Rosé&Bubbles Mamaia 2016 sau infinitele mele plăceri la malul Mării

Un festival de rosé-uri și de

spumante la malul mării poate fi evenimentul perfect al verii. Și poate că nici un loc de desfășurare nu i s-ar potrivi mai bine decât Mamaia. Iar dacă tot am pus degetul pe buricul litoralului românesc, Clubul Fratelli – loc hedonist față de care e imposibil să nu simți o dragoste la prima vedere –  nu poate fi decât destinația perfectă pentru călătorul, turistul, iubitorul de vin care se află în căutarea provocărilor oenofile.

Nu mai știu câte apusuri și răsărituri am contemplat la Mamaia. De anul trecut, de când am redescoperit litoralul românesc, ne tot întoarcem acolo, atrași de un șarm inefabil care rezistă în ciuda tuturor neajunsurilor: drumul lung, lipsa autostrăzilor, aglomerația endemică, subdezvoltarea. De data aceasta am venit cu o țintă precisă: ediția de vară a Festivalului RO-Wine, Rosé&Bubbles, și nu doar așa, haihui, că ne-am nimerit la o oră-două de Mare din pricini de zile ale cramelor de Dealu Mare ori mai știu eu din ce pricini de eveniment bucureștean la care trebuia să fim prezenți. Fiind implicați în mediatizare, am putut vedea și cu ochi virtual, și cu ochi digital întreaga acțiune, prietenii, truditorii, organizatorii, amfitrionii, chipurile întâmplătoare.

Clubul Fratelli din Mamaia este poate unul dintre cele mai interesante locuri din partea asta de lume, o adevărată fantezie cu jucării acvatice întrupată de cel care a trăit-o în gândul creator. Amenajat în interior precum o meduză imensă, cu tavanul împânzit de mii de tuburi care își schimbă culoarea în funcție de vibrațiile muzicale, el atrage în fiecare seară de weekend sute de entuziaști care palpită precum o ființă unică pe ritmurile îndrăcite ale muzicii. Un pește spadă tronează pe terasa închisă, mai multe acvarii simbolice cu pești și crabi de lemn împodobesc exteriorul, o terasă cu chioșc și bar circular, purtând însemnul Carnivale, la nisip, cu fotolii comode și chelneri care fug de colo-colo completează această construcție unică. Dacă punem la socoteală și terasa, și marea, și briza care adie, totul pare un fel de paradis românesc conceput de un creator genial. 

 

În acest paradis au pătruns de curând și vinul, și iubitorii acestei licori. Peste douăzeci de producători au ocupat standurile pregătite în holul clubului, acelea cu care ne-am mai întâlnit în cadrul primei ediții a festivalului Ro-Wine de la București. I-am regăsit pe amicii de la Foss Marai și Castello di Neive, doi simpatici domni vinicoli având vârsta spirituală mult mai mică decât cea biologică, care se țin de șotii de tot felul. Ne-am revăzut cu mulți prieteni, cu Victor Deleanu și George Măluțan, cu Anca și Nelu Vlădoi, cu Marina Samoilă, cu Ștefan Timofti și cu mulți alții. S-au nimerit la festival și unele personalități, între care Adrian Sârbu, fostul nostru patron de pe la săptămânalele Mediapro pentru care am lucrat, și Ovidiu Lipan Țăndărică, legendarul percuționist al trupei Phoenix. Un ochi mai ager, care a pătruns și dincolo de decorul evenimentului de vin, i-a putut suprinde și pe Sebastian Ghiță, Remus Truică, Claudio Zambon, undeva pe terasa cu bar la nisip și trupă șic ce cânta în chioșcul marin.

Despre vinuri, ce să mai zic, o bucurie! M-am cam dedat la ele pe la mai toate standurile, la Gitana și Corvezzo, la Casa de Vinuri Cotnari și Costaripa, la Foss Marai și Domeniul Vlădoi, la Tohani și Via Viticola Sarica Niculițel, la Averești și Castello di Neive, la Darie și Budureasca, la Jidvei și Purcari, la Rătești și Mennini. Mi-au căzut cu tronc multe vinuri, voi pomeni însă doar câteva: spumantul de Tămâioasă de la Cotnari, spumantul de Chardonnay de la Costaripa, rosé-ul Mamaia purtândd marca Vlădoi.

Și mai trebuie să știți că meniul de la Fratelli Mamaia este excelent: calamarul, sosul chili, trabucurile cu pește și brânză, icrele de știucă, bibanul de mare, humusul, pizza etc. Că marea e superbă în iulie la Mamaia. Că am înotat ore în șir, printre pescăruși, copii și surferi. Într-una din serile care au urmat festivalului am făcut cunoștință și cu vinurile noii crame Histria, care poartă pe etichete vechea monedă grecească din această colonie, vultur pe delfin,  și care produce un excelent Sauvignon Blanc. În plus, nu am uitat să ne întâlnim cu buna noastră prietenă Cherana, la festival și la Constanța, pentru o supă de fructe de mare la restaurantul Reyna și pentru niște felii de tort Snickers la Cofetăria Angelo, două localuri din capitala Dobrogei care nu trebuie ratate sub nici un chip.

Dacă era după mine, aș fi stat o veșnicie la Mamaia, mi-aș fi făcut veacul la Fratelli și la Marina Surf, aș fi devenit om-amfibie, deveneam una cu plaja, una cu Marea. Din păcate, toate lucrurile bune se consumă prea iute, festivalurile, vacanțele, plăcerile. Așa că am luat-o înapoi către casă, în Yarisul parcat multă vreme în preajma unor Maserati, Ferrari, BMW-uri și Mercedes-uri, tot prin Transilvania, pe unde am venit, pe la Brașov, Sibiu, Deva, pe drumul sinuos cu ambuteiaje pe Valea Prahovei, cu autostradă prăbușită, cu puține locuri unde să tragi. Cum eram fericit însă și plin de toate experiențele cu gust de mare, de calamar, de rosé-uri și spumante, am trecut peste toate necazurile unei călătorii de o zi care încă îmi arată că parcă trăiesc în altă țară decât țara cu Pont Euxin, cu pod peste Dunăre, cu cazinou părăginit la malul mării și pescăruși care zboară în lumina răsăritului.

Galerie foto: (F)estival, Fratelli, Marea, Marinela, Vario