luni, 15 noiembrie 2010

Cum am căutat zadarnic, într-un pahar, gustul Balcanilor şi al pustei


Aş vrea să încep postarea de faţă cu o mărturisire: în ultima vreme, o inexplicabilă nevoie interioară mă mână să cunosc vinurile Mitteleuropei şi ale Balcanilor. Dacă în privinţa fostei Iugoslavii şi a Bulgariei, încă mă aflu la început, fiindcă n-am apucat să le gust vinurile cu zecile măcar, în legătură cu Ungaria nu pot spune că vorbesc chiar de o necunoscută.
Printre cele mai bune vinuri produse în ţara vecină, pe care le-am gustat până acum, se numără un Gere Attila, Villány Portugieser, 2008, un Cabernet Franc din Villányi, Jackfall, 2007
şi un Tokaji Aszú, Götz Pincészet, 6 puttonyos, 2000. Şi totuşi, încă mă mai aflu în căutarea unui vin unguresc cu adevărat mare. De aceea aveam cele mai bune aşteptări de la degustarea de sâmbătă, organizată de clubul Vestik la clubul arădean Retro. Fiindcă pregătisem vinuri din patru ţări (un triunghi regional România-Ungaria-Serbia şi două vinuri portugheze) şi fiindcă fusesem informat că "vesticii" vor avea parte şi de compania patronului localului. Din păcate, de la acest rendez-vous oenologic au lipsit atât vinurile de top, cât şi anturajul anunţat. Asta însă nu ne-a împiedicat să ne simţim minunat în propria noastră companie, să degustăm polemic vinurile pregătite şi să bifăm încă o acţiune reuşită în încercarea noastră de a descoperi multiplele faţete ale adevărului într-un pahar cu vin.
Pentru eveniment, Clara s-a pregătit minuţios, oferindu-ne o folositoare documentare, din surse livreşti şi virtuale, cu privire la soiurile de vin degustate: Sauvignon (soi francez originar din Sauternes, care dezvăluie aroma florilor de viţă-de-vie), Riesling Italian sau, cum ar zice oenologii vecini, Olaszrizling (soi... francez care poate da vinuri măreţe), Traminac sau, pe înţelesul nostru, Traminer (soi sud-tirolez care ne încântă cu aroma fânului cosit), Kadarka ori Cadarca - dat fiind că locuim în Uniunea Europeană, chiar nu mai contează cum îi spunem (cultivat în Ungaria şi în Podgoria Miniş, originar, după unii, din Asia Mică; după alţii, un vin supralicitat, fără caracter de soi), Vranac (vechi soi de vin roşu, cultivat pe teritoriul fostelor republici iugoslave Macedonia, Serbia şi Muntenegru, vin cu nume de armăsar negru pe care unii îl consideră sinonimul oenologic al Balcanilor) şi Syrah ori Shiraz (originar din Iran, potrivit unora, sau din Sicilia, potrivit altora, cultivat din vechime în Valea Rhône-ului şi relativ mai recent în Lumea Nouă a vinului - Africa de Sud, Australia, America).
În plus, ne-a arătat, la flacăra lumânării, cum să apreciem limpiditatea unui vin, descoperind uneori, în ciuda luminii slabe, minusculele reziduuri provenite din filtrare. Am degustat următoarele vinuri: Sauvignon Blanc, 2009, Crama Basilescu; Olaszrizling, 2008, Juhász Péter, Eger; Traminac (Adut), 2007, Cramele Janko, Smederevo; Kadarka, 2009, Hagymási, Eger; Cadarcă, 2006, Balla Géza, Miniş; Syrah, 2009, Takler, Szekszárd; Vranac, 2007, Plantaze, Muntenegru; Quinta dos Quatro Ventos, 2005, Douro; Quinta dos Quatro Ventos, 2006, Douro.
Notarea s-a făcut pe scala cu punctaj maxim 20, potrivit căreia, pentru vinurile albe, culoarea şi limpiditatea se punctează cu max. 2, mirosul cu max. 4, gustul şi impresia generală cu max. 12, iar pentru vinurile roşii, culoarea cu max. 4, limpiditatea şi mirosul cu max. 2, iar gustul şi impresia generală cu max. 12.
Sauvignon Blanc-ul de la Basilescu nu s-a numărat printre cele mai apreciate vinuri fiindcă nu am putut distinge în el caracterul soiului. Olaszrizlingul, un cadou din Eger de la Juhász Péter, a fost descalificat, având cumplite defecte de miros şi de gust. O adevărată surpriză a fost Adut-ul sârbesc de Smederevo, cu gustul său aducând vag cu cel al Muscatului, un vin aromat, foarte plăcut în toate ale sale, cu postgust generos, pe care ţi-l poţi aminti. În viziunea mea subiectivă, acest vin se apropie de 17 puncte (85 pe scala 1-100), punctajul maxim al serii. Kadarka tânără de Eger s-a dovedit un vin fără pretenţii, foarte uşor, numai bun de băut direct din carafă ori butelcă pe la vreo petrecere câmpenească. Mult mai generoasă, mai complexă în privinţa nasului şi a gustului, mi se pare bătrâna Cadarcă de Miniş a lui Balla Géza. Problema majoră în acest caz e aciditatea volatilă, despre care aş fi spus că e o întâmplare chimică dacă nu ar fi fost vorba de a treia sau a patra sticlă cu acelaşi defect, provenind din magazine diferite şi din cumpărături efectuate în decurs de doi ani. Şi aici, probabil, nu e atât vina producătorului, cât a comercianţilor care au prostul obicei să-şi bată joc de vinuri, depozitând sticlele vertical cu anii, la temperaturi improprii.
Din păcate, de la Szekszárd, regiune al cărei vin i-a fost cândva sursă de inspiraţie lui Schubert şi a fost apreciat de Liszt, n-am avut parte de nici unul din vinurile pentru care e cunoscută zona: Kadarka, Kékfrankos, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Olaszrizling, Egri Bikavér, ci de un Syrah de căpătat, primit de la amfitrionii Enotecii de Savoya după memorabila degustare cu vinuri franţuzeşti. Mie şi "vesticilor" acest vin nu ne-a inspirat nimic.
Nici Vranac-ul muntenegrean nu ne-a oferit cine ştie ce bucurie a cunoaşterii, fiind la limita descalificării. Colac peste pupăză, mai cunoscutul vin portughez Quinta dos Quatro Ventos, leat 2005, murise şi el înecat în defectele îmbătrânirii. Ne-am consolat cu un pic mai puţin vârstnicul Quinta dos Quatro Ventos 2006, un vin adevărat, de vreo 17 puncte (85, după cealaltă scală), pe care îmi propun să-l mai cumpăr din magazinele distribuitorului, Cramele Recaş.
Pe la miezul nopţii, fiindcă se făcuse ora închiderii, am părăsit fără regrete localul din centrul Aradului, continuând degustarea acasă la Pivnicer cu un consacrat Cuvée Charlotte. Şi chiar dacă de-a lungul ultimei aventuri oenologice nu am descoperit vreo Kadarka remarcabilă, cel puţin am câştigat un prieten, pe István, fost coleg de facultate al doctorului Silviu Radu, un veterinar care acum profesează undeva în secuime. După bulversarea cu care ne-a urmărit în timp ce goleam în frapiere licorile defecte, nădăjduim că am reuşit să-l iniţiem în ale vinului.
În ce mă priveşte, cu acest prilej am descoperit că mă bântuie un dor teribil după fabuloasele vinuri franţuzeşti ale Enotecii de Savoya. Nu ştiţi cum l-aş putea stinge?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu