marți, 8 august 2017

Reportaj la pahar în Mitteleuropa (II). A opta minune a lumii: Abbazia di Novacella


Südtirolul este astăzi o regiune autonomă, una dintre cele mai bogate zone ale Italiei. Locul înflorește grație seriozității oamenilor și a unui turism trepidant. Dar totul pare mai mult nemțesc decât italian și acest spirit este vizibil pretutindeni. De fapt, orice inscripție e bilingvă și în această parte de lume comunici mai ușor și mai eficient în germană decât în italiană. E firesc de vreme ce peste 60% din jumătatea de milion de locuitori ai provinciei sunt vorbitori de germană, în timp ce puțin peste 20% vorbesc italiana. Această lume pașnică și prosperă a avut parte însă de o istorie zbuciumată, câștigându-și autonomia abia în anii ’70, după un arbitraj internațional. Tirolul de Sud fusese prilej de mândrie pentru Mussolini, al cărui mult mai mare aliat Hitler nu a revendicat niciodată micul teritoriu numărând pe atunci 150.000 de locuitori vorbitori de limbă germană, anexându-l pentru câțiva ani abia când dictatorul italian a căzut. Localnicii au avut de ales dacă să rămână ori să fie relocați în... Crimeea, pe fondul unei utopii de război care a luat sfârșit în 1945. Urmașii lor, împreună cu italienii locului și cu cei care au fost colonizați în Alto Adige (numele italian al acestei provincii care cuprinde și zone cu populație preponderent italiană), au creat aici după război și după o perioadă de tensiuni care au culminat cu acte teroriste soldate cu pierderi de vieți omenești, un model de conlocuire pașnică și o bunăstare economică la care pot râvni multe regiuni ale lumii.


Numele localităților în variantele italiană și germană diferă adesea foarte mult. Astfel, Rio di Pusteria, comuna unde ne-am cazat, se numește Mühlbach pentru vorbitorii de germană. După vorbă, după port, după arhitectură și spirit, localitatea e mai mult nemțească, mă rog, austriacă. Coincidență: un Mühlbach am avut și noi cândva pe actualul teritoriu românesc, doar că acest oraș se numește Sebeș în zilele noastre. Hotelul Zur Linde e plasat strategic pentru ochiul care admiră, îți oferă o minunată panoramă montană printre florile îngrijite ale balconului. Pe holuri, prin încăperi, totul e scris în germană. Alegem să ieșim la restaurant, în piața cu biserică și câteva restaurante și drum care urcă printre clădiri străvechi, ce și-au păstrat porțile multicentenare, ferestrele cu șolocaturi, amintirile unei îndelungate epoci habsburgice. Gustăm Grüner Veltliner-uri și Riesling-uri și câte un Lagrein ori Müller-Thurgau, vinuri din soiuri cultivate în zonă, cu bună aciditate, însă nu atât de expresive în toate ale lor. Seara, la un mic monument de lângă biserică, aflăm amănuntul esențial că fostul papă Ratzi, Benedict al XVI-lea, are legături südtiroleze, familia maternă avându-și originile în Rio de Pusteria/Mühlbach (Pârâul Morii, dacă ar fi să traducem în română numele german al localității). 

În a treia zi, vineri, avem un program încărcat: vizită la abația augustiniană Novacella/Neustift, lăcaș fabulos al provinciei, „a opta minune a lumii”, după cum se prezintă singură pe frescele cu minuni ale unei fântâni, dar și participarea la festivalul de seară din Brixen Incontro Vino”, programat între orele 19 și 23. Și dacă tot ne-am reunit cu Il Padrino Alex și cu nașa Sorina, am plecat în opt cu două mașini către abbazia, pentru a-i vizita biblioteca, biserica, sala de degustare, magazinul și viile pe care le deține în vecinătate, dar și pentru a-l cunoaște pe Celestino Lucin, prestigios enolog italian care este și consultant la crama transilvană Villa Vinèa. Ajungem în zece minute la fața locului, un peisaj de stampă ne întâmpină, viile sunt lucrate impecabil, vechile clădiri cu turn și cu turle  ale lăcașului se ivesc dintr-o mare de verde, un monument modern tronează la intrare iar un faun alb dintr-o curte învecinată ne privește aproape uman cu ochii săi de sticlă. Până să ne vedem cu Elias Holzer, student și PR ad-hoc al instituției monahale, pătrundem în magazinul vast de la intrare, care oferă vinuri din soiuri specifice zonei, cum ar fi Sylvaner, Lagrein, Grüner Veltliner, Pinot Grigio, Müller-Thurgau, St. Magdalener, dar și tot felul de produse locale, suvenire perfecte pentru cei dragi. Elias apare și ne duce prin vii, explicând, povestind, arătând. Lăcașul fondat pe la 1140 este înconjurat de vii, unele proprii, cu soiuri albe, toate irigate prin picurare, unele cocoțate pe terase îngrijite, având pe fundal munți maiestuoși. Amfitrionul nostru are grijă să ne poftească apoi în sala de degustare a abației, unde ne toarnă pe rând șapte dintre cele 25 de vinuri îmbuteliate în cadrul celor trei colecții ale cramei Abbazia di Novacella/Stiftskellerei Neustift: Classic, Praepositus și Dessert. Savurăm astfel Sylvaner 2016 Classic, Sylvaner 2016 Praepositus, Kerner 2016 Classic, Kerner 2016 Praepositus, Lagrein 2016 Classic, Lagrein Riserva 2013 Praepositus și Moscato Rosa 2015 Praepositus. Am ales pentru noi, vesticii, excepționalul Sylvaner Praepositus, Lagrein Riserva din aceeași gamă și vinul de desert, deși toate produsele au calitate și oferă plăcere degustătorului împătimit. 
Se face apoi ceas de vizită în biblioteca abației, în biserică și în muzeu. 96.000 de volume se găsesc la un loc în vastele încăperi ale unei biblioteci care, chiar dacă barocă, amintește, prin structură și atmosferă, de scena romanului Numele trandafirului al lui Umberto Eco. Ghidul nostru e o doamnă foarte fermă, care are grijă mereu să se încadreze în program. Așa că nu apucăm să căscăm ochii prea mult la vechile cazanii augustiniene, la imensele tomuri cu compoziții muzicale. Intrăm apoi în biserică, un monument baroc extraordinar de bine îngrijit, care arată ca nou după șirul de renovări suferite. Cu un picior ieșind, la propriu, afară din mit, un personaj al unei fresce murale este detaliul care face diferența și toată lumea îi pozează condurul fizic care transformă planul în spațiu, grație unui capriciu artistic. Muzeul ne întâmpină cu alte comori, arcade străvechi strășuiesc calea, grupul numeros de turiști lasă să scape câte o exclamație admirativă. Un atlas terezian al Südtirolului ne amintește fără putință de tăgadă cui a aparținut nordul Italiei înainte și după 1700. Mai vedem multe și vechi instrumente de măsurare a lumii fizice, iar atlasele și cărțile de știință în aceeași limbă germană ne oferă o imagine plină de acuratețe asupra lumii de altădată care a clădit lumea de azi. 
 

La ieșire, facem cunoștință cu Dott. Urban von Klebelsberg, administratorul abației, și cu Celestino Lucin, enologul cramei și totodată enologul anului 2009 în Italia, cel care deține și funcția de consultant al cramei mureșene Villa Vinèa. Celestino ne găsește la masă, în curtea abației, la un pahar de Sylvaner. Și ne înțelegem în italiană, atât cât poate fiecare. Cât despre întâlnirea cu Urban von Klebelsberg, putem spune că a fost vorba totuși de o revedere, căci ne mai intersectasem, fără să știm, la party-ul inaugural al cramei Villa Vinèa, în 2012, când domnia sa făcea parte dintr-un grup mai mare de südtirolezi invitați de patronul Heiner Oberrauch. După un desert reușit și o cafea ristretto, onorăm cu plăcere invitația lui Celestino de a vizita noua cramă a abației, o investiție în curs de finalizare, de mai multe milioane de euro, derulată cu ajutorul fondurilor europene. 
Noua vinărie, care completează o mai veche clădire, e vastă și va avea parte de toate avantajele tehnologiei moderne: zeci de cisterne de inox, baricuri și toneaux-uri, budane locale recondiționate, laborator nou-nouț, linii de îmbuteliere performante etc. etc. Citim bucurie pe fața oenologului profesionist care elaborează vinuri de vreo trei decenii și pe cele ale cramei, de două. Ne explică și ne arată tot-tot-tot, muncitorii umblă cu scări și fac retușuri, planurile sunt la vedere, totul se apropie de finalizare. Am fost întâmpinați aici cu aceeași căldură, dar și cu respectul de care am avut parte în vizitele la alte crame importante din Italia, cum ar fi crama Antinori de la Bargino, din Austria – Domäne Wachau, din Bulgaria – Bessa Valley, dar și la crame din România, dacă ar fi să enumerăm doar o parte dintre acestea: Viile Metamorfosis, Avincis, Casa de Vinuri Cotnari, Prince Știrbey, Crama Bauer, Cramele Recaș, Villa Vinèa, Balla Géza, Elite, LacertA, Gramma, SERVE, Nachbil, Oprișor, Clos des Colombes, Petro Vaselo, Domeniul Vlădoi ș.a.
Un selfie și o fotografie de grup completează întâlnirea noastră, un italian și opt români zâmbind din rama unui viitor autograf care va fi plasat pe pereții clubului o dată cu prima degustare de Villa Vinèa organizată la Arad în prezența lui Celestino Lucin. Și ziua nu numai că nu s-a terminat astfel, dar nici nu a început, de vreme ce ne aștepta un prânz în Mühlbach și un festival de vin la Brixen sau Bressanone, cum vă place.

 

Galerie foto: Abbazia di Novacella, Austria și Südtirol pe drum, Austrii de tot felul, Bad Blumau iar, Brixen, Crama abației, Mühlbach

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu