Rendez-vous cu vinuri puternice la o cramă cât se poate de feminină: Aurelia Vișinescu

 
Nițel mahmuri după inaugurarea atât de reușită a Cramei Viile Metamorfosis, într-o dimineață

de vineri, după n cafele băute, am luat drumul altor vinării, altor povești, altor degustări. Cu o seară înainte, în aromele de prosciuto, fetești neagre și purceluși bine rumeniți de la cheful inaugural în stil Antinori, doamna Aurelia Vișinescu ne-a invitat să o vizităm. Poți să refuzi așa ceva? Nu poți. Ca atare, pe la zece, cu niște fețe de perne ușor șifonate, am suit în dragul Logan și am intrat în traficul infernal de pe șoseaua îngustă care se întinde zeci de kilometri de-a lungul Dealului Mare, între două repere urbane importante: Buzău și Ploiești. Nu că ne-ar fi părut rău că părăsim Mizilul, dar o degustare de vin reprezintă oricând o plăcere, cu atât mai mult cu cât se întâmplă la multe sute de kilometri depărtare de casă.

Câți oenologi coproprietari de cramă cunoașteți? Destui, probabil. Dar câte doamne oenolog aflate în aceeași postură? Destul de puține, sigur. Între acestea se numără și doamna Vișinescu. Crama omonimă este o dragă surpriză pentru noi toți, fiind extrem de feminină în toate ale sale. Poate însă că vinurile, chiar dacă elegante, nu intră chiar în aceeași categorie, fiind foarte puternice, impresionante prin corp, culoare și volum alcoolic, foarte masculine, cu personalitate vie. O fi doar impresie de degustător neautorizat și mahmur. 

 

Oricum ar fi, la crama de Săhăteni a doamnei Vișinescu ne-am bucurat, în patru vestici, de cea mai caldă ospitalitate. Am primit o cafea revigorantă în chioșcul năpădit de verdeață bine crescută, am primit toate informațiile posibile, am fost plimbați prin curtea acestei investiții de milioane de euro, am suit pe cisternele în care se mișcă continuu mustuiala de Pinot Noir proaspăt cules, am privit înspre toate punctele cardinale, inclusiv către LacertA și Halewood. I-am avut alături pe „colegii de breaslă” de la Crama noastră în această nouă incursiune la gura sticlei, cisternei și baricului.

Aurelia Vișinescu este adepta unei viticulturi științifice și cât se poate de tehnologice, de mecanizate. În vii vedem un monstru culegător cu ajutorul căruia strugurii sunt recoltați la timp, la apogeu. E o filozofie practică, a cărei implementare o regăsim în tot ce spune și în tot ce ne arată gazda noastră.

Analizele de sol și cele genetice sunt făcute în Franța, nimic nu e lăsat la întâmplare, aflăm toate astea cât timp ne plimbăm prin pădurea de inoxuri, robinete, cuve, prese, manometre, motoare. Numai peisajul și oamenii sunt cât se poate de autohtoni, ca și problemele, de altfel. Între acestea, furtul repetat al indicatoarelor care să îndrume vizitatorii spre cramă.

În sala baricurilor n-am reușit să aflăm care este butoiul preferat al doamnei oenolog, însă povestea acestui mister are totuși o continuare. Până să o găsim, am vizitat și o mare sală de recepții, am fotografiat fiecare detaliu, șemineul, crosele de golf, mesele de tenis, arhitectura previzibilă. Plăcerea maximă ne-a oferit-o totuși pivnița cu baricuri și arome de învechire, acolo unde Mihai s-a jucat cu fotografiile printre baricuri. 

  

A urmat degustarea, amfitrioana oferindu-ne cu generozitate cinci vinuri, alese după criteriul personalității, nu neapărat al notorietății. Și aici am fotografiat arcade, vinuri, câte un Popeye încordându-și mușchii printre sticle cu Anime, câte un vestic răstignit pe altarul vinului. Ne-au fost servite, pe rând,  cupajul alb Entuziasm 2013 Karakter (Chardonnay, Pinot Gris, Riesling Italian), Tămâioasă Românească Artisan 2012, Cabernet Sauvignon Anima 2011, cupajul roșu Anima Grand Reserve 2012 (Cabernet Sauvignon, Syrah, Merlot, Fetească Neagră), acesta din urmă fiind provenit din... butoaiele preferate ale Aureliei Vișinescu. Dintre aceste vinuri de ținută, am ales două pentru noi, cât să umple un bax: Tămâioasa și Anima Grand Reserve. Nu ne vom opri aici însă, căci fanii din Vestik Club ai creațiilor Aureliei Vișinescu vor avea parte în curând de mai multe degustări la Arad și de acum încolo își vor putea procura vinurile favorite prin intermediul clubului.

Din toate cele povestite mai sus rezultă fără îndoială că datorăm cu toții sărutări de mâini gazdei noastre pentru primire, ospitalitate, vinuri și căldură. Ne-am luat rămas bun și nu, nu am plecat către Arad, deși urma un lung drum, ci am pornit către o altă cramă din Dealu Mare, acolo unde ne aștepta - și din păcate ne-am cam făcut așteptați – un alt cunoscut profesionist, și prieten, din lumea vinului.

Galerie foto