Vinosofia noastră: un Barolo la Assisi, un Sagrantino la Carapace

4 august, ziua 5. Cuvântul cheie: Carapace. Începem ziua cu o călătorie la Montefalco, orașul vinului. 

Restul grupului dă fuga până la o spectaculoasă cascadă care curge doar o oră pe zi, după cum vor inginerii ecluzelor.

Cuvântul cheie al zilei însă este Carapace, un loc special, o cramă unico del mondo. Până atunci însă iar urcăm străzi abrupte, fiecare cu steagurile sale, cu florile sale, cu locuitorii săi respirând în tihna unei zile de august. Bem bere în orașul vinului când încă e dimineață, pozăm un porumbel alb la fereastra unui turn și încercăm să capturăm, cu zoom, toată splendoarea orașului Assisi, care se întinde de-lungul unei coline îndepărtate. În vale ochiul distinge cu greu domul bisericii Santa Maria degli Angelli. Ai senzația că ești de aici, că poți cuprinde cu privirea toată Umbria din acest punct, din locul cu belvedere al orașului Montefalco, de sub copacul uriaș care și-a petrecut veacurile în mijlocul acestei frumuseți. 

După un pic de visare și un pic de contemplare ne cuprinde febra întoarcerii, dăm fuga la hotel pe drumuri proaste și întortocheate, prin localități cuminți străjuite de pini și chiparoși, înconjurate de lanuri de porumb stropite din când îm când de tunuri cu apă. Luăm masa la hotel și iar urcăm apoi strada abruptă ce duce la Basilica di San Francesco, de data aceasta nu din pricini spirituale, ci pentru a-l revedea pe Corrado, patronul enotecii Tesori dell'Umbria. Îi dăruim un vin și primim un vin, apoi cumpărăm un Barolo din 1995 și un Sagrantino Caprai din 2015. Și fuga iar la mașină, prin parcarea claustrofobă, cu drum de acces în formă de spirală,  ca să nu întârziem la degustarea programată la Tenuta Castelbuono, parte a grupului Lunelli care deține, între altele, și crama Ferrari Trento. Legenda spune că numele Ferrari ar fi fost cumpărat de celebrul producător auto de la familia care deține o tradiție mult mai veche, și nu în domeniul auto, ci în vie și vin.

Rămâi fără cuvinte după ce ajungi, pe drumuri prăfuite, în vârful dealului unde se află Tenuta Castelbuono. Un turn bizar, metalic, marchează pe hartă locul în care a fost ridicată singura sculptură din lume în care oamenii locuiesc, muncesc și elaborează vinuri. Crama-sculptură evocă o țestoasă, dar și spiritul vinului obținut din soiul umbrian Sagrantino, caracterizat prin eleganță, putere și longevitate. Cupola din cupru oxidat adăpostește o uimitoare structură circulară, loc de degustare și de contemplare. Pe dealul alăturat strălucește în soare crama Dionigi, pe care am vizitat-o ieri seară. Tenuta Castelbuono are doar producție organică începând cu recolta din 2014. Turnul e ca o săgeată de pe Google Maps, situat în mijlocul unei proprietăți care cuprinde 35 ha de vie.

Ne preia un angajat care vorbește o engleză în ritm latin, ne duce lângă vie în arșița după-amiezii, povestind pasional despre toate: viță, turn, creatorul sculptor, caracterul vinului, structura cramei. Ne zice de Umbria, familia Lunelli și Carapace. La urmă, intrăm  iar în cramă și începem o coborâre inițiatică, intrarea în pivniță e mascată de barul circular, labirintic, iar scările în spirală coboară lin într-un alt spațiu circular, plin de baricuri,  butoaie, mici amfore experimentale. Dar comoara simbolică a locului e ascunsă într-o altă încăpere circulară, dispusă pe axul Carapacei. Pe o masă rotundă șed trei vinuri din cele trei game ale Tenutei Castelbuono. Dacă te apropii și privești în sus, prin ochiul oval al tavanului pivniței zărești un triunghi, o parte din structura tavanului Carapacei. După această stranie inițiere, am putut în sfârșit să ne vedem de degustare.  

Servim trei vinuri: Ziggurat, Montefalco Rosso 2018 (Sangiovese, Sagrantino, Cabernet Sauvignon, Merlot), Lampante Montefalco Rosso Riserva 2017 (Sangiovese, Cabernet, Merlot), Carapace Montefalco Sagrantino 2016. Cel mai tânăr vin, Zigguratul, e și cel mai catifelat, în acest cupaj Cabernetul și Merlotul îmblânzesc cu succes autohtonul Sagrantino și puternicul Sangiovese. Lampante oferă același cupaj, Riserva, mai vechi cu un an, dar parcă totuși mai tânăr și oarecum nărăvaș. Ultimul, superbul Sagrantino, e contrariant de tânăr, un bambino care așteaptă să se maturizeze. Aciditatea ridicată anunță un vin cu potențial mare de învechire, un vin de colecționar căruia îi va sta bine în vinoteca din casa bunicii.

Mai mult sau mai puțin copleșiți de întreaga experiență, pornim înapoi spre "casă", spre hotelul din Assisi. Lui Dani îi vine ideea excelentă de a ne abate un pic din drum pentru a vedea orășelul medieval Spello. Urcăm leneș pe strada înclinată ce duce în centru, pe lângă magazinul Vinosofia și Pinacoteca Civica e Diocesana. În stânga și în dreapta se deschid străzi ale sforii, vezi arcade și balcoane și ganguri splendide, năpădite de flori și verdeață. Grăbiți să respectăm programarea făcută de Marco la restaurantul Hotelului La Rocca, ne mai permitem totuși o ultimă plăcere în această cittá dei fiori: intrăm într-o gelaterie unde o vânzătoare simpatică ne spune Ciao! și ne îmbie cu multe cupe de nociolla, stracciatella, melone și limone. Cum poți să o refuzi?

Cu degetele lipicioase, după ce am gustat cea mai bună înghețată din lume, ajungem în sfârșit la mașină. Restaurantul Hotelului La Rocca are o terasă cu priveliște minunată. Vedem același peisaj cu măslini și chiparoși și case și ziduri de piatră. Pe un deal cu multă pădure se înalță Rocchicciola sau Rocca Minore, un turn de apărare din sec. XIV. I s-a spus așa în opoziție cu Rocca Maggiore, o fortăreață din sec. XII, dispusă mai sus, care domină orașul și Valle del Tescio. Servim un Krevis Prosecco Treviso, dar și vinul alb al casei, un Grechetto, apoi un Umbria Rosso 2017 de la Via Barbi. Ne-au fost pregătite antipasti cu specific umbrian, brânzeturi și prosciutto și salamuri, apoi comandăm ce ne cășună: tagliata di vitello, sfogliatina a la crema Chantilly e frutti de bosco, strangozzi al tartufo ș.a.

După ce am dezbătut dileme economice ale Umbriei, Italiei și lumii actuale, am trecut cu succes la două digestive: o grappa de neuitat și o băutură din sud, Vecchio Amaro del Capo, liquore d'erbi din Calabria. O seară plină, cu Marco și prietenii. Cu toții au luat-o pe jos, doar noi patru, echipajul din dormitorul bunicii, ne-am încumetat să ne întoarcem la hotel cu mașina. A doua zi, dis-de-dimineață, vom spune arrivederci Assisi, benvenuto Toscana. 

Galerie foto: Assisi, Carapace, Montefalco, Spello