de vin iar Concha y Toro al treilea brand mondial ca notorietate? Şi cum o fi reuşit să pătrundă în topul amintit mai sus, acolo unde nu găseşti nici un vin românesc? Au făcut vinuri proaste? Nu cred. Şi asta fiindcă au angajat mai întâi, în urmă cu vreo 30 şi ceva de ani, un specialist european recunoscut, un Torres din Spania (probabil că o vină are în asta şi dictatorul Pinochet), care este practic creatorul noului brand Chile în lumea vinului. Iar mai apoi, pentru că nu şi-au bătut joc de vinul exportat, au respectat calitatea în fiecare sticlă. Şi poţi să găseşti vinuri bune peste tot în lume la preţuri de 3, 4, 5, 6 euro.
    La noi lucrurile au stat exact pe dos. Deşi mai luăm câteva medalii pe la Bruxelles şi pe la alte concursuri mai mult sau mai puţin respectabile, ceea ce vindem în magazine e doar spălătura vinurilor care au luat aurul şi argintul. De aceea trebuie să-mi înţelegi circumspecţia atunci când vine vorba de raportul preţ calitate.
    Ai pomenit Davino aici şi ai dreptate, e sinonimul calităţii, însă există şi acel indicator, acel raport preţ-calitate după care trebuie să ne ghidăm. Când îndrăzneşti să vinzi un cupaj de 20-30 de euro sticla, el trebuie să şi facă banii. Nu spun că vinul nu e bun, uneori chiar foarte bun, însă în toate trebuie să existe o măsură.
    M-aş bucura să participăm la degustarea de care zici, dar şi mai mult m-aş bucura să găsesc vinuri excepţionale, la preţuri corecte, în cât mai multe locuri din minunata şi ecologica noastră ţară.

    RăspundețiȘtergere
  5. :)
    Pai WP nu au shiraz/syrah pentru a face o comparatie corecta, dar il recomand pe cel de la Recas (eticheta cu cocosul) care la 21 de lei il "face" la pret si la calitate pe australian.
    Eu am baut cam toate vinurile produse de Balla Geza si sincer am ramas impresionat pozitiv.
    In ultimii 4-5 ani au aparut vinuri foarte bune si la noi, o problema o constituie achizitia; si sunt doua alternative : direct de la producator sau din vinoteciile specializate.
    Nu contest vinurile din import, am multe preferate si din australia, sud africa sau chile, dar nu pot bea o cadarca sau o feteasca neagra de la vina mar si yalumba.
    Pe viitor or sa se echilibreze lucrurile cu importurile si cu productia autohtona, in favoarea noastra.

    RăspundețiȘtergere
  6. Syrahul de Recaş a fost bun dacă l-ai cumpărat pe cel din primele sticle, cele cu timbru de silver medal pe ele. Pe urmă au băgat în aceleaşi sticle cu cocoş (dacă dai click pe categoria din stg, Vinurile mele, pe România, ai să găseşti acolo Syrahul de care vorbim, mai am vreo 10 sticle din cel bun)o spălătură a vinului medaliat. Faptul a fost recunoscut public de directorul de marketing... Sper că nu te-ai repezit să-ţi faci rezerve, uite, acum ştii, eşti prevenit.
    Ştiu că nu se cultivă Syrah la Miniş. Eu îţi ceream să-mi numeşti un vin de calitatea Shiraz-ului australian pomenit mai sus, nu un Shiraz de Miniş care să fie la fel de bun. În general sunt foarte atent la cuvinte, mi se întâmplă să mă joc cu ele de vreo 30 de ani.
    Şi fiindcă ai pomenit de Fetească Neagră, îţi recomand una produsă de Crama Basilescu, 2008. Asta fiindcă ai adus vorba de Dealu Mare într-un comentariu anterior.
    Cât despre Cadarca perfectă, eu încă sunt în căutarea ei, ca o prinţesă a vinurilor de pe aici şi de pe mai la vest, un picuţ.
    Lucrurile se vor echilibra şi producţia autohtonă va deveni de calitate numai atunci când o anume mentalitate va înceta să mai bântuie şi prin domeniul vinului: cum să obţin venituri cât mai mari din vinuri cât mai proaste, cum să înşel cât mai bine încrederea celui din banii căruia trăiesc. Pentru că, din păcate, asta este valabil acum pentru majoritatea producătorilor de aici.

    RăspundețiȘtergere
  7. Hmmm ... nu stiam de syrah. Mai am in pivnita trei sticle din editia 2007 si cateva din 2008, cumparate din vinoteci. Nu am observat vreo diferenta semnificativa intre ele la degustare.
    Unde a recunoscut treaba cu "spalatura" directorul lor?
    Singura chestie ciudata era anuntul lor pe site, precum au luat un bronz la syrah du monde in 2009, desi pe site-ul oficial www.syrah-du-monde.com nu apare Romania ca participanta in 2009.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ei, am exagerat eu un pic, nu era vorba de spălătură, însă după terminarea vinului cel bun, domnii de la Recaş au continuat să vândă în acelaşi ambalaj un alt vin. Aroma, mirosul aduceau cu Syrah-ul de argint de la Bruxelles, însă gustul nu mai era acelaşi. Îţi spun asta fiindcă am cumpărat şi băut destule sticle (e vorba de producţia 2007, medaliată cu argint în 2008). Acest fapt, că nu mai e acelaşi vin, a fost recunoscut public, nu mai ştiu unde, pe vreun site sau în presă, chiar are relevanţă? Crede-mă pe cuvânt că e aşa, fiindcă m-am supărat foarte tare. Scumpiseră vinul. Primul costa 17 lei, pe urmă s-a făcut 20-21, pe urmă 24. Ăla de 24 e şi cel mai puţin bun. Nu zic, e băubil, dar costă mai mult decât primul şi nu face banii. ŞI ASTA NU SE FACE! Dacă schimbi vinul, schimbă şi ambalajul, nu numai eticheta, renunţând la cerculeţul cu medalia.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cel din 2007 a fost un amestec din productia anului 2006 (baricat vreo 14 luni) cu cel din productia 2007 (baricat si el cateva luni)in proportii de 1/3.
    Syrah-ul din 2008 a fost compus din 15% vin productie 2007(baricat 1 an) si restul de 85% vin din 2008 (baricat 3 luni).
    Banuiesc ca, diferentele provin de la perioada petrecuta in contact cu lemnul.
    Nu as fi fost asa interesat, daca syrah/shiraz-ul nu ar fi vinul meu preferat.
    Plecand de la aceasta preferinta am inceput pregatirea terenului pentru ceva plantari in primavara, pe terenul unui unchi. Am curatat si refacut o plantatie mai veche de aproximativ 300 de butasi lipovana (neagra), in continuarea careia voi pune 200 de butasi din soiul syrah si 100 de cabernet.
    Asta e planul pentru 2010, daca totul merge bine, urmatoarea parcela de 0,5 ha e pe lista de asteptare cu ceva traminer si riesling nemtesc. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte interesante planuri ai, să-mi spui şi mie peste câţiva ani cum a ieşit plantaţia şi cum e vinul. Cine ştie, poate am să-ţi cer şi eu cândva nişte butaşi pentru grădina tatei de la Ferendia...
    Despre Syrahul buclucaş, da, mai am ceva de zis. Aş putea să spun că primul, cel din 2006+2007, ăla medaliat, se numără printre vinurile mele preferate. Al doilea e alt vin, asta e esenţial şi noi trebuie să vedem mereu esenţialul. Nu mă interesează cu ce l-au amestecat şi cât e de baricat, E ALT VIN.
    Mai puţin bun, care nu ia note mari decât la miros. Trebuia să treacă anul pe sticlă, să schimbe ambalajul şi să-l ieftinească, nu să-l scumpească.
    Orice brand din domeniu care se respectă
    produce câteva mii sau câteva zeci de mii de sticle dintr-un anume vin excepţional, adică un număr relativ mic de sticle. În topurile mondiale figurează şi acest număr de sticle produse. Unii (firma Torres, de exemplu) care se respectă şi mai mult decât alţii numerotează fiecare sticlă. În cazul nostru, al Recaşului, ştii ce s-a întâmplat? Au scos un vin foarte bun, pe primul, au văzut că merge cu 17 lei sticla, că s-a terminat, în anul următor s-au gândit să dubleze profitul, băgând în acelaşi ambalaj un vin mai prost. Numai că oamenii nu-s chiar atât de proşti pe cât îi cred domniile lor. Vinul ăla, de 24 de lei sticla, o să stea mult şi bine pe rafturi.
    Dacă mai ai din primul, bea-l, nu-l ţine, că nu se pretează la învechire. Crede-mă pe cuvânt. Pe cel de-al doilea poţi să-l foloseşti la gătit, vor ieşi nişte fripturi frumoase la vreun picnic...

    RăspundețiȘtergere
  11. Salutare dragilor,

    Din greşeală am ajuns pe blogul acesta şi iată că am dat de o discuţie interesantă. Eu sunt fan inrăit Wine Princess :)
    Adică atunci când vreau să cumpăr un vin bun made in Ro, atunci e Burgund sau Baladă de la WP sau Prinţ Matei :) Da ştiu, mai sunt destule.

    Ceea ce mi-aş permite să-i recomand Pivnicerului este ca atunci când mai trece prin zona Miniş-Şiria să treacă şi prin Păuliş. Va avea ocazia să cumpere aceste vinuri minunate direct de la producător, păstrate în condiţii optime.

    Sănătate şi să avem parte numai de vinuri bune!

    ps: referitor la ambalaj. La mine prinde foarte bine. Îmi place. Pe de altă parte printr-o sticlă groasă de vin nu prea îţi poţi da seama de culoarea adevărată a vinului. Mai ales dacă sticla nu este albă, ceea ce se întâmplă în majoritatea cazurilor vinurilor roşii.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ati incercat Shirazul "La Cetate" Crama Oprisor 2006?

    Primul Shiraz romanesc, cu via plantata in 2002, acum, in 2010 e mai mult decat satisfacator. Si, inca o veste buna: daca anul trecut, Carl Reh tinea de pretul acestui vin, pe care il vindea cu aproximativ 90 de RON sticla, acum si-au venit in fire si l-au adus mult mai aproape de masa omului obisnuit - costa vreo 29 de RON (35 in magazinele de specialitate din Bucuresti) si ii face cu prisosinta. Eu zic ca-i mult mai bine lucrat decat Shirazul lui Recas (Cocosul), fie el si cel cu timbru argintiu.

    Na, am lansat provocarea. Gustati si dupa aia ma-njurati, daca nu v-a placut, dar sincer, cred ca nu e cazul :) Pivnicer, eu zic ca e mai bun decat Shirazul de la Nederburg despre care ai scris tu in ultimul tau post (te refereai la 2007, winemaster's reserve, daca nu ma-nsel) si e cam la aceiasi bani. Mai bun decat Oprisorul e Shirazul lui Nederburg Manor House - classic 2006 - insa costa ceva mai mult, vreo 50 RON in magazine (l-a scumpit Recasul - importator Nederburg in Romania imediat ce s-a dat sfoara in tara ca e exceptional) iar dupa aceea vine Australia, bin-urile lui Penfold's dar, din pacate la alti bani :(

    RăspundețiȘtergere
  13. Fără îndoială, aş avea numai de învăţat dacă aş cunoaşte toate vinurile Wine Princess. Eu nu spun că nu ar fi bune, pentru că nu le cunosc. În privinţa ambalajului, ţin la impresia mea cât se poate de subiectivă. Şi nu neapărat fiindcă aş vrea să văd culoarea adevărată a vinului prin sticlă. Eu vreau să zăresc vinul, fiinţa lui neambalată, îmi place transparenţa sticlei, strălucirea ei dată de conţinut, de fiinţa căreia îi dă formă. Nu pot să-mi imaginez vinul trăind într-un ambalaj de hârtie, într-o cutie cenuşie. Cât de bine se vând vinurile însă, asta ştie numai producătorul, şi probabil că se vând, de vreme ce păstrează ambalajul. Am să trec prin Păuliş, doar e atât de aproape, anume pentru a gusta vinurile la ele acasă. Îmi place foarte mult Burgundul, am primit mai de mult câteva zeci de litri din zonă, un vin fabulos, aş fi vrut să nu se termine niciodată.
    Mulţumesc mult pentru recomandări şi pentru vizita pe blog, nădăjduiesc că din aceste discuţii vom învăţa cu toţii cât mai multe, mai ales eu, fiindcă am aici o vinotecă aproape goală care abia aşteaptă să găzduiască vinurile cele mai bune care sunt de găsit pe planeta Pământ.

    RăspundețiȘtergere
  14. Răzvan, cel mai bun Shiraz dintre cele gustate de mine e Shirazul Jacob's Creek, 2005, Reserve. Un vin de 87 de puncte potrivit Wine Spectator, care se găseşte în... supermarket. La 46 de lei sticla, în Real. Recaşul parcă a ajuns să nu-mi mai placă. M-a înfuriat felul în care au procedat, alt vin, acelaşi ambalaj. Onorabile sunt Shiraz-urile de Chile, Concha y Toro, Sunrise, 2006 şi 2008, la 17-18 lei, chiar 20. Oprişorul o să-l gust din cauza ta şi mai vedem, poate ajustăm topurile. Şi neapărat tre' să iau Manor House-ul cu pricina. Neapărat. Gata, mă duc să-mi număr banii.

    RăspundețiȘtergere
  15. :)))

    Iti dau o veste nasoala: S-a terminat rezerva de Shiraz de la Oprisor 2006. La crama la Oprisor nu mai exista, am vrut sa mai cumpar eu ieri cateva sticle. Poate doar daca ai noroc sa mai gasesti vreo sticla ratacita prin magazinele de unde cumperi tu, in Banat. In orice caz, Liviu Grigorica - creatorul vinului, zice ca o sa apara in curand cel din 2008 care-i la fel de bun. Il cred pe Liviu pe cuvant, dar trebuie gustat, clar, inainte de a-l recomanda. Te tin la curent - poate, daca ai chef, o sa intri si pe blogul meu: vinsiplec.winespot.ro unde postez intalnirile mele cu vinul, pe masura ce ele se produc. Cum gust Shirazul 2008 de la Oprisor, cum postez.

    De acord cu tine: Recasul se face de ras cu ce imbuteliaza sub eticheta "Cocosul" (serie limitata) la Shiraz. Apropo, sa gusti Mustoasa, din aceeasi gama. Fain tare, prietenos, echilibrat si tare bun de poveste:) Revenind, m-am intalnit si eu cu niste vinuri dubioase in sensul asta, dupa ce stiu foarte bine ce calitate a existat in primele loturi. Are insa Recasul multe alte pacate, dar si un vin care le spala pe toate: Cuvee Uberland 2007. Scump, dar face. Uimitor de reusit. Foarte bun si 2006, dar 2007 e deja un statement de calitate pe care inca nu l-a atins vreun vin romanesc intr-o editie generoasa (s-au facut cateva zeci de mii de sticle din acesta, deci nu-i o editie limitata), dupa parerea mea.

    Ma bucur sa vad ca avem preferinte comune: Australianul Jacob's Creek 2005 e Shirazul pe care il beau cu placere la Casa Iancului, in Bucuresti, de fiecare data cand imi comand vanat (medalion de caprioara cu sos de ardei cu smantana :) E bun si la pret civilizat, lucru destul de rar in zona asta :) Si Concha y Toro (Casillero del Diablo) 2007 imi place fara rezerve. Sa-ncerci un Cono Sur. Bun si asta. Iar Missiones de Rengo e chiar peste medie, cam la aceiasi bani. Cel mai frumos insa, in raport calitate pret pe care l-am baut in Romania este pe departe insa Manor House-ul lui Macici, de la Nederburg 2006. Eu ii dau 87 de puncte, ceea ce nu fac foarte usor :) Cauta-l si neaparat spune-mi ce parere ti-a facut!

    RăspundețiȘtergere
  16. Răzvan, am gustat Mustoasa de Recaş. Şi Cono Sur-ul. Şi Misiones de Rengo. De Uberland am scris câte ceva la cea mai recentă postare a mea. Acum mă pregătesc să intru pe blogul tău. Îmi place cum sună.

    RăspundețiȘtergere