Șase zile prin Mitteleuropa (III). O baie la Lignano, pe plaja lui Hemingway

Ziua 3, miercuri, 22 august 2018. Eram setați să vizităm astăzi Trieste și să ne îmbăiem în Adriatica italiană, însă planul în ce privește capitala provinciei Friuli Venezia Giulia a căzut după ce ne-am dat seama că ne aflam la o oră și jumătate de Lignano, stațiune celebră, cu plaje pe placul lui Hemingway, pe care am mai vizitat-o în 2009. Așa că am sărit în cele două mașini, căci cu o seară în urmă grupul s-a întregit cu Zoli și Raluca.. Un mic blocaj pe autostradă ne-a întârziat câteva zeci de minute, apoi am oprit în Lignano Pineta, parte a stațiunii plină de păduri de pini, un paradis al veverițelor și, predilect, al turiștilor nordici. 

 

Ne-am bucurat de o baie la 35 de grade Celsius pe o plajă înțesată de oameni pe zeci de kilometri. Nisipul e fin, ne duce lin dincolo de limitele siguranței, înotăm printre hidrobiciclete cu tobogan de pe care se aruncă în valuri tineri gălăgioși și plini de viață. Dușul e cu fise, totul costă mult, șezlongurile și umbrela. Nu ne pasă, încă nu am terminat banii, ne așteaptă „acasă” la Ancarano o nouă Malvazija și calamar proaspăt. Până atunci căutăm nostalgic gelateria Arcobaleno , un loc unde ne-am delectat în 2009, care nu mai este... 

 

Așa că devorăm niște pizza la Vecchia Napoli și dăm gata multe cupe de înghețată la gelateria de vizavi. De pe la cinci și jumătate, când termometrul arăta 39 de grade, și până după șapte facem iar baie, în trei, căci Adina noastră arsă de soare fumează pe o terasă iar Zoli și Raluca au luat deja drumul Ankaranului. Când ajungem și „acasă”, chelnerul ne așteaptă  cu masa rezervată și cu aceleași fructe de mare, asortate cu bere și vin.

Suntem bronzați și obosiți și încă mai avem pe tălpi câteva fire de nisip fin de pe o plajă pe care a călcat cândva și Hemingway.

 

Mai multe imagini: Lignano