După ce, într-o vineri, prietenul nostru Elias
Macovela ne-a oferit, în odăile bunicii, una dintre cele mai frumoase
întâmplări oenologice ale anului, o verticală de Moscatel de Setúbal Alambre marca
José Maria da Fonseca, cu vinuri fortifiate vechi de 3, 5, 20 și 40 de ani, am
zis să-i ținem companie a doua zi prin
vizitarea a două crame emblematice din Podgoria Miniș-Măderat.
Magnific al vinului în dormitorul bunicii, wine
influencer de talie internațională, membru al multor jurii în cadrul
festivalurilor de pretutindeni, Elias Macovela este înainte de toate amicul nostru
lusitan pentru care distanța Lisabona-Arad devine pe zi ce trece tot mai mică.
După două prezențe în club și după destule întâlniri pe la saloanele oenologice
ori jurizările de profil, Elias se va întoarce la începutul anului viitor în
odăile bunicii tot în calitate de magnific al vinului, în cadrul unui eveniment
care va ajunge la a patra ediție. Ca un preambul la ceea ce se va întâmpla în
februarie 2020, acum, la sfârșit de noiembrie 2019, el ne-a pregătit o verticală
de vinuri fortifiate. Prezenți în club, Mirian Mircov, proprietarul Pivnițelor
Birăuaș, și Manu Reolon, oenologul și managerul MaxiMarc, aveau să ne fie a
doua zi gazde entuziaste la cramele de la Ghioroc și Măderat.
Ușor euforici după verticala de Moscatel de Setúbal,
în care am putut savura între altele și un blend conținând o tânără licoare de
20 de ani și o alta ceva mai bătrână din recolta 1911 (pentru mine acest 20
Anos se află în topul celor mai bune 10 vinuri sorbite vreodată), sâmbătă ne-am
trezit ceva mai greu și-am și sărit în clasica Toyota Corolla, luând mai întâi
drumul Ghiorocului. Cum ajungi în comună, treci pe lângă vechiul depou de
tramvaie și o iei la dreapta spre Păuliș până când un drum pietruit destul de
precar, care se face la stânga, te duce la Pivnițele Birăuaș.
Timișoreanul Mirian Mircov, Miri pentru prieteni,
continuă pe dealurile Ghiorocului o tradiție multiseculară. O atestă aspectul
cramei, bârnele străvechi care dau farmec sălii de degustare, pivnița
austro-ungară, diplomele de pe la 1880 cu Ménes-Magyarád. Cu vastă experiență în
Horeca, dar școlit în ale vinului în Austria și cu internship în Italia, la
case de vinuri renumite precum Antinori ori Gaja, Miri îi conferă o nouă
personalitate Cabernet Sauvignonului care încă poartă mai vechea marcă
Pivnițele Birăuaș.
Începând cu recolta 2017, tot ce e vin și se
desăvârșește în tancurile de inox ori în baricurile din cramă poartă amprenta
oenologică a noului stăpân al locului. Mai avem un pic de așteptat până să le
savurăm la sticlă. Sunt altfel decât cele ale predecesorului său, altminteri un
podgorean de top și un vinificator demn de respect. Au o eleganță aparte,
redefinind un soi care se simte foarte bine pe colinele Podgoriei Miniș
Măderat.
Locul în care Miri s-a înhămat la plăcuta corvoadă
de podgorean este unul minunat. Dacă privești în jos printre frunzele ruginii
ale viei, poți zări drumul de fier pe care odinioară aluneca regulat Săgeata Verde. Având ca loc de plecare
gara arădeană de la Podgoria, acest tren electric circula începând cu anul 1913,
însă linia fusese inaugurată în 1906, având șine întinse pe 58 de kilometri,
către Pâncota și Radna, prin punctul nodal Ghioroc. De vechiul traseu pe care
aluneca Săgeata Verde, mândria
arădenilor, trenul șic care lega podgoria de municipiu, mai că s-a ales praful
în ultimele decenii. Astăzi mai există doar linia Arad-Ghioroc iar cursele au
loc doar în zile de sărbătoare.
Dincolo de tristețea amintirii, ochiul privitorului
ajuns la Pivnițele Birăuaș poate scruta de pe deal câmpia arădeană precum un
șoim în căutarea prăzii. Nu trebuie să ai însă ochi de pasăre măiastră pentru a
zări, douăzeci de kilometri mai încolo, contururile industriale ale capitalei
de județ. Ne-am lăsat de scrutare pentru o vizită prin cramă și prin cele două
pivnițe, unde am avut plăcerea să degustăm tot-tot-tot, și mai vechile vinuri la
sticlă semnate Birăuaș – Burgund Mare 2011, Pinot Noir 2006, Cabernet-uri din
2003, 2005, 2009, 2015 – și pe cele mai noi, la cisternă și baric – din recoltele
2019, 2018 și 2017 de Cabernet Sauvignon elaborate de Miri.
Cum și aici ne-a cuprins euforia taninilor și a
reportajului, am întârziat oarecum de la întâlnirea cu Manu, ajungând la
Măderat, pe drumul vinului, aproape de ora înserării. Ca să facem față unei noi
provocări oenofile, am dat fuga până la pensiunea La Foresteria din Galșa, pentru noi necunoscută, al cărei client
constant este amicul nostru Manu. După niște porții minunate de ciorbă de
văcuță, de spaghetti cu ciuperci ori de spaghetti carbonara, după serioase doze
de tiramisu, ne-am întors revigorați la crama MaxiMarc și am luat-o de la
capăt. Exercițiile de admirație ne-au dus de la o cisternă la alta, de la un
baric la altul, până în sala de degustare, acolo unde se aflau expuse toate
mostrele de vinuri existente în momentul de față în cramă, finalizate (la
sticlă) ori în curs de elaborare.
Să tot fi fost vreo cincizeci în total. Am putut
afla entuziasmul lui Elias pentru vinurile albe, pentru Mustoasa de Măderat creată
de Manu după o rețetă proprie ori pentru Feteasca Regală. La sfârșit, după ce
făcusem cunoștință și cu cățelușa carismatică pe nume Șobi nr. 2, am găsit
destul de greu drumul spre casă, respectiv către pensiunea Nimbus, unde Elias este de acum un client obișnuit, și către
dormitorul bunicii, ai cărui locatari/amfitrioni/animatori suntem. A doua azi
aveam să ne despărțim de prietenul portughez cu regretul că, din pricini
obiective, nu am putut vizita și Ferendia și că, din cauza unui șofer prost
informat, nu am putut savura înaintea plecării
o ultimă sticlă de spumant. Nu-i nimic, o păstrăm la rece până în februarie!
Mai multe imagini: Verticala, Pivnițele Birăuaș, Crama MaxiMarc