luni, 8 octombrie 2018

Ați fost vreodată la un festival de vin, la un Wijnfestival, într-o biserică?

Noi, da. Acesta este răspunsul la întrebarea din titlu. De fapt, nu am fost cu toții acolo, la Groningen Wijnfestival 2018, ci am participat mai degrabă printr-un bun reprezentant, mezinul Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați, Dan Sămînță.
De cinci ani încoace, Dani este ambasadorul CDViN la Groningen, în nordul Olandei. Student la Hanze University of Applied Sciences, mezinul clubului de vin arădean își împarte vacanțele muncind în dormitorul bunicii, călătorind prin Mitteleuropa, fotografiind tot ceea ce este legat de vie și de vin. De-a lungul anilor, a fost prezent la multe dintre festivalurile importante pe care le-au bifat membrii clubului, a călătorit mii și mii de kilometri în scop oenofil și a savurat, în actuala sa tinerețe,  mii de vinuri de degustat într-o viață…
 
Pentru club, vinurile și festivalurile Nordului nu mai sunt de acum o noutate. După periplul de nouă mii de kilometri pe la Capul Nord, prin doisprezece țări și pe sub diferite mări, pe la Moș Crăciun și prin Laponia, noi, ceilalți membri înveterați ai CDViN, știm și ce gust are Château Olkiluoto, vinul încă neinauguratei centralei nucleare finlandeze, și cum sună în papile vinurile Estoniei, și cât de grozave sunt spumantele Poloniei, și care este cea mai nordică plantație noncomercială a lumii, și unde poți găsi cele mai grozave vinuri daneze
Atunci, în chip firesc, am găsit de cuviință să participăm și la acest festival de vin olandez și chiar să aducem acasă câteva vinuri din Țara Lalelelor și a morilor de vânt.

Groningen Wijnfestival este al doilea eveniment oenofil ca importanță din Olanda, după cel care are loc la Amsterdam. Aflat la a treia ediție, a adunat 38 de expozanți la stand, reprezentând magazine online, promotori de vinuri regionale din toată lumea, producători de vin și produse alimentare ș.a.m.d. România a fost reprezentată de două crame, Jidvei și Aurelia Vișinescu, grație promotoarei Adela Camelia Schrage-Simeoni.
Până acum, festivalul a adunat cam două mii de participanți anual, pentru ediția curentă, 2018, estimarea fiind de 2.500. Detaliul șocant însă nu ține însă de faptul că festivalul este organizat în cel mai nordic mare oraș olandez  - Er gaat niets boven Groningen / Nimic nu e mai (pre)sus de Groningen - că biletul costă cam 20 de euro pentru fiecare dintre cele două perioade de patru ore dintr-o zi (au fost trei zile de festival, între 28 și 30 septembrie), că fiecare pahar făcea o fisă a câte doi euro sau că în fiecare an 40-50 de companii împart cele 38 de locuri oferite, cei din urmă veniți sperând să le ocupe promovând de pe lista de așteptare, întocmită cu opt luni înaintea evenimentului. Ci ține de locul în care se desfășoară evenimentul, o impresionantă biserică  în stil gotic...
 
Apărând pe afișe drept Kerk te huur (Biserică de închiriat), lăcașul este oferit pentru concerte, recepții, festivaluri, expoziții, congrese, dineuri, evenimente de tot felul, iar banii obținuți servesc la întreținerea sa în condiții excelente. Embelematică pentru Groningen, cu turnul său aurit, Biserica Aa-kerk are o istorie multimilenară. Pe la anul 800, pe acest loc exista o modestă capelă situată pe malul râului Aa, care avea să se transforme cinci secole mai târziu într-o impozantă  biserică parohială clădită în stil gotic sub patronajul Sfintei Marii și al Sfântului Nicolae, acesta din urmă fiind și protectorutl spiritual al pescarilor, îndeletnicire predilectă în epocă - și nu numai - la Groningen.
Poate că unora, mai habotnici, acest stil pragmatic al nu-mult-preacuvioșilor protestanți din nordul Olandei li se pare unul al pierzaniei. Noi, însă, ca unii care am văzut atâta paragină, de ordin arhitectural și spiritual prin părțile noastre ultraortodoxe, găsim de cuviință că nu există mod mai ingenios, mai creativ și mai evlavios de a-ți păstra lăcașele în viață decât cel inventat la Biserica Aa-kerk din Groningen. Lipsiți de fățărnicie și deloc pupători în mod dramatic de moaște în glod, organizatorii reușesc să îi adune pe oameni, deopotrivă credincioși ori laici, catolici ori reformați, ortodocși ori neoprotestanți, copți sau necopți, într-un lăcaș reprezentativ al orașului, la o împărtășanie aparte, nu neapărat canonică, dar sigur umanistă, pe placul Celui care l-a creat pe om.
 
Cât despre studentul nostru de la Hanze, trebuie să spunem că a fost extrem de încântat de atmosferă, de ținuta manifestării, de consumul responsabil, de calitatea oamenilor prezenți și a vinurilor servite, de frumusețea lăcașului care a găzduit totul. Între standurile vizitate s-au numărat e-shop-urile Through the Grapevine, