duminică, 6 martie 2011

De Mărţişor, printre nudurile cu şi fără de tanini ale Cramei Oprişor

Era o seară hibernală de martie iar eu aveam de ales între câteva nuduri, de... roşu şi de alb. Şi nu, nu mă aflam în cine ştie ce loc deocheat, ci într-o cochetă vinotecă, printre cele mai erotice vinuri cu putinţă.
Cum ar putea alege cineva o asemenea sublimare, un Cabernet Sauvignon vinificat în alb, o licoare văduvită de tanini, cu gust de agrişe din copilărie? Şi prin ce mecanism subiectiv, prin ce procedeu de filtrare să ajungi la o asemenea decizie, la o asemenea febleţe? O fi de vină ambalajul cu trup de femeie, eticheta erotică, îmbierea senzuală la care e supus ochiul simţului?
Poate că tocmai aici e cheia alegerii. La urma-urmei, Tămâioasa te tămâiază, iar Merlot-urile şi Shiraz-ul sunt onorabile, bine condimentate, buchetul e aşa de generos că parcă nu cutezi să şi bei vinul. Când o faci însă, bucuriile gustului şi postgustului nu sunt pe măsura extazului din nări, iar unii cârtitori n-ar descoperi numaidecât caracterul de soi.
Dacă până la urmă, aidoma vieţii, vinul înseamnă şi o căutare, poate că în dalbul Cabernet Sauvignon ea şi-a găsit expresia cea mai cutezătoare. E tigrul alb, e planta fără clorofilă, e albinosul între bruneţi, albul cu sânge de negru, e licornul abia zărit într-o clipă de graţie.
Desigur, vinurile Cramei Oprişor din gamele Sherpium şi Erotikon merită să fie cumpărate fie şi numai pentru etichetă. Poartă o îmbrăcăminte splendidă. Ele pot înnobila vizual orice vinotecă, adică orice lăuntru cu cupe şi gânduri. Eu m-am îndrăgostit însă de vinul nud, de vinul dezvelit de tanini, de acest extract realizat oarecum împotriva firii. Din sticla lui turtită îmi fac lămpaşe în noapte, feştila o îmbib cu combustibil liric şi-mi place să-i privesc nevăzuta flacără cum arde, goală, într-un trup de roşu devenit alb.
Poate că aşa, prin ricoşeu, voi reuşi să reabilitez şi reputaţia tuturor vinurilor albe, chiar şi pe cea a rosé-urilor despre care unii specialişti şi foarte mulţi nespecialişti, comersanţi şi consumatori cu pretenţii ori pur şi simplu băgători de seamă care fac pe cunoscătorii, au prostul obicei de a înşira aceleaşi păreri precare. Că vinul alb nu trebuie să aibă postgust, că trebuie să fie ieftin, că e numai bun de băut vara, rece, pe o terasă, că trebuie să-ţi pice bine la masă când e aşa de cald, că trebuie să fie uşor şi nepretenţios, că e vin de femei ş.a.m.d. Şi dacă a fost roşu la origine?
În ciuda acestor vulgarizări, îi apreciez pe temerarii, puţini, care încearcă şi chiar reuşesc să creeze în România sofisticate cupaje de alb. Devin însă sunt foarte circumspect atunci când cineva încearcă să-mi vândă un vin românesc de peste 20 de euro sticla. Câte dintre ele valorează cu adevărat atât? Şi ce tupeu monumental poate să stea la baza comparării lor, ca preţ, cu vinurile de top franţuzeşti, să zicem?
Dacă stau să mă gândesc bine, poate aş fi în stare să întocmesc totuşi o listă cu câteva vinuri româneşti care să merite banii ăştia, însă nu e cazul s-o fac acum. Deocamdată mă mulţumesc să contemplu minunata creaţie a celor de la Oprişor, pe numele ei Sherpium, Cabernet Sauvignon vinificat în alb. Cea care în ierarhia mea capricioasă învinge, bineînţeles, Tămâioasa Românească din 2009, dar şi Merlot-urile anilor 2007 şi 2009, Shiraz-ul lui 2008 şi chiar Cabernet Sauvignon-ul din 2008. Adică toate celelalte vinuri oferite spre degustare într-o seară hibernală de Mărţişor la Enoteca de Savoya din Timişoara.


2 comentarii:

  1. Frumoasa ideea de a vinifica un Cabernet Sauvignon in alb. Ca o incercare de a distila picatura de esenta feminina prezenta in orice barbat.

    Un carcotas ar putea spune ceva si despre fotografiile cu nuduri - si anume ca scopul lor e sa vinda mai bine vinul. Insa cred ca si un astfel de carcotas poate sa le perceapa doar frumusetea, fara sa se gandeasca la scop. E nevoie doar de o anumita atmosfera, de un loc si un moment prielnic - iar pozele de aici par a surprinde tocmai un astfel de loc si moment.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cârcotaşul are dreptate, fără îndoială. Trăim într-o lume de scopuri, sunmirror, în care mai toţi încearcă să vândă ceva. Dacă poţi să te dezbari de cifre însă, dacă poţi vedea fără-de-preţul, adică ideea din spatele tuturor gesturilor, eşti un om liber.
    Mie mi-ar plăcea să plouă din când în când cu picături de Cabernet Sauvignon vinificat în alb. Aşa, din capriciul Marelui Distilator care şi-a permis să creeze din joacă, între atâtea previzibile licori, şi vinul androgin.

    RăspundețiȘtergere