sâmbătă, 8 aprilie 2017

Vinvest cu Adrian Zmed și Mircea Mihăieș




M-am luat cu multe altele și încă n-am apucat să fac cronica de har și pahar a ultimului festival de pe la noi, Vinvest. Mă achit acum de sarcină, lăsând cuvintele să povestească totul. Le torn dintr-un decantor în care vor fi șezut o săptămână, spre bună limpezire și aerisire, și tare cred că și acum continuă să aibă un irezistibil parfum de Chardonnay, de Meunier, de Pinot Noir...

Buchetul festivalului nostru bănățean de vin a fost unul de Champagne, de Champagnes extraordinare. Am bifat un eveniment mai animat parcă decât în alți ani, cu altfel de public, parcă mai tânăr și mai avizat. Și asta în ciuda unei participări nu tocmai numeroase și nu tocmai consistente din partea producătorilor, pricinuită probabil și de suprapunerea cu GoodWine, târgul de vinuri bucureștean pe la care n-am mai dat de ani buni. 



Printre prietenii din lumea vinului care au avut stand la Vinvest am numărat Casa de Vinuri Cotnari, Licorna, Château Vartely, Crama Kelaru, Vinuri de Măcin, La Sapata, Vincon. Am regăsit cramele de Buziaș Thesaurus, Crama Dealul Dorului și Aramic, apoi Domeniul Anastasia, Via Viticola Sarica Niculițel, Domeniile Sâmburești, Cricova, Cotnari dar și alți producători mai mari sau mai mici, pe care nu-i mai enumăr aici. Comorile se ascundeau însă mai ales la standul Champagne, acolo unde un promotor al celei mai cunoscute regiuni viticole a Franței adusese și servea niște vinuri minunate, din alt film, din altă ligă.
Au lipsit multe nume mari care altădată ocupau spații generoase în cadrul salonului. Asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm în voie de festival. I-am surprins în fotografie pe actorul american Adrian Zmed (între altele, personajul Vince Romano în serialul din anii 80 T.J Hooker), cu origini bănățene, de Comloș, și pe soția sa Lyssa Lynne, savurând relaxați evenimentul oenologic în compania unui cățel mult iubit. L-am reîntâlnit pe Mircea Mihăieș la standul Licorna, acolo unde Florin Preda a fost o gazdă excelentă pentru toți. De ospitalitate ne-am mai bucurat și grație Omului Bun, adică lui Ombun cu ale sale Produse Moldovenești, dar și la Casa de Vinuri Cotnari și Cricova, la Kelaru și La Sapata. 
 
Când am obosit nițel de plimbare și de degustare, am fost poftiți în fotolii la Vincon, acolo unde, în 12-15 prieteni din CDViN, am fost serviți cu de toate de Sorin Scheuleac, promotor local al mărcii.
Master class-ul de vinuri din Champagne la care am putut participa grație invitației doamnei Lucia Pârvu, organizatoare neobosită, de 14 ani, a Salonului Vinvest, și care a fost prezentat de Ronan Lieugard, fost vicepreședinte (vreme de un deceniu) al Asociației Somelierilor britanici și promotor al regiunii Champagne, a fost un deliciu. În pahare au curs vinuri neliniștite valorând, fiecare, multe zeci de lire sterline, de dolari ori de euro, însă calitatea lor nu se măsoară numaidecât în aceste valute forte, ci mai degrabă în emoția și fiorul pe care le produc și le induc în ființa celor cu adevărat pasionați, a celor care nu au socotit niciodată în bani valoarea unui vin. A fost o dragoste la prima vedere, la prima adulmecare și la prima atingere papilară. Un eveniment rar prin părțile noastre de țară, pentru care organizatoarea festivalului merită toate felicitările noastre.
 
În rest, câteva vinuri dragi, ne-notate în carnețel, ci doar consemnate de memoria senzorială. Cupajul Bon Viveur roșu de Cabernet Sauvignon și Merlot de la Licorna, care a făcut furori și la WineUp, cupajele de alb de la standurile Vinuri de Măcin și La Sapata, Feteasca Neagră de la Château Vartely, niște spumante de Cricova, Feteasca Neagră și Tămâioasele de la Vincon. Oi fi ratat și multe altele, însă nu am avut vreme și nici îmbiere să le degust. Și să nu uit, un Merlot de Miniș direct de la baric care poartă semnătura oenologului Clara Kardos. Am mai degustat și câteva dintre vinurile regiunii Vârșeț, dacă tot provin, ca semnatar al acestor rânduri, dintr-un sat de graniță bănățean din care se vede bine Kula.
Prima seară de Vinvest s-a încheiat în mod firesc cu o pljeskavica na kajmaku și cu un pahar de vin la restaurantul Karageorge al prietenului nostru sârb Mladen Galovici. Sâmbătă am organizat un eveniment chiar în dormitorul bunicii cu vinurile din Champagne pomenite mai sus. Duminică ne-am întors la festival, luând totul de la capăt, resetând numărătoarea paharelor. Ce poți să ceri mai mult de la un weekend timișorean?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu