O seară inaugurală cu Boris, Sherpium şi Erotikon, în intimitatea Wine Clubului Vestik

Motivul pentru care am ascuţit din nou creioanele, înainte să-mi aştern scrisul pe ciornă şi în biţi, este acela de a povesti cum am inaugurat sala de degustare a grupului Vestik. Informaţia este autentică şi veridică: din februarie 2012, Asociaţia Vestik are nu numai vinotecă, blog, site şi mii de prieteni pe Facebook, ci şi spaţiu de degustare propriu.
L-am deschis fără prea mult tam-tam, de Dragobete, în două seri succesive, cu vinuri de la Oprişor şi Prince Ştirbey. Afară era o iarnă care refuza să se topească, ţurţurii locuiau liniştiţi la etajele superioare în aşteptarea victimelor nevinovate, iar vinurile de la Oprişor şedeau cuminţi în răcitor ori în credenţul miros de lac, baiţ şi reminiscenţe austriece, aşteptând întâlnirea cu prietenii noştri pe care i-am invitat la eveniment. Prietenii noştri sunt dascăli, arhitecţi, medici, notari, economişti, ziarişti, manageri, ingineri, preoţi şi aşa mai departe. Cumva reprezintă întregul nomenclator de intelectuali din colţul ăsta de Românie, de Europă şi de lume. Pentru ei ne-am transformat două dintre odăile casei în sală de degustare, acolo unde încercăm să aducem cei mai buni profesionişti şi cele mai bune produse din lumea vinului românesc.
Reîntâlnirea cu vinurile Cramei Oprişor, cu care unii au făcut deja cunoştinţă cu prilejul unor degustări, şotii ori flashtasting-uri anterioare, s-a produs în vinerea de Dragobete. Şi de această dată, Florin Ionescu (Boris pentru prieteni), directorul regional de vânzări, s-a întrecut pe sine în prezentarea vinurilor, cucerind asistenţa cu pildele sale culturale şi cu alura sa de ofiţer itinerant al vinului de la crama mehedinţeană. A adus cu sine multe spumante Riesling Brut purtând marca familiară Carl Reh, un Pink Bubbly 2010, Black Tower, cu trecere la doamne şi domniţe, dar şi febleţea unora dintre membrii clubului nostru, Cabernet Sauvignon-ul vinificat în alb din gama Sherpium, 2009, vin care de la o vreme face furori prin vinotecile din această parte de ţară. Pe lângă acestea, a mai strecurat pe fişele de degustare şi alte două vinuri asortate evenimentului, Merlot şi Shiraz din gama Erotikon, 2007.
Într-un fel ne-am pierdut cu toţii în poezia nudurilor Sherpium, înconjuraţi de sticle cu parfum de Cabernet Sauvignon alb cu gust de rosé. Autografele şi luminile pale au întregit atmosfera, una de intimitate culturală împărtăşită. Spumantele au curs din belşug, iar fişele de degustare s-au umplut încet cu note extreme care exprimau, după caz, admiraţia ori lipsa de afinitate faţă de vinurile servite.
Potrivind obiectivul aparatului foto într-un unghi anume şi totuşi întâmplător, am putut observa cum conturul lui Boris se oglindeşte într-un pahar de şampanie, pe jumătate plin, pe jumătate gol, în timp ce protagonistul le depăna oaspeţilor, înconjurat de nudurile etichetelor, povestea romanţată a cramei şi a vinurilor de la Oprişor. Fără Boris, nici un eveniment din vestul ţării dedicat cramei germano-olteneşti din Mehedinţi nu ar fi la fel de reuşit, el identificându-se într-un fel, prin zel şi stilul prezentării, cu marca pe care o promovează.
A doua zi, printre capişoane şi siluete goale de pe ambalaje de vin, chipul pisoiului blogger al casei, Lucky Motanul, surâdea asemenea unui sfinx cu coadă care a fost părtaş la toate cu o seară înainte, din rama neagră a fotografiei sale imperiale. Dopurile zăceau împrăştiate pe ţesătura meselor, iar încăperea cu pahare şi decantoare era uşor învăluită în aburul irezistibil al cafelei preparate în stil italian. Am încercat să surprind atmosfera post-degustare, cropuind sticlele şi resturile, dar şi un deschizător purtând marca Prince Ştirbey, aparţinând celuilalt producător în compania căruia am inaugurat micul nostru club din Arad dedicat vinului şi artei de a trăi.
Ar mai fi de spus că am stabilit şi un nou rendez-vous cu vinurile de la Oprişor într-o primăvară care pare încă îndepărtată. Boris a părăsit târziu în noapte spaţiul hedonist al degustării, pornind probabil către o nouă destinaţie oenofilă, iar noi am savurat dimineaţa în compania cafelei ristreto de care am pomenit mai sus, printre pahare, decantoare, frapiere şi ceşti care aşteptau cuminţi să le redăm strălucirea de altădată. Şi-atunci, uşor obosiţi şi uşor fericiţi între atâtea obiecte care aveau nevoie de o anume atenţie din partea noastră, am găsit de cuviinţă să punem la cale o nouă degustare, programată firesc pentru data de 8 Martie.

Galerie foto