luni, 30 septembrie 2024

Pe drumul vinului, de la Păuliș la Covăsânț și chiar mai departe. O descoperire cu schepsis : HB Wine

A trecut ceva timp de când nu am mai luat drumul Podgoriei Miniș-Măderat în căutarea celui mai bun vin. De-a lungul anilor, am ținut aproape de oameni și crame din Șiria, Miniș, Mâsca și Măderat, cumpărând vin și struguri, legând prietenii, creând reportaje. Deși pandemia face să pară că a trecut un mileniu, și nu un an-doi-trei, mă întorc alături de Adina în zonă, pentru o jurizare, o revedere cu Balla Géza și crama sa de top, dar și pentru o descoperire numai bună de povestit aici. 

Țin minte că prima mea dragoste oenologică de prin părțile astea s-a petrecut acum mai bine de 15 ani, la Șiria, acolo unde un prieten drag și regretat, nenea Ionel, de profesie medic pediatru, mare pasionat de vin,  mă tot îndemna să mergem. Aveam și un motiv: un butoi de 55 de litri  cu o excelentă Fetească Regală pe care un mic podgorean i-l umplea în fiecare an, în semn de recunoștință pentru că i-a salvat nepoata de la moarte. 

 Mai apoi l-am cunoscut pe Walter Szikler și am explorat crama sa de la Mâsca, pentru mai multe pet-uri cu un senzațional Burgund Mare și pentru un reportaj la poalele cetății Șiriei. Nu puteam să nu vizităm și cea mai cunoscută cramă a podgoriei, Wine Princess, adică Balla Géza Winery. Am făcut-o împreună cu Marinela Ardelean, în cursul unei documentări pentru a doua ediție a volumului The Wine Book of Romania/Cartea vinurilor românești, pe care trei membri fondatori Vestik l-au și editat. 

Aventurile oenologice pe dealurile podgoriei arădene au continuat la Măderat, acolo unde, din întâmplare, într-o zi de toamnă a anului 2016, l-am revăzut pe bunul prieten oenolog Emanuele Reolon, cel care a ajutat la construirea noii crame Maximarc. În urmă cu vreo cinci ani, în compania amicului Elias Macovela, cunoscut influencer din Portugalia și unul dintre magnificii vinului prezenți în dormitorul bunicii, am vizitat Pivnițele Birăuaș, ghidați de noul proprietar, Mirian Mircov. Cu câteva săptămâni înainte de izbucnirea pandemiei, tot într-un anturaj care i-a inclus pe magnifici, ne-am delectat, la Crama Dorvena, cu câteva dintre cele mai bune vinuri ale casei.

La urmă, mai în toamna lui 2022, la invitația lui Octavian Ciurdariu (Uțu, pentru prieteni), am participat la o degustare de seară la poalele Cetății Șiriei, asortând pita de Pecica și bucate tradiționale, între care și un irezistibil gulaș, cu vinurile roșii ale casei. Uțu deține o locuință tradițională în centrul Șiriei, pe care a transformat-o în cramă, Crama Feredeu, unde prelucrează cu pasiune și pricepere, strugurii de pe cele trei hectare de vie, moștenire de familie.

După niște ani și o pandemie, ne întoarcem pe drumul vinului arădean la invitația Mirelei Heizer, cu prilejul unei degustări în orb destinate testării unui nou sistem de evaluare a vinurilor care va fi introdus de Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV). În pauzele de degustare, am profitat de vremea splendidă pentru a mă sui anevoios pe dealurile abrupte din apropierea cramei, pentru o ședință foto cu vii, biserici și fum. După săvârșirea degustării și după un festin cu vin al casei și supă de găluște de gris și friptură de porc în sos de piper, pornim către o nouă și încă necunoscută cramă pentru noi: HB Wine.

Ne transportă cu camioneta sa Marius Gurban, podgorean și posesor de podrum virtual la Șiria. Miniș - Ghioroc – Cuvin - Covăsânț… trecem pe lângă vechi și tradiționale locuințe ale băștinașilor, dar și pe lângă groaznice palate țigănești de modă nouă. Un drum îngust și abrupt, ne duce, cale de vreo sută de metri, la crama butic cocoțată în mijlocul dealului. Numele său, HB Wine, îl dă chiar proprietarul, bihoreanul Horia Ban, director al firmei Termoline, care activează în domeniul energiei regenerabile.

Ne întâmpină cerberul tânăr și blând al locului, cățelușa Charlotte, care poartă numele unui cupaj de vin celebru obținut în Dealu Mare. O parcare îngustă e dispusă lângă corpul mai mare de clădire care găzduiește crama. Mai la stânga se află un alt corp care adăpostește laboratorul, o sală de degustare și mai multe spații de cazare. Un pic mai sus, de-a lungul celor două clădiri noi, au fost amenajate niște terase pe care vor fi plantate soiuri de struguri de masă. Și mai sus, ascunse de vegetația bogată, se găsesc cele 3 hectare și jumătate de viță veche, de Merlot, cumpărate de proprietar în urmă cu trei ani. Crama a fost ridicată în câteva luni, anul trecut, și este una dintre cele mai noi și interesante investiții din podgorie.

Să spunem că spațiul destinat vinificării este unul dintre cele mai curate, aseptice și bine îngrijite pe care le-am vizitat vreodată. Săpată în deal și concepută pe două nivele, crama are o capacitate totală de 90.000 de litri, ceea ce înseamnă că aici se prelucrează și struguri proveniți de la mai mari sau mai mici producători din podgorie. 

Noua cramă are de câțiva ani un oenolog consultant, în persoana Clarei Kardos, și, de câteva luni, unul junior, Robert Heizer, nimeni altul decât fiul prietenei Ela Heizer. Acesta din urmă ne este și ghid competent printre cisternele și baricurile vinăriei, oferindu-ne chiar și o demonstrație de etichetare și prezentând toate mașinăriile moderne ale casei, între care și un aparat de distrugere a germenilor nedoriți și o instalație de curățare sub presiune a recipientelor.

 După o coborâre la al doilea nivel, cel al baricurilor și sticlelor, vizităm și celălalt corp de clădire, pentru documentare și pentru o scurtă degustare. Patru vinuri, din gama Rupes Nobilis, pot fi admirate pe pultul barului: Pinot Noir 2023, Pinot Noir Rosé 2023, Cuvée Simply Red 2022 (Merlot, Cabernet Sauvignon, Burgund Mare), Cabernet Sauvignon 2022. HB Wine se mândrește deja cu câteva premii importante, între care o medalie de aur (Rupes Nobilis – Cabernet Sauvignon 2022) și două de argint obținute la Mundus Vini 2024. La ieșire, o ședință foto cu cetatea Șiriei, o mângâiere de Charlotte și promisiunea revederii cu oamenii și vinurile casei la Festivalul Ro-Wine de la București încheie o minunată zi de septembrie.

 

Galerie foto: Balla Géza Winery, HB Wine, Pe drum

 



marți, 4 iunie 2024

Cu Herr Heiner Oberrauch și Villa Vinèa, după 12 ani...

Situată în cel mai frumos loc cu putință, acolo unde privitorului i se înșiră în fața ochilor, ca o bucată de paradis, o bună parte din valea Târnavei Mici, crama societății Castel Vinum, care produce vinuri sub brandul Villa Vinèa, împlinește 20 de ani de poveste, timpul scurs de la idee la finalitate. Și îi împlinește cu o inaugurare deplină a cramei extinse, în prezența ctitorului și a celor doi oenologi care au trudit la faima vinurilor sale.

În virtutea inteligenței sale atât de artificiale, Google obișnuiește să ne trimită cronologia tuturor aventurilor noastre derulate într-o anumită perioadă. Nu mi-a venit să cred că ultimul bilanț a cuprins, la mijlocul lunii mai, dincolo de cei peste 6.000 de km de zbor, vreo 52 de locuri vizitate, între care două capitale și multe localități și localuri din trei țări. În timpul vacanței de mai, o invitație specială a venit pentru noi, ca membri fondatori ai CDViN, de la Villa Vinèa, brand transilvan cu care avem o relație aparte de peste 12 ani. S-a întâmplat să ne aflăm pe o plajă superbă din Cascais, Portugalia, împreună cu un prieten originar din... Tg. Mureș, atunci când am fost poftiți telefonic să fim prezenți la inaugurarea de la Castel Vinum, de lângă satul Mica, județul Mureș. 

Și cum să refuzăm așa ceva, dacă tot am participat și la prima inaugurare, cea din toamna lui 2012, atunci când însuși proprietarul, Herr Heiner Oberrauch, ne-a servit un gulaș irezistibil? Și când ploaia ne-a alungat pe toți în mod plăcut în cramă, alături de dansatorii țigani și de primașul tarafului țigănesc care avea să interpreteze, printre baricuri, alături de proprietar, vechi și irezistibile melodii de petrecere... De dragul acestor vechi amintiri, am onorat invitația, la scurt timp după ce am aterizat pe aeroportul din Timișoara, după o vacanță de pomină petrecută în Belgia, Portugalia și Germania. 

Din motive obiective, doar trei dintre părinții fondatori ai CDViN au luat drumul spre Crama Villa Vinèa, Adina fiind consemnată la domiciliul clubului din pricina unei degustări antamate cu săptămâni în urmă și care trebuia onorată. În plus, a trebuit să refuzăm și o invitație de jurizare la înălțime, la un rooftop party, dar și o participare la un alt eveniment al cărui nume nu-l mai pomenim. Așadar, dis-de-dimineață, în trei – Mihai, inginer IT-ist, manager de succes rodat prin multe multinaționale, și noi, ceilalți doi, Dan și Vali, jurnaliști de cursă lungă trecuți din presa scrisă în presa de vin – într-un comod  SUV Škoda, am pornit spre Târgu Mureș/ Marosvásárhely

După o călătorie agreabilă, regăsim un oraș înecat în fum, în fumul uriașului combinat Azomureș, poate și de aceea îl și percepem cumva neîngrijit, în ușor regres față de ceea ce descopeream în 2012, cu prilejul primei sărbătroi a cramei. Sentimentul este accentuat și de lucrările de asfaltare și refacere a drumurilor centrale pe kilometri întregi, care produc întârzieri, praf și zgomot. Hotelul Hampton by Hilton, minunat în interior, oferă o priveliște ușor dezolantă la ferestre, cu siloz uriaș, cu peroanele unei gări și cu locomotive străvechi abandonate în iarbă, în care își fac de lucru, din pricini neștiute, niște vechi amploiați...

Până la evenimentul programat la ora șase seara, avem vreme să vizităm nostalgic orașul, ba chiar să luăm masa la Laci Csárda/Csárda lu’ Loți, un local fain, cu terasă și mâncare ardelenească. Un bun prilej să comandăm un rosé de la Liliac, niște pită cu untură, boia și ceapă, dar și o zupă și un babgulyás. Executăm și un selfie pentru amicul Loți din Cascais, care ne răspunde pe loc că restaurantul omonim din Tg. Mureș e preferatul său.

După un umblet central și după o scurtă vizită într-un cartier apropiat, dăm fuga la hotel și mai apoi sărim într-unul din autocarele pregătite să ne ducă la Villa Vinèa. Pe drum mai pozăm o dată sumbrul peisaj industrial al urbei, dar și dealurile cu arbori singuratici, cu turme de oi și lăcașuri în soare. 

Profilul arhitectural al turnului Cramei Villa Vinèa este atât de specific Transilvaniei: vizibil de la zeci de kilometri depărtare, îți sugerează atât un foișor de pază, cât poate și turla unei biserici, fiind identitar în toate ale sale, reper și centru al unei comunități năpădite de verdele viței-de-vie, care produce unul dintre cele mai de preț bunuri culturale. O vreme acest turn chiar a servitor drept loc de uscare a strugurilor în cadrul unui specific proces de vinificare. 

În mod surprinzător, am întâlnit prea puține cunoștințe la sărbătoarea aceasta inaugurală, care avea programată și o degustare aparte dedicată unor ziariști. În schimb, am regăsit câțiva mari prieteni și apreciați interlocutori: pe proprietarul Heiner Oberrauch, pe oenologii Celestino Lucin și Dénes Mihály, pe Jonas Schäfer – proprietarul resortului Valea Verde, situat la mică distanță de Villa Vinèa. Și i-am reîntâlnit, între alții, pe somelierul Marina Samoilă, pozând cu grație o atrăgătoare Fetească Regală, și pe Tiberiu Onuțu, aflat ca de obicei în căutarea purității absolute a soiurilor românești. 

La cald, Dan scria inspirat că nu ni se întâmplă zilnic să avem parte, în exclusivitate, de o degustare de brânzeturi, oficiată de un distins domn antreprenor care a creat o firmă cu cifră de afaceri de sute de milioane de euro: Salewa Group. Herr Heiner Oberrauch este un om și un interlocutor plăcut, care interacționează foarte bine cu toată lumea, și cu atât mai bine cu ziariștii. Amintindu-și de evenimentul din 2012 și de interviul acordat atunci, ne-a oferit, pe lângă inedita savurare de brânzeturi, și două noi interviuri, legate de aceste specialități, de vin și de cramă.

Potrivit site-ului Villa Vinèa, ideea creării unei crame pe actualul amplasament s-a născut în mintea lui Heiner Oberrauch în anul 2004, plantarea viței-de-vie începând doi ani mai târziu. Un tandem reușit între oenologul Celestino Lucin, cel care se îngrijește, în Tirolul de Sud/Südtirol/Alto Adige, și de vinurile Abației Novacella, și Dénes Mihály (Miși, pentru prieteni), vinificatorul de la Castel Vinum, a fost cheia calității și a succesului brandului Villa Vinèa în deceniile care au trecut. Celestino Lucin a fost desemnat oenologul anului 2009 în Italia de publicația Gambero Rosso. Pe oenologul care a împrumutat numele spumantului casei, Cuvée Celest, l-am cunoscut în vara anului 2017 chiar acolo, în Alto Adige, la una dintre cele mai frumoase crame ale lumii: Abazzia di Novacellla/ Neustift. El ne-a oferit și o fabuloasă degustare cu vinurilor produse la abație.

Jonas Schäfer, după o carieră de antreprenor în industria muzicii germane, a fondat Valea Verde Resort în satul Cund, județul Mureș. De el ne leagă extraordinara amintire a unei jurizări pentru The Wine Book of Romania/ Cartea vinurilor românești semnată de Marinela Ardelean, pe care a găzduit-o la Valea Verde. Și ne mai leagă amintirea gourmet a celei mai bune supe de linte din lume, câteva grandioase focuri de tabără și o captivantă vânătoare de trufe prin pădurile din împrejurimi. Îl regăsim și îmbrățișăm, alături de el se află un amic autor, chef și oenolog deopotrivă, pe nume Roland Birr, care reacționează potrivit atunci când îi dezvăluim denumirea clubului nostru: un zâmbet larg, urmat de hohote de râs. 

Ne dedăm apoi la o neîncetată degustare de vinuri, oferite din belșug de gazdele noastre, alături de un meniu select. Eu mi-am petrecut seara în compania noii Fetești Regale a casei, dar și a unui mai vechi cupaj Diamant. Între timp, proprietarul și oficialitățile țin discursuri, o muzică de jazz acoperă pauzele dintre speech-uri, iar ochiul digital al telefoanelor și aparatelor foto surprinde totul, ba chiar și păsările de pradă care se rotesc deasupra întâmplării. 

După efuziuni legate de vacanța noastră în Tirolul de Sud și după fotografiile de album în compania lui Herr Oberrauch, Celestino și Jonas, Miși Dénes ne face un tur rapid al noilor spații din cramă, oferind un interviu și mai multe cifre. Crama se află la câteva zeci de kilometri de Tg Mureș, în arealul satului Mica. Plantațiile cuprind 15 soiuri, se întind pe 70 de ha, fiind situate pe teritoriul acestui sat (35 ha) și pe cel al localității Gănești (35 ha). Investiția inițială în societatea Castel Vinum, care deține Crama Villa Vinèa, a fost de 3,5 milioane de euro. Evenimentul de față reprezintă inaugurarea cramei extinse, cu ajutorul unor fonduri APIA în valoare de 1,7 milioane de euro, investiție prin care capacitatea a fost extinsă la 3.600 hl de vin. Baricurile, în număr de 120, provin din Franța, Italia, România și Ungaria. Între sutele de mii de sticle produse aici, se regăsesc și 13.600 de spumante realizate prin metoda tradițională. 

O dată făcută munca de documentare, ne mai rămâne puțin timp și pentru contemplare. La lumina crepusculului, toate frumusețile văii Târnavei Mici se estompează, privirea abia dacă mai cuprinde șerpuirea verde a râului, flancată de miile de luminițe ale așezărilor. E timpul să ascultăm și să privim liniștea, așa cum ne îndeamnă Herr Oberrauch, parcă în semn de rămas bun. Autocarul ne duce apoi încet și sigur la Hiltonul știut, pe noi, oenofilii de serviciu, și întreaga euforie a unei zile superbe de mai. Mâine pornim către București pentru a da piept cu provocările, surprizele și extazele Festivalului Ro-Wine.

 



  Galerie foto: Marosvásárhely, Pe drum, Prieteni, Villa Vinèa