O mie și una de emoții la petrecerea de rămas bun a prietenilor noștri Angela și Ghislain

O petrecere de rămas bun îți stârnește sentimente contradictorii, are în sine un dulce-amar de trăiri, un cumul de bucurii și tristeți în vreme ce derulezi filmul amintirilor,  în timp ce proiectezi în gând un viitor neștiut. Ne-am bucurat și întristat așadar să ne numărăm, în șase vestici, printre prietenii care au petrecut alături de Ghislain și Angela și de micul Mathis, într-o seară răcoroasă de iunie, o ultimă degustare de clipe înaintea plecării lor spre Alsacia. Și dacă știm că pentru a-i revedea va trebui să parcurgem peste o mie de kilometri, ceea ce se va întâmpla oricum și negreșit, ne consolează gândul că undeva pe dealurile Drăgășanilor continuă să locuiască alți doi prieteni de cursă lungă, Oliver și Raluca Bauer, gazde perfecte ale acestui bye bye party.

 

În noaptea de dinaintea plecării spre Drăgășani n-am prea dormit, așa că a fost un drum dificil, cu atât mai mult cu cât aveam să parcurgem cu viteza melcului multe zeci de kilometri în urma unui convoi militar. Pe Valea Oltului, am realizat că ne urmărea un Jeep șic condus de Marco Feltrin, oenologul de la Petro Vaselo, și el invitat la petrecerea care urma să aibă loc la Casa Bauer. Am tras la Hotel Kilometrul Zero, un loc bine știut de toți călătorii oenofili, apoi am ajuns cu două taxiuri pe vârf de deal, în locul cu belvedere în care Oliver și Raluca au clădit una dintre cele mai noi și mai frumoase crame ale Drăgășanilor.

 

Erau mai toți acolo, gazdele, prietenii Ghislain și Angela, alături de micuțul lor, vreo douaăzeci de invitați, printre care Cornel Sandu, Călin de la Cluuuuj, Alina Iancu, Silviu Șerban și Alexandra sa, Horia Hasnaș și Adina sa. Un purceluș la proțap umplea atmosfera de arome familiare, în frapiere ședeau niște vinuri superbe purtând semnătura celor doi oenologi emblematici ai Drăgășanilor, boxele imense ale lui Oliver vibrau în ritmuri tot mai dansante. Un mic paradis cu largă vedere la Olt, cu vânt și nori cu soare, cu anotimpuri care se schimbă de la o clipă la alta. I-am îmbrățișat pe cei mai apropiați. Cu Călin de la Cluuuuj am vorbit despre țuici, Angela ne-a servit cu o răcoritoare din melasă, Mathis se juca alături cu brum-brum, Alina poza lumea cu o dronă lătrată de câinii prosperi ai cramei, Horia făcea în mod inspirat pe DJ-ul, Zoli dansa frenetic pe melodiile tinereții, am fost serviți cu bunătăți de tot felul, Dan s-a cufundat într-un șezlong cu vedere la râu, florile erau răsturnate de vânt. Ne-am amintit de cheful de ziua lui Oliver, când o furtună teribilă a răvăşit viile și fațada cramei, când am înserat la lumina lumânărilor, în fața unor magnumuri cu licori greu de povestit.

 

Poate că am filmat și înregistrat totul și altfel decât cu aparatele Canon, cu telefoanele Samsung, cu dronele de rigoare, poate că ochiul real a cuprins și salvat totul într-un fișier cuprinzător, plasat într-un cotlon al sufletului. Un curcubeu s-a arătat parcă anume pentru noi toți, deasupra Oltului etern. O punte, o scară spre cer, un loc de trecere, semnul armoniei universului, un legământ, anunțând un eveniment fericit, o reînnoire... O vreme am vorbit fericiți, am sorbit vinuri, am gustat purcelușul, nu am conștientizat emoția acestei întâlniri. Abia atunci când Oliver și-a rostit discursul de despărțire, evocând momentele unei prietenii legate între niște străini mutați pe dealurile Olteniei pentru a face vinul cel mai bun, ochii ni s-au umplut de lacrimi. Ne-am dat seama că nu numai Crama Avincis, în toată minunăția ei arhitecturală,  nu va mai fi aceeași din punct de vedere afectiv, ci și Drăgășanii se vor schimba pentru noi. Și pentru că nu am putut alunga acest gând, am găsit de cuviință să facem câte ceva, orice, să ne plimbăm printre pomii lui Oliver, să gustăm un Sauvignonasse, să fotografiem apusul, să mângâiem cățelușa Schela.

 

Să mai spunem că am avut bucuria să sărbătorim pe cineva care a împlinit frumoasa vârstă de 8+3 ani, că tortul a fost delicios, că ochiul dronei și-a șters și el o lacrimă întâmplătoare, că seara a venit cu vânt și cu frig. Unii dintre noi, mai nedormiți, au părăsit timpuriu party-ul, care avea să se întindă târziu în noapte. Se spune că vinurile destupate de Oliver, din sticle de toate mărimile, au fost pe măsura emoției acestei despărțiri.

 

A doua zi a venit ploioasă și tulbure. Un after party cu burgeri gătiți magistral de Oliver ne-a adunat iarăși la Casa Bauer. Cățeii hedoniști ai locului dormeau cu nasul în delicatese, Dan a avut grijă să închine un pahar imens cu dopuri în cinstea evenimentului, Raluca ne-a servit cu multe vinuri dorite. I-am îmbrățișat apoi pe Mathis, Angela și Ghislain, cei care peste câteva săptămâni aveau să-și înceapă aventura în noua-vechea lor patrie. Acolo, în Alsacia, lângă Strasbourg, pe o mică proprietate viticolă, vor întemeia un nou regat al vinului cel bun, iar noi abia așteptăm să-i revedem printre lujerii viei, printre baricurile cramei, la un pahar de vorbă cu accente uşor spaniole, ușor româneşti, un pic englezeşti dar foarte franţuzeşti. Au revoir... et à bientôt aşadar, dragii noştri prieteni!

 

Galerie foto