GoodWine, 5-7 decembrie 2014. Album de familie cu lumea vinului românesc

Nu știu alții cum simt, dar eu percep lumea vinului românesc precum o mare familie în care am intrat cu sufletul deschis , după ce am părăsit lumea presei tipărite. De Moș Nicolae, la ultima ediție a GoodWine, am întâlnit atâția prieteni și atâția apropiați încât degetele de la mâinile și picioarele membrilor CDViN nu mi-au ajuns să-i număr.  Albumul de familie cuprinde zeci de ființe dragi, cu care împărțim de vreo patru-cinci ani toate bucuriile și toate necazurile oenologiei și oenofiliei românești.

Cred că „mai bun” ori poate „din ce în ce mai bun” ar fi cele mai potrivite calificative pentru festivalul GoodWine. Și mă gândesc aici atât la organizare, cât și la participare, la noul design și la dispunerea standurilor, la existența garderobei și a unui restaurant unde participanții să poată servi masa, mă gândesc la centrul de presă în incinta căruia au fost organizate prezentările de vin și de carte. Nu am putut să ne bucurăm în toți patru vestici de această ediție din cauză că Mihai, mezinul grupului, tocmai zburase în China, iar Pivnicera fusese consemnată acasă din pricină de afaceri și din alte pricini de organizare. Așa că ne-am sacrificat eu și Dan pentru o altă călătorie, a câta oare, cu trenul spre îndepărtata noastră capitală.

 

Am plecat joi seara din Arad după o zi primăvăratică, în care m-am bucurat la tricou de un soare blând și de 15 grade Celsius, și am ajuns la București pe zăpadă și pe zloată. Dar nu-i nici un bai, am călătorit frumos la vagonul de dormit, și cu ajuorul tradiționalului Negru de Drăgășani de la Știrbey care ne însoțește în mai toate traversările de țară. Poți să alungi însă tristețea vremii de afară și să-ți creezi o bună dispoziție conversând cu taximetriști despre ultimele evoluții politice, despre ultimele arestări, despre vremea trandafirilor ce mor... Era vineri și-am ajuns pe la prânz în târg, ne-am pus ecusoanele de presă și am început turul Pavilionului C1, în orășelul ăsta al vinurilor ale cărui străzi și case au fost reconfigurate. Deasupra tuturor, standul vinurilor din Republica Moldova, care au avut parte de o prezență și prezentare cât se poate de profesionale, ba chiar și de masterclass-uri în centrul de presă. Și standul Asociației Producătorilor Vitivinicoli din Drăgășani a suferit modificări substanțiale, devenind mai încăpător și mai funcțional. La Crama Oprișor, aceeași grijă pentru design reînnoit, un stand de nota 10, actualizat în acord cu noile vinuri, cu soiul suprem, pentru mine, al acestui producător – Cabernet Sauvignon.

Tot între prieteni ne-am simțit și în clasicul, primitorul  stand SERVE, alături de doamna Mihaela de Poix și de unicul domn Dan Săvulescu. Pe distinsul baron Jakob Kripp l-am întâlnit cam tot pe-acolo, la „colț de stradă”, lângă SERVE, prilej să depănăm amintiri de la Merano și să discutăm despre proiectele și realizările caritative ale Prince Știrbey. Ne-am bucurat să-i reîntâlnim pe doamna Cristiana Irinel Stoica și pe domnul Valeriu Stoica, pe care îi vom avea alături la Arad în primăvara anului viitor, în cadrul unei noi degustări cu vinurile Cramei Avincis.

De fiecare dată se întâmplă la fel, nu reușim să degustăm tot ce ne-am propus, să vizităm tot ce ne-am propus. De vină suntem noi înșine, firi nu foarte sistematice în ale cuprinderii vinului, dar și amicii noștri numeroși, cu care avem atâtea de povestit. Merită să luăm drumul Bucureștiului însă numai pentru a degusta noile vinuri de la Crama Oprișor, Avincis, Prince Știrbey, SERVE, Viile Metamorfosis, Nachbil ș.a.m.d., dar și pentru o îmbrățișare cu Luminița Tzakis, Raluca Bauer ori Angela Prado, pentru o conversație cu Ghislain Moritz și Oliver Bauer despre vin șli geopolitică. În ce-i privește pe ultimii prieteni, asta am și făcut, la standurile GoodWine dar și în cadrul unor Cellar Tales improvizate într-unul dintre cele mai interesante localuri bucureștene, Ethic Wine.

Să mai spun că ne-am bucurat să o reîntâlnim și să o îmbrățișăm pe Marinela Vasilica Ardelean, somelierul anului 2014 în România, prezentă cu stand la GoodWine. Noua noastră prietenă româno-italiană, pe care am avut-o ca oaspete, cu luni în urmă, și în clubul Vestik și pe care am revăzut-o și la ediția din acest an a festivalului de la Merano, și-a lansat cu acest prilej cartea bilingvă "50 de vinuri românești întâlnesc 50 de preparate culinare italiene" în sala arhiplină a centrului de presă. Peste câteva zile, Marinela se va afla din nou la Arad, pentru o dublă lansare a aceleiași cărți, la librărie și, bineînțeles, în dormitorul bunicii.

În pozele noastre de familie mai zâmbesc mulți alți prieteni și camarazi de breaslă: Andrei Iva, Gabriel Roceanu, Luminița Tzakis, Lorena Deaconu, Giancorrado Ulrich, Fiorenzo Rista, Alfred Binder, Silviu Șerban și Alexandra Sabotnicu, Vali Ceafalău, Mona Arsulescu, George Mitea, Dan Micuda, Răzvan Stoenescu, Mihai Olteanu, Johann Brutler, Vica Necula, Ștefan Timofti ș.a. Dacă mă gândesc bine, cu toții se împart două categorii: cei de a căror prezență ne-am bucurat deja în dormitorul bunicii și cei pe care vom avea plăcerea să-i primim de acum încolo în dormitorul bunicii.

 

Galerie foto: Album de familie, Cellar Tales, Drăgășani, Marinela, Moldova, Prin târg