Plăceri interactive în dormitorul Vestik cu vinurile Casei princiare Ştirbey

Obişnuiesc să savurez liniştea de dinainte şi de după un eveniment legat de vin. Îmi place să degust tăcerea ante- şi postdegustare, ordinea şi dezordinea paharelor, a cănilor, a tirbuşoanelor, a dopurilor purtând un nume şi, poate, un blazon. Asta am şi făcut, cu o satisfacţie pe care încă n-am găsit cale s-o descriu aici, cu prilejul prezentării de vinuri Prince Ştirbey cu care grupul Vestik şi-a inaugurat, alături de evenimentul cu vinurile Cramei Oprişor, sala proprie de degustare.
Plăcerea mea singuratică a fost cu atât mai mare cu cât întreaga întâmplare se derula în două dintre fostele odăi ale casei, sufrageria şi dormitorul, acum transformate în spaţiu destinat cunoaşterii vinului. Nici acum nu ştiu cum a fost posibilă o asemenea metamorfoză. Probabil că de vină e acelaşi spirit străvechi, dionisiac, care a dus la crearea vinotecii în cotlonul cel mai îndepărtat şi ascuns al casei.
Oricum ar fi, într-o seară rece şi umedă de februarie, baronul Jakob Kripp, oenologul Oliver Bauer şi managerul Raluca Bauer au descins la adresa cu pricina cu scopul minunat de a-şi promova vinurile în faţa unei ambianţe pe măsură. Le-am povestit tuturor, în vreme ce admirau barul cu miros de mobilă nouă dar cu aspect de vechi credenţ austriac, că ne aflăm în fostul dormitor al casei. Că în cutare loc se aflau paturile şi dulapurile deportate, cu tot cu bunici, în Bărăgan, fotoliile şi oglinzile lui Nagymama, noptierele cu nasturi şi ochelari din veacul al XIX-lea.
Am avut bucuria de a-l avea ca invitat la degustare pe nenea Ionel, decanul de vârstă al întregului anturaj Vestik. De la înălţimea şi distincţia vârstei sale de 89 de ani, nenea Ionel ne-a mărturisit emoţionat că aceasta e prima degustare de vin la care participă. Apoi s-a cufundat într-o conversaţie amplă cu baronul Kripp, despre vin, internet şi istoria familiilor Ştirbey şi Cantacuzino.
Între timp, Oliver Bauer s-a ocupat profesional de deschiderea sticlelor, turnând în şase decantoare două dintre vinurile de pe fişa de degustare, Sauvignon Blanc Vitis Vetus 2010 şi noul Negru de Drăgăşani 2010, îmbuteliat anume pentru eveniment, deşi lansarea sa la sticlă este programată undeva în vară. Sauvignon Blanc-ul a stat la rece pe treptele casei, printre zăpezile netopite, şi nu în frapierele care îl aşteptau cu gheaţă. Ne-am strecurat un pic şi în vinotecă, pentru plăcerea distinşilor oaspeţi şi mai ales a oenologului cramei Ştirbey, căruia i-am surprins o sclipire de admiraţie în ochi atunci când a pătruns în spaţiul cu uşi culisante, arcade şi vinuri de la subsolul casei. Celelalte vinuri albe pregătite, servite direct după deschiderea lor, au fost Crâmpoşie Selecţionată 2010 şi Tămâioasă Românească dulce 2010, iar vinurile roşii care au completat lista - Cabernet Sauvignon 2008 şi Novac 2009 - au fost doar aerisite, nu decantate. Dincolo de rendez-vous-ul cu toate aceste vinuri de top, un eveniment în sine a fost întâlnirea prietenilor noştri cu oamenii care conduc Casa de vinuri Ştirbey. Baronul şi oenologul le-au vorbit într-o fluentă şi cât se poate de corectă limbă română, iar ei, oaspeţii, au conversat apoi în germană cu Herr Bauer şi Herr Kripp, de parcă Europa şi Mitteleuropa n-ar fi fost niciodată scindate de Cortina de Fier, de parcă şi ei, şi noi am fi aici mereu acasă, în patria imperială a limbii germane. Dacă punem la socoteală calitatea vinurilor, ţinuta prezentării şi anturajul select, putem spune că a fost un eveniment excepţional, greu de egalat în ediţiile viitoare.
Degustarea în sine a fost una interactivă, intimă, vie, cu întrebări şi răspunsuri, cu savori de Novac şi de Negru de Drăgăşani elaborate atent, pe nemţeşte. Am putut remarca din nou şarmul cu care Oliver Bauer ştie să cucerească anturajul, fie la festivalurile de vin, fie la Ziua Bunicii, fie la degustările de pretutindeni. Despre el, gurile rele feminine spun că ar fi fost asemuit cu un fursec potrivit pentru ultimul vin servit, Tămâioasa dulce Românească, însă nimeni dintre vestici nu ar băga mâna în foc pentru veridicitatea comparaţiei.
Într-un intermezzo binevenit, părintele-blogger invitat de seamă la degustările grupului, alături de soţie, a ţinut să-şi prezinte oenologului Casei Ştirbey un produs al brandului propriu: Bace Toghiere - Răchie dă meră. Oliver a savurat momentul, studiind concentrat limpiditatea şi culorile produsului, cu ochi de profesionist al băuturilor premium. Cât despre amfitrioni, de noi înşine, pierdut printre decantoare, sticle şi dopuri cu blazonul Casei Ştirbey, zâmbea dintr-o poză de familie bloggerul Lucky Motanul, în vreme ce Pivnicerul, după o polemică aprinsă cu oenologul neamţ asupra pretării la învechire, a decretat că vinurile sale preferate sunt noul Negru de Drăgăşani, Novacul, Crâmpoşia şi superba Tămâioasă Românească de la finalul degustării. Adică patru dintre cele şase vinuri servite. Aşteptăm cu înfrigurare îmbutelierea primului vin dintre cele pomenite mai sus pentru a-l comanda cu baxurile.
În plus, fiindcă degustarea de la Arad a fost una încântătoare şi tocmai de aceea parcă prea scurtă, ne-am propus să ne reîntâlnim, la sfârşitul lunii martie, cu vinurile Casei princiare Ştirbey. O vom face la Budapesta, în saloanele Grand Corinthia Hotel, cu prilejul summitului internaţional al vinului central-european, VinCE. Nu veniţi şi voi?

Galerie foto