Situată în cel mai frumos loc cu putință, acolo unde
privitorului i se înșiră în fața ochilor, ca o bucată de paradis, o bună parte
din valea Târnavei Mici, crama societății Castel Vinum, care produce vinuri sub
brandul Villa Vinèa, împlinește 20 de ani de poveste, timpul scurs de la idee
la finalitate. Și îi împlinește cu o inaugurare deplină a cramei extinse, în prezența
ctitorului și a celor doi oenologi care au trudit la faima vinurilor sale.
În virtutea inteligenței sale atât de artificiale,
Google obișnuiește să ne trimită cronologia tuturor
aventurilor noastre
derulate într-o anumită perioadă. Nu mi-a venit să cred că ultimul bilanț a
cuprins, la mijlocul lunii mai, dincolo de cei peste 6.000 de km de zbor, vreo
52 de locuri vizitate, între care două capitale și multe localități și localuri
din trei țări. În timpul vacanței
de mai, o invitație specială a venit pentru
noi, ca membri fondatori ai CDViN, de la Villa Vinèa, brand transilvan cu care
avem o relație aparte de peste 12 ani. S-a întâmplat să ne aflăm pe o plajă
superbă din Cascais, Portugalia, împreună cu un prieten originar din... Tg. Mureș,
atunci când am fost poftiți telefonic să fim prezenți la inaugurarea de la
Castel Vinum, de lângă satul Mica, județul Mureș.
Și cum să refuzăm așa ceva, dacă tot am participat
și la prima inaugurare, cea din toamna lui 2012,
atunci când însuși
proprietarul, Herr Heiner Oberrauch, ne-a servit un gulaș irezistibil? Și când
ploaia ne-a alungat pe toți în mod plăcut în
cramă, alături de dansatorii
țigani și de primașul tarafului țigănesc care avea să interpreteze, printre
baricuri, alături de proprietar, vechi și irezistibile melodii de petrecere... De
dragul acestor vechi amintiri, am onorat invitația, la scurt timp după ce am
aterizat pe aeroportul din Timișoara, după o vacanță de pomină petrecută în
Belgia, Portugalia și Germania.
Din motive obiective, doar trei dintre părinții
fondatori ai CDViN au luat drumul spre Crama Villa
Vinèa, Adina fiind
consemnată la domiciliul clubului din pricina unei degustări antamate cu
săptămâni în urmă și care trebuia onorată. În plus, a trebuit să refuzăm și o
invitație de jurizare la înălțime, la un rooftop party, dar și o participare la un alt eveniment al cărui nume nu-l
mai pomenim.
Așadar, dis-de-dimineață, în trei – Mihai, inginer IT-ist, manager
de succes rodat prin multe multinaționale, și noi, ceilalți doi, Dan și Vali,
jurnaliști de cursă lungă trecuți din presa scrisă în presa de vin – într-un
comod SUV Škoda,
am pornit spre Târgu Mureș/ Marosvásárhely.
După o călătorie agreabilă, regăsim un oraș înecat
în fum, în fumul uriașului combinat Azomureș,
poate și de aceea îl și percepem
cumva neîngrijit, în ușor regres față de ceea ce descopeream în 2012, cu
prilejul primei sărbătroi a cramei. Sentimentul este accentuat și de lucrările
de asfaltare și refacere a drumurilor centrale pe kilometri întregi, care
produc
întârzieri, praf și zgomot. Hotelul Hampton by Hilton, minunat în
interior, oferă o priveliște ușor dezolantă la ferestre, cu siloz uriaș, cu
peroanele unei gări și cu locomotive străvechi abandonate în iarbă, în care își
fac de lucru, din pricini neștiute, niște vechi amploiați...
Până la evenimentul programat la ora șase seara,
avem vreme să vizităm nostalgic orașul, ba chiar să
luăm masa la Laci Csárda/Csárda lu’
Loți, un local fain, cu terasă și mâncare ardelenească. Un bun prilej să
comandăm un rosé
de la Liliac, niște pită cu untură, boia și ceapă, dar și o zupă și un babgulyás. Executăm și un selfie pentru
amicul Loți din Cascais, care ne răspunde pe loc că restaurantul omonim din Tg.
Mureș e preferatul său.
După un umblet central și după o scurtă vizită
într-un cartier apropiat, dăm fuga la hotel și mai apoi
sărim într-unul din
autocarele pregătite să ne ducă la Villa Vinèa. Pe drum mai pozăm o dată
sumbrul peisaj industrial al urbei, dar și dealurile cu arbori singuratici, cu turme
de oi și lăcașuri în soare.
Profilul arhitectural al turnului Cramei Villa Vinèa
este atât de specific Transilvaniei: vizibil de la zeci de kilometri depărtare,
îți sugerează atât un foișor de pază, cât poate și turla unei biserici, fiind
identitar în toate ale sale, reper și centru al unei comunități năpădite de verdele
viței-de-vie, care produce unul dintre cele mai de preț bunuri culturale. O
vreme acest turn chiar a servitor drept loc de uscare a strugurilor în cadrul
unui specific proces de vinificare.
În mod surprinzător, am întâlnit prea puține
cunoștințe la sărbătoarea aceasta inaugurală, care avea
programată și o
degustare aparte dedicată unor ziariști. În schimb, am regăsit câțiva mari
prieteni și apreciați interlocutori: pe proprietarul Heiner Oberrauch, pe
oenologii Celestino Lucin și Dénes Mihály,
pe Jonas Schäfer – proprietarul
resortului Valea Verde, situat la mică distanță de Villa Vinèa. Și i-am reîntâlnit,
între alții, pe somelierul Marina Samoilă, pozând cu grație o atrăgătoare Fetească
Regală, și pe Tiberiu Onuțu, aflat ca de obicei în căutarea purității absolute
a soiurilor românești.
La cald, Dan scria inspirat că nu ni se întâmplă
zilnic să avem parte, în exclusivitate, de o degustare de
brânzeturi, oficiată
de un distins domn antreprenor care a creat o firmă cu cifră de afaceri de sute
de milioane de euro: Salewa Group. Herr Heiner Oberrauch este un om și un
interlocutor plăcut, care interacționează foarte bine cu toată lumea, și cu
atât mai bine cu ziariștii. Amintindu-și de evenimentul
din 2012 și de interviul acordat atunci, ne-a oferit, pe lângă inedita savurare
de brânzeturi, și două noi interviuri, legate de aceste specialități, de vin și
de cramă.
Potrivit site-ului Villa Vinèa, ideea creării unei
crame pe actualul amplasament s-a născut în mintea lui
Heiner Oberrauch în anul
2004, plantarea viței-de-vie începând doi ani mai târziu. Un tandem reușit
între oenologul Celestino Lucin, cel care se îngrijește, în Tirolul de Sud/Südtirol/Alto
Adige, și de vinurile Abației Novacella, și Dénes Mihály (Miși, pentru prieteni), vinificatorul de la Castel Vinum, a
fost cheia calității și a succesului brandului Villa Vinèa în deceniile care au
trecut. Celestino Lucin a fost desemnat oenologul anului 2009 în Italia de
publicația
Gambero Rosso. Pe
oenologul care a împrumutat numele spumantului casei, Cuvée Celest, l-am
cunoscut în vara anului 2017 chiar acolo, în Alto Adige, la una dintre cele mai
frumoase crame ale lumii: Abazzia
di Novacellla/ Neustift. El ne-a oferit și o fabuloasă degustare cu
vinurilor produse la abație.
Jonas Schäfer,
după o carieră de antreprenor în industria muzicii germane, a fondat Valea
Verde Resort
în satul Cund, județul Mureș. De el ne leagă extraordinara
amintire a unei jurizări pentru The Wine
Book of Romania/ Cartea vinurilor românești semnată de Marinela Ardelean,
pe care a găzduit-o la Valea Verde. Și ne mai leagă amintirea gourmet a celei mai
bune supe de linte din lume, câteva grandioase focuri de tabără și o captivantă
vânătoare de trufe prin pădurile din împrejurimi. Îl regăsim și îmbrățișăm,
alături de el se află un amic autor, chef și oenolog deopotrivă, pe nume Roland
Birr, care reacționează potrivit atunci când îi dezvăluim denumirea clubului
nostru: un zâmbet larg, urmat de hohote de râs.
Ne dedăm apoi la o neîncetată degustare de vinuri,
oferite din belșug de gazdele noastre, alături de un
meniu select. Eu mi-am
petrecut seara în compania noii Fetești Regale a casei, dar și a unui mai vechi
cupaj Diamant. Între timp, proprietarul și oficialitățile țin discursuri, o
muzică de jazz acoperă pauzele dintre speech-uri, iar ochiul digital al
telefoanelor și aparatelor foto surprinde totul, ba chiar și păsările de pradă
care se rotesc deasupra întâmplării.
După efuziuni legate de vacanța noastră în Tirolul
de Sud și după fotografiile de album în compania lui
Herr Oberrauch, Celestino
și Jonas, Miși Dénes
ne face un tur rapid al noilor spații din cramă, oferind un interviu și mai multe
cifre. Crama se află la câteva zeci de kilometri de Tg Mureș, în arealul
satului Mica. Plantațiile cuprind 15 soiuri, se întind pe 70 de ha, fiind
situate pe teritoriul acestui sat (35 ha) și pe cel al localității Gănești (35
ha). Investiția inițială în societatea Castel Vinum, care deține
Crama Villa
Vinèa, a fost de 3,5 milioane de euro. Evenimentul de față reprezintă inaugurarea
cramei extinse, cu ajutorul unor fonduri APIA în valoare de 1,7 milioane de
euro, investiție prin care capacitatea a fost extinsă la 3.600 hl de vin. Baricurile,
în număr de 120, provin din Franța, Italia, România și Ungaria. Între sutele de
mii de sticle produse aici, se regăsesc și 13.600 de spumante realizate prin
metoda tradițională.
O dată făcută munca de documentare, ne mai rămâne puțin timp și
pentru contemplare. La lumina crepusculului,
toate frumusețile văii Târnavei Mici
se estompează, privirea abia dacă mai cuprinde șerpuirea verde a râului,
flancată de miile de luminițe ale așezărilor. E timpul să ascultăm și să privim
liniștea, așa cum ne îndeamnă Herr Oberrauch, parcă în semn de rămas bun.
Autocarul ne duce apoi încet și sigur la Hiltonul știut, pe noi, oenofilii de
serviciu, și întreaga euforie a unei zile superbe de mai. Mâine pornim către
București pentru a da piept cu provocările, surprizele și extazele Festivalului
Ro-Wine.
Galerie foto: Marosvásárhely, Pe drum, Prieteni, Villa Vinèa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu