CAPITOLUL
UNU,
care descrie traficul infernal,
muntele de amfore, înghesuiala de rase și clase, 
dar și pescărușii-spirite ce
se adapă pe coloanele din grajdul lui Traian, dovedind cât de țăcăniți sunt
romanii ăștia
Traseu:
Via Flaminia – Piazza del Popolo – Piazza di Spagna - Fontana di Trevi –
Columna lui Marcus Aurelius – Piazza Venezia – Altare della Patria – Columna
lui Traian – Piazza della Rotonda – 
Panteon – Piazza Navona
Gourmet: Mic dejun la River Palace Hotel; Aperol Spritz, pannini și un pahar de Prosecco la barul Doris (Dobar-Doris) de lângă Piazza di Spagna; fructe de mare, vin al casei, cafea ristretto la Restaurantul Archimede de lângă Panteon; desert și vin alb, Frascati, la Ristorante Rosati din Piazza del Popolo; pahare de Prosecco servite la barul hotelului
Ziua
1, 20 aprilie 2023. După un mic dejun copios la River Palace, hotelul de patru stele la
care ne 
lăsase la scară, aseară, șoferul nostru impecabil, cu Mercedesul său
impecabil, ne pregătim de prima zi de umblet prin Cetatea Eternă. A ieșit din
tură ușierul nostru asiatic, pe care l-am poreclit Cato și care aseară părea
ubicuu, apărând zâmbitor la toate etajele la care luam liftul sau coboram din
lift, probabil din pricina bacșișului primit.
De pe Via Flaminia o luăm spre Piazza del Popolo,
poartă de intrare către Roma antică. O piață imensă, 
cu obelisc egiptean vechi
de trei milenii și bisericile gemene Santa Maria dei Miracoli și Santa Maria
Montesanto. De aici pornește Via del Corso, artera care duce către marile
monumente romane. Obeliscul a fost adus la Roma de împăratul Octavianus
Augustus după cucerirea Egiptului cu scopul de a împodobi Circus Maximus. E
interesant că, în urmă cu câteva sute de ani, în actuala piață a poporului, de
formă ovală, aveau loc execuțiile publice din Roma, ultima petrecându-se la
1826.
Pe Via del Corso e o înghesuială cumplită, ca de
altfel pe multe dintre străzile Vechii Rome. Parcă a 
tunat și au fost adunate
aici toate națiile pământului: turiști și localnici, muncitori și patricieni de
modă nouă, asiatici și africani, nordici cu pistrui și pielea albă, nubieni din
vremea noastră, vânzători agasanți și locuitori romani stilați, călugări și
măicuțe, hedoniști din lumea largă, oameni cu valize și haine elegante, paria
cu rucsace și țoale mizere...
E un trafic infernal, hărmălaie de claxoane,
salvări, scutere și microbuze, tramvaie și autobuze, toate la 
fel de stresante
ca și foșgăiala raselor din jur. Acest nou imperiu roman, alcătuit din noi
cetățeni hedoniști, dar și din noii sclavi proletari, se mișcă probabil la fel
de frenetic ca și cel destrămat în anul 476 d.Hr. Noi cotim însă iute pe Via
del Babuino, țintind un obiectiv major: Piazza di Spagna, unul dintre locurile
preferate de întâlnire ale romanilor de ieri și de azi. O frumusețe
nepieritoare, cu 
scările sale abrupte, inundate de flori, care duc la Biserica
Trinita dei Monti. Ajungem greu aici, în locul cu belvedere, pentru a asculta
artiștii stradali, în așteptarea unei întâlniri emoționante: ne-am dat rendez-vous
cu un prieten vechi, și cu familia sa, care se află întâmplător la Roma.
Pe Adi Armanca, de felul său din Timișoara, din
Oravița, din Constanța și mai ales din Calgary, coleg 
de breaslă în ale presei
anilor ‘90, nu l-am mai văzut de prea mulți ani. A, și să nu uit, am dat o fugă
și până la Fontana di Trevi, cea mai celebră fântână din capitala Italiei, un
loc atât de copleșit de turiști, atât de renovat și de inaccesibil, de neatins,
care nu mai seamănă cu cel de altădată, nespus de romantic, scenă de film și de
Oscar din anii ‘60. Până să apară Adi și să comande niște ceai la Babington's Tea Rooms, noi 
scoborâm
scările și ne refugiem pe o stradă liniștită, la Ristorante Doris, pentru un Aperol Spritz, niște pannini și un
pahar de Prosecco. Îl regăsim pe Adi aproape neschimbat, alături de fiică și
soție, pe terasa Babington.
Ședem în acest spațiu baroc, copleșit de flori și
culoare, cu a sa Fontana della Barcaccia în jurul căreia 
se înghesuie pentru
selfie un flux neîntrerupt de turiști care comunică, se entuziasmează și vociferează
în toate limbile pământului. Piața e plină ochi de carabinieri, de militari și
de polițiști de tot felul, ba e și patrulată aerian de un elicopter, în cadrul
unui exercițiu numit Strade sicure.
Adi, cu harta lui turistică și cu experiența zilei
trecute, devine ghidul nostru competent pe străzile 
înțesate de lume. Ne duce
drept în Piazza Venezia și la Forul și Columna lui Traian, puncte majore pe
harta turistică a Romei. Înainte însă ne arată și Columna lui Marcus Aurelius,
înaltă de 30 m, parcă mai spectaculoasă, mai fin lucrată, mai bine conservată decât cea a lui Traian. Columnele astea romane au cocoțate în vârf, în mod
curios, niște sfinți, pe Sfântul Pavel și Sfântul Petru, și nu trupurile de bronz ale împăraților 
care le-au clădit. Și Piazza Venezia, situată la capătul
Viei del Corso, cu al său Altare della Patria, clădire-monument dedicată regelui
Vittorio Emanuele II, se numără printre splendorile romane. La Forul lui
Traian, pe o 
coloană frântă din apropierea Columnei, un pescăruș pozează pentru
oricine, poate în chip de spirit al împăratului care a cucerit Dacia. Un altul
se adapă cu apa de ploaie rămasă în găurile altei coloane distruse. Ne odihnim
picioarele și ne bronzăm la soarele de april, înainte de a porni spre Panteon.
Uriașa construcție, situată în Piazza della Rotonda,
cu domul său imens, templu al tuturor zeilor clădit 
de Agrippa și reclădit de
Hadrian în al doilea secol după Hristos, a fost transformată în biserică în
secolul al VII-lea. E înghesuială și e greu să pătrunzi acum în Biserica Santa
Maria ad Martyres, o faci după ce intri într-un fel de strungă, ca la aeroport.
Aici ne și despărțim de Adi, urmând să ne revedem peste câteva zile, când el și
familia sa încă se vor afla la Roma. Exteriorul construcției, cu mărețele sale
ziduri vizibil deteriorate, emană un aer atât de antic, de templu etern al unor
zei eterni. Trebui să pătrunzi în vastul spațiu interior, să te zgâiești la
acel oculus prin care se văd cerul și
norii, la statui, fresce și icoane pentru a realiza că te afli într-o biserică.
Ieșim din acest templu-bazilică unde se găsesc
rămășițele lui Rafael și pornim, obosiți, spre Piazza 
Navona. Ochiul obișnuit
până acum cu atâta inefabilă frumusețe urbană bifează încă, zoomează încă o
capodoperă romană. Piața barocă, cu ale sale trei fântâni: Fontana dei Quatro
Fiumi (operă a lui Bernini), Fontana del Moro și Fontana del Nettuno, cu al său
obelisc egiptean și cu biserica Sant'Agnese in Agone, se află pe locul fostului
stadion al lui Domițian, Circ Agonalis. Un pic de jazz stradal în excelentă
interpretare țigănească adaugă prezentului un condiment care ne este atât de
familiar...
Încheiem ziua cu o masă la Restaurantul Archimede (fructe de mare, vin al casei, cafea ristretto), cu o plimbare pe malul Tibrului și cu niște pahare de Prosecco servite la barul hotelului. Mâine ne așteaptă alte destinații romane eterne: Colloseum, Domus Aurea, San Pietro în Vincoli.
Secretele Bvlgari. Magazinul Bvlgari
de la baza Treptelor Spaniole ascunde
câteva secrete și câteva 
comori care au legătură cu marile staruri ale lumii.
Între bijuteriile răscumpărate de celebrul brand, care au aparținut unor
celebrități, se numără un colier în valoare de 12 milioane de dolari dăruit
cândva de Richard Burton ilustrei și iubitei sale soții, Elisabeth Taylor. Bvlgari are o ușă secretă pe care
starurile de la Hollywood se strecurau atunci când nu voiau să dea ochi cu
papparazzi.
Mormintele de la drum. În antichitate, înhumările în interiorul Cetății Eterne
erau interzise, cu 
excepția unor cazuri excepționale. Cum speranța unei vieți
de apoi nu era alimentată de cultele vremii, cetățenii romani cu stare au ținut
să-și construiască monumente funerare sofisticate: Este o mare greșeală să avem case splendide cât suntem vii și să nu ne
îngrijim de casa în care vom locui mult mai multă vreme (Petroniu, Satyricon).
Dacă cei mai sărmani locuitori erau îngropați în jumătăți de amfore mari ori
erau incinerați, cenușa lor fiind
păstrată în urcioare de vin, cei bogați își construiau morminte impresionante,
amplasate de-a lungul drumurilor principale care ieșeau din Roma.
Topul imperiilor. Pe lista celor mai întinse imperii din istorie, Imperiul
Roman ocupă abia locul 16. La 
apogeul său, în secolul II d.Hr., se întindea pe
6,5 milioane kmp și avea circa 88 de milioane de locuitori. E devansat de
Imperiul Britanic (33,7 mil. kmp), Imperiul Mongol (24 mil. kmp), Imperiul Rus
(23,7 mil. kmp), Imperiul Spaniol (20 mil. kmp), Imperiul Chinez în timpul
Dinastiei Qing (14,7 mil. kmp), Imperiul Colonial Francez (13,5 mil. kmp, anul
1938), Califatul Omeiad (13,3 mil. kmp), Califatul Abbasid (11,1 mil. 
kmp),
Imperiul Chinez în timpul Dinastiei Yuan (11 mil. kmp), Imperiul Portughez
(10,4 mil. kmp), Imperiul Colonial Francez (10 mil. kmp) Califatul
Rașidun (9 mil. kmp), Imperiul Brazilian (8,5 mil. kmp), Imperiul Ahemenid (8
mil. kmp), Imperiul Japonez (7,4 mil. kmp). În același secol II d.Hr., potrivit
estimărilor, numărul birocraților implicați în administrarea Imperiului Roman
era de 10.000, aprox. 2% din numărul actual al funcționarilor Uniunii Europene
(4,3 mil. kmp, 447 mil. loc.).
O excepție și un zeu cu numele Traian. Aflat în drum spre Peninsula Italică, Traian a
murit pe neașteptate în 
primele zile ale lunii august 117, la scurt timp după
ce îl numise pe Hadrian comandant al armatei care lupta împotriva parților.
Cenușa lui a fost adusă din Asia la Roma, închisă într-o urnă de aur și depusă
în camera din piedestalul Columnei care îi poartă numele, în Forumul ctitorit
de el însuși. Prin atribuirea acelui loc de veci lui Traian, împotriva legilor
care interziceau ca simplii muritori să fie îngropați în oraș, Hadrian,
succesorul său, și Senatul „declaraseră în deplin acord că defunctul depășea
condiția comună”. (***) Urna cu osemintele lui Marcus Ulpius Nerva Traianus, împăratul
trecut în rândul zeilor, cuceritorul Daciei, nu se mai găsește astăzi acolo, iar
statuia lui, amplasată în vârful Columnei, a fost înlocuită, în veacul al
XVI-lea, cu statuia Sfântului Petru. (*)
Basoreliefuri care nu sunt pentru ochi, oculus pentru ploaie
și soare. Asemenea celor
mai frumoase 
sculpturi de pe Panteon, amplasate pe fronton la o înălțime prea
mare pentru a fi admirate de ochiul călătorului, majoritatea sculpturilor în
marmură ale Columnei lui Traian nu pot fi studiate în detaliu de la nivelul
solului. Doar panourile primelor patru niveluri ale Columnei 
sunt observabile
de jos în toată splendoarea lor. În ceea ce privește Panteonul, templul tuturor
zeilor, ctitorul său a fost Marcus Vipsanius Agrippa (63 î.Hr. – 12 d.Hr.),
general, guvernator, senator și consul roman (Agrippa Fecit, după cum spune
inscripția). Pe când ocupa funcția de
magistrat responsabil de aprovizionarea cu apă și de canalizarea Romei, Agrippa
a navigat spre Tibru prin Cloaca Maxima, uriașul canal colector al orașului.
(*) Panteonul, reconstruit de împăratul Hadrian, în secolul II d. Hr, e cea mai
veche clădire antică din lume cu 
acoperișul intact și totodată cea mai bine
conservată clădire romană. În secolul VII a fost transformat în biserică
creștină, adăpostind astăzi Basilica di Santa Maria ad Martyres.
Domul Panteonului prezintă o deschidere uriașă, un oculus cu diametrul de peste
9 metri, neacoperit, care permite pătrunderea luminii, dar și a ploii.
Monte Testaccio, dealul celor 50 de milioane de amfore. Cu o înălțime de peste 30 m și o circumferință de 1 km,
Monte Testaccio (Muntele de Ceramică) este, poate, cea mai cunoscută colină
artificială a Romei. Se găsește în apropierea Tibrului, la sud de Aventin, și a
fost creată prin acumularea de bucăți de amfore și vase din argilă arsă,
folosite cândva la importul de ulei de măsline din sudul Spaniei. Se pare că
această uriașă rampă de gunoi a fost folosită mai multe secole la rând,
conținând cca 50 de milioane de amfore, având o capacitate de șase miliarde de
litri. Amfora cu cea mai mare vechime găsită aici ar fi de la jumătatea
veacului II d. Hr., însă materialele de la baza colinei ar putea fi cu mult mai
vechi.
Albula, Tiberis, Tevere, Tibru. Turistul care se plimbă astăzi visător pe malurile
Tibrului (Tevere în 
italiană, Tiberis în latină) trebuie să știe că acest fluviu
cu ape repezi și învolburate a fost cândva sursă constantă de urgii asupra
Romei. Cursul de apă lung de 406 km, care izvorăște din Munții Apenini, s-ar fi
numit inițial Albula, potrivit istoricului Titus Livius, și ar fi primit
ulterior numele unui înecat, Tiberinus, fiul lui Capetus. Roma
a fost întemeiată pe malurile Tibrului, la cca 25 de km de gura de vărsare a
fluviului în Marea Tireniană. Pliniu
scrie că Tibrul inunda 
mai mult Cetatea Eternă decât orice altă așezare aflată de–a
lungul cursului său. Doar în timpul domniei împăratului Augustus, fluviul s-a
revărsat în părțile joase ale Romei de 6 ori (în anii 27, 23, 22, 13 î.Hr., 5
și 12 d.Hr.). Tot în timpul său, o parte din grandiosul proiect renovator al
lui Iulius Caesar a fost pusă în practică prin regularizarea Tibrului cu
ajutorul unor îndiguiri. Amenințarea
inundațiilor a fost înlăturată abia după două milenii, la sfârșitul veacului al
XIX-lea, când fluviul a fost canalizat. (*)
SPQR
- Sono Pazzi Questi Romani... O siglă familiară
localnicilor și enigmatică pentru cei mai 
ignoranți dintre turiști se găsește
inscripționată peste tot în capitala Italiei: SPQR (Senatus PopulusQue Romanus
– Senatul și Poporul Roman). O regăsim pe gardurile municipalității, pe
capacele de canal, pe coșurile de gunoi etc. Datând din vremea consulului și
oratorului Marcus Tullius Cicero (106 – 43 î.Hr.), SPQR reprezintă unul dintre
cele mai mai vechi și dăinuitoare acronime din istorie. Poate și de aceea, au apărut și parodieri
legate de această abreviere omniprezentă la Roma, de genul: Sono Pazzi Questi
Romani („Sunt țăcăniți, romanii ăștia”) (**)
O
descriere a Forumului lui Traian. Inaugurarea Forumul lui
Traian, ca și a Bazilicii Ulpia, a avut loc în 
112 d.Hr., iar cea a Columnei, în
113. Forumul era „o vastă esplanadă pavată cu lespezi, lungă de 116 m și lată
de 95 m, înconjurată de un portic susținut, în latura de intrare, la sud, de un
simplu șir de coloane, iar pe celelalte 3 laturi, de o dublă colonadă. Spre
est, zidul de tuf, îmbrăcat în plăci de marmoră, se arcuia la mijloc, într-un
hemiciclu având o adâncime de 45 m. În mijlocul pieței, se 
înălța, în bronz
auriu, statuia ecvestră a împăratului (...) De acolo urcai, pe trei trepte de
marmoră galbenă, la intrarea în basilica Ulpia, numită după numele de familie
al lui Traian, Ulpius. Lungă de 159 m de la est la vest și lată de 55 m de la
nord la sud, cu un metru mai sus de nivelul forului, ea îl depășea în bogăție.
(...) Împărțit prin patru colonade interioare , 
însumând 96 de coloane, în
cinci nave de 130 m lungime, cea din centru atingând 25 de m lărgime, pavat pe
toată întinderea lui cu marmoră de Luna și acoperit cu olane de bronz,
„hall”-ul acesta era circumscris de un portic ale cărui goluri se împlineau cu
sculpturi; (...) antablamentul superior repeta de mai multe ori pe fiecare
latură scurta și mândra incripție: e manubiis; ridicat din prăzile (luate de la
dacii lui Decebal). (***)
Columna
dintre biblioteci. În Forumul lui Traian, dincolo de
bazilică, se găseau clădirile a două 
biblioteci „Ulpiene”, una care conținea
cărți în latină și arhivele imperiale, cealaltă având cărțile în greacă. Între biblioteci
exista un patrulater de 16 pe 24 m, în mijlocul căruia a fost ridicată Columna
lui Traian, pe un piedestal de formă cubică, având latura de 5,5 m. Construit
din marmură, fusul Columnei are înălțimea de 100 de picioare (29,77 m) și 3,70 m în diametru; în interiorul său se află o scară în
spirală, din marmură albă, având baza în
piedestal și numărând 185 de trepte. În vârful fusului, cu capitel doric, a
fost amplasată inițial o acvilă de bronz cu aripile întinse; după moartea lui
Traian, aceasta a fost înlocuită cu o statuie de bronz a împăratului, care a
dispărut în 
timpul invaziilor barbare. Actuala statuie, cea a Sfântului Petru,
a fost pusă în anul 1588. Înălțimea totală a Columnei în antichitate era de
128,5 picioare, adică de 38 m. Pe cele 17 tambure de marmură ale sale sunt
desfășurate 23 de panouri amplasate în spirală, cu lungime totală de cca 200 m.
Pe aceste panouri se află basoreliefuri care conțin 2.500 de figuri dăltuite în
marmură de Paros, reprezentând scene din cele două războaie daco-romane, în
succesiunea lor istorică. Prin felul în care au fost executate, basoreliefurile
maschează cele 43 de ferestre care
luminează scara interioară.
Tabernae,
fructe și flori, vin și ulei, pipera, ajutoare și pește.
