luni, 3 septembrie 2018

Șase zile prin Mitteleuropa (I). Hvala lepa, Slovenija, grazie mille, Italia!


 Acesta este jurnalul ultimei noastre călătorii prin Mitteleuropa, făcute în șase de-a lungul a șase zile, prin Slovenia și Italia și, ca tranzit, prin Ungaria. Fiindcă în țara noastră nu avem autostrăzi nici la 30 de ani de la căderea comunismului, am renunțat să mai vizităm litoralul românesc și am ales cea mai apropiată mare, situată tot la vreo 800 de km depărtare, dar, ca timp de călătorie cu mașina,  la doar șapte ore și jumătate de Arad. Am colindat pusta maghiară și Alpii Dinarici și țărmul adriatic în două mașini, conduse de mezinul clubului, Dani, student la Groningen, și de Zoli, antreprenor arădean iubitor de cărți, de biserici, de vinuri și viniluri. Pe lângă ei am fost și noi, Pivnicer și Pivniceră, Danul inventiv al clubului și Raluca dăscăliță a Zoliului. 
 
Un sejur în care am înotat în mare, în Marea Adriatică, în patru stațiuni ori localități de pe țărm, în care am vizitat o peșteră unică în lume și o vie unică în lume, în care am locuit într-un apartament inteligent și în care ne-am hrănit mai ales cu vise și fructe de mare. O vacanță în care am vizitat cel mai mare târg agricol din Europa Centrală și de Est, unde ne-am făcut un bun prieten și unde am gustat niște vinuri minunate. Vreo 2.500, dacă nu 3.000 de km, făcuți în goana mașinii, pe autostrăzi bune, în lumi bune, total diferite de a noastră. O călătorie oenologică și gastronomică prin ce are mai autentic această parte de Europă, de Lume Veche și familiară oricărui localnic din Banat și Transilvania.
 
Ziua 1, luni, 20 august 2018. Plecare la 7.30 cu un Dan nedormit luat direct de la gara Arad, cu pupături pe năsucul sârmos al lui Pinot, cățelușa casei, cu un bax de vin în portbagajul ultraplin al Corollei. Dani conduce entuziast către autostradă, în Vama Nădlac nu e tocmai coadă. E 20 august. De Ziua Ungariei, nu putem decât să le urăm vecinilor un călduros „La mulți ani în actualele granițe!” Și să-și iubească țara în mod inteligent, mai inteligent decât o fac astăzi românii în ce privește propria lor țară. Traversăm pusta maghiară și totul se aglomerează după Budapesta către Balaton, oamenii merg să sărbătorească pe lac, pe mica lor mare interioară. Luăm masa pe la 12, ora noastră,  la pensiunea restuaurant Berényi Fogadó de lângă Nagykanisza. Un prânz bine condimentat, cu zupe și ficat de gâscă prăjit, Dani își permite și o Somlói galuska, toți savurăm un cupaj alb din regiunea Balaton. 
 
Ajungem pe la 17.30 la Ankaran, în Slovenia, pe coasta adriatică. Hotelul Oltra la care ședem e pus printre plantații de măslini, printre pâlcuri de pini și chiparoși, înconjurat de flori și leandri, într-un peisaj familiar, asemănător cu cel din draga, bella Italie. Facem o baie de seară la cea mai apropiată „plajă”, nu avem nisip, ci numai dale de piatră sau pietre pur și simplu, marea e copleșită de alge, un capăt de odgon se leagănă pe valuri, auzim des limba română. O familie de musulmani, tatăl, mama, fiul cel mic și cocheta fiică adolescentă trec pe lângă noi în căuitarea unui loc liniștit pe țărm, ferit de ochi indiscreți. Ele, mama și fiica,  sunt înfofolite din tălpi până în picioare pe canicula asta de 35 de grade, tânăra e șic cu pantofii săi cu tocuri înalte, pășind felin printre pietrele malului. E greu să-și ascundă feminitatea, cu toate straiele astea medievale. Are un chip superb, parcă desprins din O mie și una de nopți. Și, Dumnezeule mare, intră în valuri așa îmbrăcată, sub privirile de cerber ale tatălui. Fratele mic nu are astfel de restricții, își poate îmbăia trupul la vedere. Nu îi deranjez nici măcar cu o fotografie, mă dau mai încolo să surprind apusul incandescent al unui soare adriatic, toropitor,  care se scurge în mare. 
 
Cină excepțională la restaurantul Bandima din centrul localității, după ce am făcut niște pași la ceas de seară prin Ankaran/Ancarano. Toate denumirile de așezări și de străzi sunt aici bilingve, în slovenă și italiană. La Bandima, chelnerul e amabil, pizza se face la vedere într-un cuptor spectaculos, noi însă comandăm apă minerală  Radenska, aceeași din reclama anilor '80 de la televiziunile iugoslave, după cum bine își amintește Dan. Dar și bere Laško și apoi platouri generoase cu calamar și alte fructe de mare. Și, bineînțeles, un litru de vin Malvazija care merge perfect cu mâncarea, ca și berea locală, de altfel. Hvala lepa, Bandima, Ankaran, Slovenia!

Mai multe imagini: Pe drum, Ankaran

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu