City break cu Elias pe drumul vinului lusitan și arădean

După ce, într-o vineri, prietenul nostru Elias Macovela ne-a oferit, în odăile bunicii, una dintre cele mai frumoase întâmplări oenologice ale anului, o verticală de Moscatel de Setúbal Alambre marca José Maria da Fonseca, cu vinuri fortifiate vechi de 3, 5, 20 și 40 de ani, am zis să-i  ținem companie a doua zi prin vizitarea a două crame emblematice din Podgoria Miniș-Măderat. 

Magnific al vinului în dormitorul bunicii, wine influencer de talie internațională, membru al multor jurii în cadrul festivalurilor de pretutindeni, Elias Macovela este înainte de toate amicul nostru lusitan pentru care distanța Lisabona-Arad devine pe zi ce trece tot mai mică. După două prezențe în club și după destule întâlniri pe la saloanele oenologice ori jurizările de profil, Elias se va întoarce la începutul anului viitor în odăile bunicii tot în calitate de magnific al vinului, în cadrul unui eveniment care va ajunge la a patra ediție. Ca un preambul la ceea ce se va întâmpla în februarie 2020, acum, la sfârșit de noiembrie 2019, el ne-a pregătit o verticală de vinuri fortifiate. Prezenți în club, Mirian Mircov, proprietarul Pivnițelor Birăuaș, și Manu Reolon, oenologul și managerul MaxiMarc, aveau să ne fie a doua zi gazde entuziaste la cramele de la Ghioroc și Măderat. 

Ușor euforici după verticala de Moscatel de Setúbal, în care am putut savura între altele și un blend conținând o tânără licoare de 20 de ani și o alta ceva mai bătrână din recolta 1911 (pentru mine acest 20 Anos se află în topul celor mai bune 10 vinuri sorbite vreodată), sâmbătă ne-am trezit ceva mai greu și-am și sărit în clasica Toyota Corolla, luând mai întâi drumul Ghiorocului. Cum ajungi în comună, treci pe lângă vechiul depou de tramvaie și o iei la dreapta spre Păuliș până când un drum pietruit destul de precar, care se face la stânga, te duce la Pivnițele Birăuaș.

 

Timișoreanul Mirian Mircov, Miri pentru prieteni, continuă pe dealurile Ghiorocului o tradiție multiseculară. O atestă aspectul cramei, bârnele străvechi care dau farmec sălii de degustare, pivnița austro-ungară, diplomele de pe la 1880 cu Ménes-Magyarád. Cu vastă experiență în Horeca, dar școlit în ale vinului în Austria și cu internship în Italia, la case de vinuri renumite precum Antinori ori Gaja, Miri îi conferă o nouă personalitate Cabernet Sauvignonului care încă poartă mai vechea marcă Pivnițele Birăuaș. 

 

Începând cu recolta 2017, tot ce e vin și se desăvârșește în tancurile de inox ori în baricurile din cramă poartă amprenta oenologică a noului stăpân al locului. Mai avem un pic de așteptat până să le savurăm la sticlă. Sunt altfel decât cele ale predecesorului său, altminteri un podgorean de top și un vinificator demn de respect. Au o eleganță aparte, redefinind un soi care se simte foarte bine pe colinele Podgoriei Miniș Măderat.

 

Locul în care Miri s-a înhămat la plăcuta corvoadă de podgorean este unul minunat. Dacă privești în jos printre frunzele ruginii ale viei, poți zări drumul de fier pe care odinioară aluneca regulat Săgeata Verde. Având ca loc de plecare gara arădeană de la Podgoria, acest tren electric circula începând cu anul 1913, însă linia fusese inaugurată în 1906, având șine întinse pe 58 de kilometri, către Pâncota și Radna, prin punctul nodal Ghioroc. De vechiul traseu pe care aluneca Săgeata Verde, mândria arădenilor, trenul șic care lega podgoria de municipiu, mai că s-a ales praful în ultimele decenii. Astăzi mai există doar linia Arad-Ghioroc iar cursele au loc doar în zile de sărbătoare.

 

Dincolo de tristețea amintirii, ochiul privitorului ajuns la Pivnițele Birăuaș poate scruta de pe deal câmpia arădeană precum un șoim în căutarea prăzii. Nu trebuie să ai însă ochi de pasăre măiastră pentru a zări, douăzeci de kilometri mai încolo, contururile industriale ale capitalei de județ. Ne-am lăsat de scrutare pentru o vizită prin cramă și prin cele două pivnițe, unde am avut plăcerea să degustăm tot-tot-tot, și mai vechile vinuri la sticlă semnate Birăuaș – Burgund Mare 2011, Pinot Noir 2006, Cabernet-uri din 2003, 2005, 2009, 2015 – și pe cele mai noi, la cisternă și baric – din recoltele 2019, 2018 și 2017 de Cabernet Sauvignon elaborate de Miri. 

 

Cum și aici ne-a cuprins euforia taninilor și a reportajului, am întârziat oarecum de la întâlnirea cu Manu, ajungând la Măderat, pe drumul vinului, aproape de ora înserării. Ca să facem față unei noi provocări oenofile, am dat fuga până la pensiunea La Foresteria din Galșa, pentru noi necunoscută, al cărei client constant este amicul nostru Manu. După niște porții minunate de ciorbă de văcuță, de spaghetti cu ciuperci ori de spaghetti carbonara, după serioase doze de tiramisu, ne-am întors revigorați la crama MaxiMarc și am luat-o de la capăt. Exercițiile de admirație ne-au dus de la o cisternă la alta, de la un baric la altul, până în sala de degustare, acolo unde se aflau expuse toate mostrele de vinuri existente în momentul de față în cramă, finalizate (la sticlă) ori în curs de elaborare.

 

Să tot fi fost vreo cincizeci în total. Am putut afla entuziasmul lui Elias pentru vinurile albe, pentru Mustoasa de Măderat creată de Manu după o rețetă proprie ori pentru Feteasca Regală. La sfârșit, după ce făcusem cunoștință și cu cățelușa carismatică pe nume Șobi nr. 2, am găsit destul de greu drumul spre casă, respectiv către pensiunea Nimbus, unde Elias este de acum un client obișnuit, și către dormitorul bunicii, ai cărui locatari/amfitrioni/animatori suntem. A doua azi aveam să ne despărțim de prietenul portughez cu regretul că, din pricini obiective, nu am putut vizita și Ferendia și că, din cauza unui șofer prost informat,  nu am putut savura înaintea plecării o ultimă sticlă de spumant. Nu-i nimic, o păstrăm la rece până în februarie!

 

Mai multe imagini: Verticala, Pivnițele Birăuaș, Crama MaxiMarc