Forul lui Traian cuprindea și o piață cu 
150 de prăvălii (tabernae), dispuse pe cinci etaje. Parterul, aflat la nivelul
forumului, era destinat vânzării de fructe și flori, iar vinul și uleiul erau
comercializate la primul etaj. Mirodeniile aduse din Orient, între care și prețiosul
piper (pipera), erau vândute la
etajele doi și trei, o stradă alăturată, Via
Biberatica, amintind de acest negoț din antichitate. La etajul patru,
se găseau birourile asistenței imperiale și o sală în care erau împărțite
ajutoarele. La ultimul etaj, al cincilea, erau dispuse bazinele de pește,
legate de apeductele cu apă dulce sau cu
apă de mare, adusă de la Ostia. Etajul ultim se afla chiar la înălțimea
statuilor amplasate de-a lungul timpului pe Columnă, oferind o panoramă superbă
asupra Forului lui Traian. (***)
Două veacuri de funcționare, 15 veacuri de vandalizare. Atât Băile lui Dioclețian, cele mai mari din 
Roma
antică, cât și Termele lui Caracalla au fost inspirate de Termele lui Traian,
clădite între anii 104 și 109 d.Hr., după planurile lui Apolodor din Damasc,
pe o parte din ruinele Palatului lui Nero, Domus Aurea. În Termele lui Dioclețian, pe lângă multitudinea de
bazine, existau mai multe săli de întâlniri și o bibliotecă pentru cei mai
instruiți vizitatori; o parte din cărțile aflate în biblioteca Ulpia din Forul
lui Traian au fost transferate aici. Construite pe la 300 d.Hr., Băile lui
Dioclețian au continuat să funcționeze parțial și după invaziile goților (410) și
vandalilor (455), până în anul 537, în timpul Războiului Gotic, când ostrogoții
au 
distrus apeductele. În secolele care au urmat, termele au fost vandalizate
chiar de romani, devenind material de construcție pentru clădirile publice ori
private ale Romei. Unele zone au fost folosite ca spații pentru dresarea
cailor. În 1560, capela care funcționa deja în fostul frigidarium a început să fie transformată în bazilică. Actuala
intrare în Biserica Ingerilor și Martirilor se află pe locul fostului caldarium. Fostele băi romane au mai servit și ca depozite de
grâne și de ulei, căpătând de-a lungul secolelor și alte destinații –
închisoare, spital, cazarmă, facultate, devenind în cele din urmă, în anul 2000, spațiu expozițional.
„Un grajd ca acesta...” Împăratul Constantius II, atunci când și-a făcut intrarea triumfală în Roma, în 356, însoțit de ambasadorul persan Hormisdas, și a călcat prima oară pe lespezile forului lui Traian, n-a putut să-și oprească nici strigătul de admirație, nici sfâșietoarea părere de rău la gândul că el nu va avea niciodată o statuie ecvestră comparabilă cu cea a predecesorului său. „La ce-ți folosesc vaietele, răspunse trimisul Regelui Regilor, de vreme ce tu nu ai fi în stare să-i dai calului tău un grajd ca acesta.” Și (...) noi (...) socotim totuși că în Roma antică nu se află nimic altceva care să ne placă mai mult. La Coliseu (...) suntem cuprinși de o tulburare de neînvins la amintirea masacrelor al căror teatru a fost. Termele lui Caracalla au în ele ceva excesiv și amețitor care prevestește decadența. (...) iar columna (...) trebuie înțeleasă (...) ca realizarea originală, de către arhitectul Apollodor din Damasc, a unei concepții proprii a împăratului: înălțând-o în mijlocul cetății cărților, Traian a a vrut să desfășoare (...), săpate în marmoră, faptele sale de arme și care glorificau puterea și clemența sa. O dată cu inaugurarea forului său, Traian desăvârșea într-adevăr renovarea orașului (...). Pentru aceasta, mărise circul cel mare, săpase o naumahie, canalizase Tibrul, derivase noi apeducte, construise cele mai mari terme publice din câte avusese Roma vreodată, supusese unei reglementări prevăzătoare și riguroase inițiativele particulare în materie de construcții. (***)
Galerie foto: Altare della Patria, Câini și pisici, Columna lui Marc Aureliu, De la fereastra hotelului, Fontana di Trevi, Forumul lui Traian, Panteon, Piazza del Popolo, Piazza di Spagna, Piazza Navona, Ristorante, River Palace Hotel, Tevere, Vario
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu