marți, 4 ianuarie 2022

2021, anul călătoriilor și al despărțirilor

Anul 2021 a fost unul al călătoriilor, dar și al despărțirilor pentru comunitatea degustătorilor neautorizați care își are sediul în dormitorul bunicii. Cu toate restriștile și cu toate restricțiile care ne-au bântuit 365 de zile, am reușit să evadăm de mai multe ori în străinătate, colindând țări ca Polonia, Slovacia, Ungaria, Austria, Italia, Slovenia și Croația. În plus, am ținut să organizăm zeci de degustări și să participăm la câteva festivaluri de vin, povestind totul de-a lungul a 50 de articole, aproape unul pentru fiecare săptămână

În ianuarie, un interval aproape interzis evenimentelor, am reușit să facem totuși un bilanț al funestului an 2020, rezumând în scris, la un pahar de vin, bucuriile și tristețile din viața CDViN. În plus, am pus de o degustare virtuală, călătorind senzorial cu ajutorul vinurilor promovate de un nou prieten clujean. Februarie s-a arătat o lună un picuț mai activă, căci ne-a oferit câteva evenimente adevărate. Unul dintre ele ne-a dovedit fără îndoială că drumurile Vinimondo duc din Toscana, prin Sudtirol, direct în dormitorul lui Nagymama. Celălalt s-a dovedit o delectare cu mousse și Avincis, ca-n vremurile bune.

Pentru martie am rezervat consemnarea altor două evenimente care au avut loc în februarie, o degustare cu vinuri ungurești atipice susținută de Schmak András, cavaler al vinului, și o aniversare cu Herbert Sold Out. În aceeași lună am organizat o degustare Rotenberg, marcând lansarea în premieră a primului Merlot vinificat în alb și a primului Cabernet Franc monocépage din Dealu Mare. Degustarea care a urmat, cu vinuri din portofoliul Tepaso, ne-a dovedit că ultima seară de dragoste a fost bordeleză în Vestik Club. Cum lumea s-a închis apoi înlăuntrul scenariilor roșii, nimic nu ne-a împiedicat totuși să săvârșim o degustare în familie cu vinurile Cramei MaxiMarc.

În aprilie am renunțat cumva la savurarea și descrierea vinului, din motive întemeiate. Unul a fost acela de a dovedi lumii că suntem Contemplieri, Neautorizați, Majori și, de la începutul lunii, și Vaccinați. Am scris totuși despre ceva care are legătură cu meseria de căpătâi a unora dintre membrii clubului, jurnalismul, și cu iubitul oraș Timișoara, amintind că tocmai se împliniseră 250 de ani de la apariția primului ziar de pe teritoriul actual al României. În mai am avut parte de o relaxare cu supertoscane, am aniversat zece ani de degustări cu Boris în dormitorul bunicii și am benchetuit în compania a două crame, a zece vinuri și a unui singur Răzvan, și acela Demian. În plus, am avut parte de un Summer Wine în Zooland ori în Nirvana, cu Herbert, Bambi și Valahorum, eveniment pe care aveam să-l povestim într-un articol publicat în luna iunie. Tot în iunie aveam să scriem despre o altă degustare de mai, seara de Veneto, Lisboa, Alsace, Cahors și Mendoza, purtând amprenta inconfundabilă a aceluiași Herbert Szasz.

Iunie a fost o lună ceva mai aventuroasă. Dincolo de faptul că ni i-a readus în club pe Mister Fernando și Lady Ofelia, adică Ferdi la superlativ, și că ne-a oferit un pahar de Cadarcă din viță centenară servit de prietenul Schmak András, a adus cu sine și o aventură la Dunăre cu beri și Frize, pe Ostrovul Moldova Nouă și în jurul stâncii Baba Caia. Cum regăsisem deja gustul pierdut al libertății , la început de iulie am săvârșit una dintre cele mai frumoase călătorii, una culturală, la Cracovia, unde am petrecut câteva zile, nopți, seri și dimineți, ca-ntre timișoreni-arădeni. Acolo am organizat un eveniment atipic, vinurile din colecția Valahorum fiind degustate în interiorul unui muzeu japonez. Tot în iulie am folosit vinurile Gitana ca adevărate vaccinuri împotriva pandemiei și caniculei. Apoi Laurent et Cécile, stăpânii Domeniului Catleya, au fost oamenii care au adus vinul cel bun în dormitorul bunicii. La urmă, ne-am delectat cu Aramic, a cincea cramă bănățeană prezentă în club, și am avut o emoționantă întâlnire cu un prieten de presă, după 30 de ani, în compania vinurilor lui Herbert.


August ne-a adus o vacanță culinară, oenofilă și spirituală prin țările lui Suhajda, Hundertwasser, SanFrancesco d'Assisi și Gabriele d'Annunzio. Începută de fapt în 31 iulie, călătoria noastră de 11 zile a fost atât de densă, de fabuloasă, încât am ajuns să o povestim în scris abia de-a lungul lunilor septembrie și octombrie. La sfârșitul lunii am izbutit să organizăm o degustare cu două crame de renume, Marchese Antinori și Viile Metamorfosis. În septembrie am publicat primele două episoade ale călătoriei noastre prin cinci țări, explicând cum să găsești calea dacă te rătăcești prin Graz și povestind totul despre Il Calcio la Al Zuc și Il Castello. În aceeași lună am reușit să participăm la două festivaluri de vin, la Arad și București. A fost vorba de un nou și select Salon Vicii și Delicii, desfășurat în Vechiul dar splendidul Cazinou arădean, și de Ro-Wine 2021, petrecut în Capitală, la Fratelli Studios, acolo unde vinurile din soiuri românești au fost subiect de masterclass. Tot în septembrie am reușit să punem la cale o degustare-pilot cu vinurile Domeniilor Franco-Române și un eveniment cu opt vinuri și câteva surprize marca Wine Hunter Herbert.

La început de octombrie, unul dintre membrii CDViN a trăit extraordinare aventuri pescărești, culinare și oenologice la Mila cu 2 liniuțe, de lângă 3, pe care a reușit să le povestească într-un articol publicat abia în noiembrie. În schimb, în octombrie am consemnat 8 dintre cele 11 file de jurnal, corespunzând tot atâtor zile ale călătoriei noastre de august. Astfel, în ziua a treia, la Assisi, pe urmele Sfântului Francisc, aveam să cădem în extaz din pricina unui Sagrantino, iar ziua a patra a însemnat pentru noi schituri și crame, ristorante și bazilici, silenzio și dolce farniente. În ziua 5, vinosofia noastră a fost: un Barolo la Assisi, un Sagrantino la Carapace iar în ziua 6 am avut parte de terrecotte artistiche la Impruneta și de bistecchina la Cantinetta del Nonno. Apoi am povestit, în a șaptea filă a jurnalului, cum am ajuns cetacee după ce am evadat dintr-un Jacuzzi creat de fulgerele lui Jupiter. În a opta zi ne-am lăsat copleșiți de o frumusețe edenică, numită cu „M” de la Mortelle, dar și de experiența culinară oferită de un local al cărui meniu îl decide marea. În a noua zi ne-am dat seama că Lucca e la locul ei, în vreme ce Božo e în altă parte, iar fila cu numărul 10 a consemnat povestea lui Iosip, porumbelul imperial din Fiume.

În noiembrie, după ce am publicat și ultima filă a jurnalului de călătorie, povestind despre risipa noastră pantagruelică de la periferia Budapestei, în căutarea unei prăjituri pierdute, ne-am văzut de ale noastre degustări, care, legal, trebuia de fapt să fie niște băute. Am bifat o întâlnire în familie cu Prince Matei și Via Viticola Sarica Niculițel și un chef select cu Herbert și companionii. La una dintre aniversările petrecute, tot în familie, în dormitorul lui Nagymama, am simțit gustul dulce-amar al despărțirii de Manu. Poate că în decembrie, la urmă, am lăsat tot ce e mai bun. Până să organizăm cele două savurări de vinuri, am povestit despre party-ul de familie cu Casa de Vinuri Cotnari, Liliac și câteva surprize, care a avut loc la sfârșit de noiembrie. Ne-am reîntâlnit apoi cu oenologul Iustin Urucu, care între timp a parcurs drumul de la Vinarte la Vinaltus, și am căzut în extaz la ultima degustare din 2021, ca un bilet spre paradis, oficiată de omniprezentul Herbert, omul anului în Vestik Club.

Galerie foto