Un Vinvest atipic, cu celebrare și nostalgii Phoenix

   

Pentru noi, Vinvest 2016 a fost cumva atipic. O dată, fiindcă viața noastră s-a aglomerat într-atât încât eram gata-gata să ratăm cel mai important festival de vin din vestul țării. Apoi, din pricina unei întâlniri absolut întâmplătoare cu unul dintre foștii membri ai trupei noastre rock preferate, Phoenix. La urmă, dar nu în cele din urmă, datorită unei aniversări mai importante afectiv chiar decât un festival și decât o trupă rock...

Am ajuns la Timișoara duminică pe la unșpe (dimineața?), după două seri/nopți/dimineți petrecute în Vestik Club cu Cătălinul Liliacului și cu Herbertul casei argentiniene Lorca. Acolo am constatat că avem atâția prieteni la stand încât e aproape imposibil să degustăm evenimentul într-un mod normal, pasager. Vinarte, Crama Oprișor, Casa de Vinuri Cotnari, Crama Kelaru, Domeniul Vlădoi, Guarini, Domeniile Anastasia etc. etc. sunt tot atâtea nume apropiate. Am adăugat alte câteva, în cele câteva ore petrecute acolo. La Oprișor ne-am bucurat de un Chardonnay La Cetate, dat fiind că aproape toate celelalte vinuri ne erau cunoscute. Herbert ne-a îmbiat cu o Sirenă de Vinarte, la Anastasia am luat vinurile la rând, stabilind și data unei degustări în dormitorul bunicii.  

Vinuri de top ne-au oferit prietenii de la Casa de Vinuri Cotnari. Chiar dacă mi-au plăcut toate licorile servite, inclusiv cele din noua gama de retail Iris, am ales pentru mine Feteasca Albă 2014 Colocviu la Atena. Dacă știți în România un alt vin din acest soi mai complet în toate ale sale, corpolență, aciditate, amplu postgust, să-mi spuneți și mie. Cine îl degustă poate scăpa și de prejudecata lansată de unii mai mari sau mai mici fani ai soiului cum că Feteasca Albă ar fi lipsită de calitățile amintite anterior, că ar fi un vin doar suav, floral, cu personalitate evanescentă în comparație cu Regala, numai bun de consumat în primul sau al doilea an de existență. Pentru mine nu sunt de lepădat nici Tămâioasa și nici Busuioaca din aceeași gamă. Poate că lucrul cel mai important însă este linia de calitate impusă de noul producător din Cotnari, care se regăsește în toate gamele oferite : Colocviu, Domenii, Iris. O noutate interesantă se anunță spumantul de Busuioacă, pe care am avut plăcerea să-l degust, în trei variante de vinificare, în vinoteca proprie.  

Și tot cu atâta plăcere am încremenit la standul Domeniului Vlădoi, acolo unde Anca Maria a fost cea mai agreabilă gazdă. La fel ca în cazul Casei de Vinuri Cotnari, și la acest mic producător dobrogean se poate simți constanța în calitate. Vinurile sunt florale, directe, fără fițe, cu schepsis oltenesc de Dobrogea. Rosé-ul, Tămâioasa, Chardonnay-ul, Merlot-ul, Syrah-ul, Cabernet-ul, toate oferă plăceri simple, nesofisticate, produse de senzualitatea originară a vinului. În acest an ne vom bucura și de un soft Orange în stil Nelu Vlădoi și de un cupaj sprințar de vinuri roșii din recoltele proaspete pe care vom avea plăcerea să le degustăm în curând în dormitorul bunicii, alături de alte șase etichete purtând aceeași marcă.

Un alt producător care va păși în club, Domeniile Anastasia, ne va oferi mai multe vinuri pe care le-am degustat la stand, între care o Fetească Albă, două Chardonnay-uri și mai multe cupaje de roșu. Spre rușinea noastră, nu am mai ajuns să ne bucurăm de vinurile promovate sub marca Guarini, în schimb i-am revăzut pe prietenii de la Crama Kelaru, care se pot mândri cu un Merlot din 2007 și un Cabernet Sauvignon 2008 încă în formă.

Nu pot uita nici vinarsurile extraordinare degustate la standul Vincon, un producător pe care ne-am propus să-l prezentăm cât de curând la Arad.

În comparație cu anii din urmă, Vinvest 2016 a fost un festival cu mulți participanți la stand, dar cu mai puțini vizitatori. Nu știu dacă în mod absolut acesta este un lucru bun ori rău, ținând cont de calitatea publicului din anii trecuți. 

Criză ori nu, ca niște (ex-)timișoreni ce suntem, noi oricum nu ne lăsăm. Cu atât a fost mai mare plăcerea să-l întâlnim, cu micul nostru grup vestic, pe unul dintre membrii legendari ai tot atât de legendarei trupe Phoenix. Ca un fan autentic care deține toate vinilurile românești ale formației timișorene, inclusiv pe cele piratate în anii de mai mult sau mai puțin tristă amintire, nu am putut să nu-l îmbrățișez pe Valeriu Sepi, pe care fotograful Costi Duma a avut grijă să ni-l aducă în preajmă. Artist integrator și, inevitabil, dascăl globetrotter, Valeriu Sepi e în primul rând un bănățean. Chiar dacă datele sale biografice și artistice sunt disponibile mai ales în limba engleză și chiar dacă experiențele universitare și artistice l-au dus pe toate continentele, din Germania în Singapore și din Nepal în Brazilia, omul vorbește româna cu un superb accent de Valcani. Așa că am conversat un picuț în limba proprie, am executat o ședință foto cu butoaie și phoenixul nostru impozant cu aspect de Eftimie Murgu, plănuind și viitoare întâlniri în club.

Când târgul, salonul, festivalul începea să sfârșească, ne-am amintit că aveam de aniversat, Pivnicer+Pivniceră, vreo 23 (douzecișitrei) de ani de căsnicie, așa că ne-am invitat pe noi înșine și cel mai bun prieten la restaurantul Pomo D’oro, pentru o mică aventură gastronomică în compania unor preparate din vită Angus și a unor vinuri despre care nu se mai face vorbire aici. Și-atunci să nu regreți că toate acestea, Vinvest-ul, celebrările, marile întâlniri, se întâmplă în cel mai bun caz o dată pe an?

Galerie foto