duminică, 3 mai 2026

Una serata in Famiglia și laboriosul making-of al unei întâmplări criminal de reușite

Zilele trecute am scris o nouă filă din jurnalul degustătorilor rătăcitori care suntem. Pentru asta, șezând în odăile bunicii, am rătăcit prin multe locuri din Italia, cum ar fi Veneto, Umbria, Valpolicella, Asti, Puglia și Sicilia, ba chiar am trecut oceanul, pentru o conversație la un trabuc cu un bun amic din Taormina.

Inaugurăm o nouă serie de evenimente în club căreia i-am spus The Italian Cook Job și care ar putea să se numească la fel de bine Serata in Famiglia. Ideea a stat in sertar cu anii împreună cu cartea care a stârnit-o, The Mafia Cookbook, până când astrele s-au aliniat în sfârșit pentru a o pune în scenă. Și pentru asta a fost nevoie să alegem niște rețete și ca Adina să le gătească succesiv. Și a mai fost nevoie să ne sacrificăm și să le savurăm, hotărând că sunt minunate. Ba a mai trebuit să găsim și șase vinuri pe măsura rețetelor, unele din acelea care costă cât un televizor, așa încât serata/evenimentul/degustarea să fie cu adevărat gourmet. Ca show-ul să fie complet, unii dintre noi s-au costumat adecvat pentru asta, primind și premii pentru efortul creator.

Așadar într-o frumoasă zi dintr-o lună a unui an uitat, înaintea unei degustări pe care nu ne-o mai amintim, Dan vine în club cu o carte și propune să facem cândva un eveniment pornind de la conținutul ei. E vorba de un volum dedicat mâncărurilor preferate de membrii Mafiei, semnat de Joseph „Joe Dogs” Ianuzzi, un celebru mafiot spășit având inițial ca pasiuni lumești cursele de ogari (de unde i se trage și porecla) și gătitul și, după „retragere”, chiar scrisul. Cartea conține 39 de rețete preferate de capii Famigliei, însoțite de povești savuroase dintr-un mediu italo-american care a făcut subiectul multor filme de Hollywood și nu numai. Zis și nu prea făcut, fiindcă evenimentul avea să aștepte ceva vreme până să prindă viață în odăile clubului.

Volumul a așteptat ani de zile în sertarul lui Dan, până la sfârșit de aprilie 2026, când am hotărât și reușit să dăm viață ideii. De-a lungul unei săptămâni întregi, am vânat cele mai potrivite ingrediente prin cele mai bune magazine arădene, am scotocit prin vinotecă și prin wine stores în căutarea unor vinuri alese și asortate, gen Amarone, Ripasso etc., pe gustul lui Il Padrone. Adina a elaborat în familie cele trei rețete selectate din cartea lui Ianuzzi: Orechietti with Peas and Prosciutto, Baked Pork Chops Philadelphia, Zabaglione. În calitate de cobai de lux în pregătirea evenimentului, le-am pozat și devorat, găsindu-le extraordinare. Abia după tot acest ritual hedonist, spectacolul gourmet putea să înceapă...

 La ceasul înserării, un domn impozant însoțit de soția sa fermecătoare coboară dintr-un Mercedes interminabil, oprit în fața clubului. E timpul să înceapă banchetul! Spumantul Fulvio Beo, o șampanie italiană produsă de Ca’ Rugate, o cramă de 90 ha din zona Veneto, deschide degustarea. S-a înnobilat vreme de zece ani în vinotecă de Pivnicer, așteptând momentul potrivit pentru împărtășire. Elaborat din soiul Garganega, dezvăluie un perlaj fin și note citrice seducătoare, care ne transportă pentru o clipă în nordul Italiei. 

La o masă centrală șede un cuplu de la începutul veacului trecut; el poartă o pălărie cu bentiță, ea fumează din sipcă; o altă divă, cu șal alb și rochie neagră, a venit singură la petrecere, fără mafiotul de serviciu. Mai încolo, perechea coborâtă din Mercedes face conversație într-un grup animat; don Claude se pregătește să umple curtea bunicii de fumul trabucului său cubanez, iar donna lui face senzație cu o ținută care emană power femininity

După vinul de început, de socializare selectă, ne pregătim de un aperitiv special ales din cartea lui Joe Dogs: Orecchiette cu mazăre dulce și prosciutto crocant/Orechietti with Peas and Prosciutto/Orechiette con piselli e prosciutto. Orechiette reprezintă un tip de paste din Puglia de forma unor urechiușe, de unde li se trage și numele. Le-am servit în farfurii din două imense frapiere, iar în pahare am turnat un super-umbrian produs la Castello della Salla, cramă aparținând marii familii Antinori: Cervaro della Salla 2016 (Chardonnay&Grechetto). O tăcere apetisantă umple clubul: pastele oferă o sumă de contraste blânde, aproape umami, vinul e o combinație de arome divine, de vanilii potrivite la masa zeilor, de fructe neștiute dintr-un paradis uitat.

 După acest moment pe care destui l-ar fi vrut prelungit la nesfârșit, am ales un intermezzo oenofil: un Nero d'Avola 2022 de la crama siciliană Baglio di Pianetto. Un vin proaspăt, mineral, cu arome de rodie de la poalele Etnei. Și tot ca un intermezzo, Dan părăsește clubul pentru a realiza, în curtea bunicii, un interviu pe tema bucătăriei italo-americane  cu Salvo Lo Castro, mare chef internațional și bun prieten al clubului. Originar din Taormina,  Sicilia, școlit în domeniu și prin restaurante din Paris, Florența, Roma, Tallinn și... Arad, stabilit o vreme la Viterbo și devenit chef pentru papii Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, Salvo a gătit și pentru comunitatea CDViN, în cadrul unui eveniment din iunie 2019. 

Aceea a și fost cea mai complexă seară a anului, în zece ore fiind pregătite 182 de farfurii cu specialitățile propuse de chef-ul sicilian. Meniul a cuprins antipasti: Polipo al guazzetto con spuma di patate aromatizzate alla menta/ Caracatiță în sos tomat (guazzetto) cu spumă de cartofi aromatizată cu mentă și Mini tartar de vită cu sos de gorgonzola și crema di uovo; primi piatti: Raviolino al branzino/ Ravioli umpluți cu biban de mare, urmate de Paccheri di gragnano con coniglio e porcini/ Paste Paccheri de Gragnano cu iepure și hribi; secondi piatti: Tonno vitellato/Ton în sos de vită și Mini filetto al gorgonzola/ Mini file (de vită) cu brânză gorgonzola. Desertul irezistibil a fost elaborat atunci de Pivniceră: New York Cheesecake.

Salvo a mai gătit, tot în iunie 2019, pentru Papa Francisc, cu prilejul vizitei sale la București. Ne bucurăm să-l revedem, fie și pe ecranul telefonului, fumând un trabuc în grădina restaurantului său newyorkez și povestind despre simplitatea și măiestria bucătăriei italiene (un proverb de pe alt continent, din Țara Soarelui Răsare, legat de jocul de go, spune așa: „Maeștrii se recunosc după ceea ce știu să facă cu lucruri puține”).

Întorși în club, în anturajul de don-i și donne, am savurat felul principal: Cotlet de porc la cuptor cu sos de ciuperci, șalote și cognac, piure de legume și sos de mere/Baked Pork Chops Philadelphia/Costolette di maiale al forno alla Philadelphia. L-am servit în compania unui vin al cunoscutei crame Giusti: Valpolicella Ripasso Superiore 2012. Cu sediul în Treviso, crama deține podgorii și în zona Valpolicella, fiind renumită și pentru vinurile sale obținute prin metodele Amarone (strugurii din soiurile Corvina, Corvinone și Rondinella sunt lăsați la uscat 3-4 luni, sunt storși iarna după ce pierd 40% din apă, rezultând un vin ușor amar, condimentat, corpolent și alcoolizat, cu arome de fructe negre, tabac și piele) și Ripasso (vinul roșu tânăr Valpolicella Classico e trecut peste tescovina rămasă de la producția vinului Amarone, rezultând după o a doua fermentație un vin complex, condimentat, cu note de fructe negre și ciocolată).

A fost o asociere excepțională: mâncarea e o reinterpretare a cotletului de porc, gătit frăgezit din bucăți mai groase de carne, mult îmbogățită de condimentarea cu piper verde, de coniacul mai vechi de zece ani, de gustul fin al piureului de cartofi, țelină și păstârnac, dar mai ales de contrastul oferit de sosul de mere. Un Ripasso, un Baby Amarone cu arome de tabac scump care s-a desăvărșit 14 ani în vinoteca de sub club, a completat perfect toate celelalte condimente ale rețetei. Și, de parcă nu ar fi fost de ajuns, am servit apoi și ceea ce pentru unii o fi fost vinul serii: Ca' Rugate – Amarone della Valpolicella 2014. Această cramă din Veneto, care a furnizat și primul vin al serii, deține, între altele, și 35 ha la Montecchia di Crosara, într-o zonă care face parte din așa-numita Valpolicella extinsă. După 12 ani, acest Amarone trece cu brio proba prestigiului și a nobleței: aromele aparțin unor fructe divine, vanilia o fi furată din plantațiile zeilor, ciocolata e din aceea de pe obrajii unui copil, tutunul l-o fi fumat o zeitate diabolică, păgână. Un moment apoteotic, care ne scoate definitiv din grijile deloc puține ale prezentului, transportându-ne într-un basm decadent.

Cum-necum, cu un picior ieșind afară din mit și cu unul intrând în el, am ajuns și la desert, adică la Zabaglione/Spumă caldă italiană din gălbenușuri, zahăr și Porto, având ca asocieri premium cantucci și înghețată de vanilie. I-am asortat un vin al cramei piemonteze Icardi: La Rosa Selvatica Moscato d’Asti 2024. Despre desert: o încântare! Au dispărut repede porțiile din cupe, multe fiind umplute și a doua oară. Niște cantucci à la Adina au însoțit bine vinul asortat, iar înghețata a întregit cea mai dulce parte a serii. După cum a făcut-o și excelentul vin de la Icardi, de felul său dulce, puternic aromat, foarte floral, ușor neliniștit, cu arome de roze din grădinile Afroditei. Aciditatea acestui vin, unul dintre preferatele serii, a compensat perfect zahărul, asociindu-se perfect la desert.

Să mai spunem că toate vinurile servite aparțin unor crame faimoase prezente în volumul Duemilavini. Il Libro Guida ai Vini d Italia, un anuar al Asociației Somelierilor din Italia care îi cuprinde pe cei mai importanți producători din Peninsulă. Ele au fost asortate precis cu bucatele, fiind alese din lista restrânsă a preferințelor gurmanzilor și oenofililor italieni și italo-americani, între care s-au numărat și se numără fără îndoială și mulți membri ai Famigliei.  

Departe de a promova valorile unei organizații criminale, am pus la cale evenimentul mai degrabă ca pe un ecou al unei nostalgii hollywoodiene, dar și ca o promovare a culturii gourmet italo-americane, care înseamnă deopotrivă simplitate și rafinament. Un demers de o complexitate unică în viața CDViN, care a necesitat un efort și o pregătire îndelungate, cu ajutorul comunității clubului. Poate că de-a lungul celor 16 ani de existență a Asociației Vestik și celor 14 ani de club, doar două evenimente au presupus o trudă asemănătoare: Degustare la înălțime. Ultima cină la bordul zeppelinului Hindenburg (mai 2015, 13 vinuri de la cramele listate în anii '30 pe aeronavă  și rețetele originale din epocă) și Secretele gourmet ale Vaticanului. Un festin divin, cu Salvo Lo Castro (iunie 2019, șapte specialități servite în 182 de farfurii, cinci vinuri ale Cramei MaxiMarc).

 Ca și cele două întâmplări amintite, acest adevărat banchet a fost realizat prin efortul afectiv, voluntar și financiar al întregii comunități CDViN, sub coordonarea neobosită a cheffe-i Adina, cea care a dus greul seratei.  Un rol aparte l-au avut cheffe Maria, care a pregătit exclusiv Zabaglione și înghețata, și prietena Roxana, truditoare alături de Adina și Maria la felul principal și la efortul gătirii și servirii, dar și premiantă cu sipcă în cadrul întrecerii celor mai bune costume de epocă asociate evenimentului. Și-au dat concursul decisiv, prin calitatea ingredientelor furnizate,  Alimentara Magic și supermarketul italian Pini. Și, poate, și acel Porto vechi de 21 de ani găsit într-un cotlon al vinotecii Pivnicerului, care a dat unicitate unui Zabaglione altminteri magnific.

După un asemenea extaz, gândul firesc se îndreaptă spre o continuare: pregătim în toamnă, într-una din toamnele viitoare..., un nou festin din noua serie The Italian Cook Job sau Serata in Famiglia, cum vă place. Ne gândim atât la rețete din cartea lui Ianuzzi, cât și la alte bunătăți de Hollywood, prezente în pelicule celebre și asociate cu personalități și personaje notorii cum ar fi: Al Capone, Meyer Lansky, Vito Corleone, Tony Soprano, dar și la unele vinuri surpriză, criminal de bune!


Notă: În privința câtorva fotografii ale evenimentului, unul dintre corifeii serii s-a jucat un pic creativ cu amicul algoritm pe nume AI. Au rezultat niște imagini uimitoare, care i-au teleportat pe cei prezenți, tot așa cum au făcut-o meniul și vinurile, în basmul american din epoca Prohibiției. Se recomandă să încercați mereu asta acasă, mai ales atunci când bănuiți că prezentul a devenit prea sordid pentru propria, uriașa capacitate de visare, în stare să transforme la modul inocent lumea!


Galerie foto

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu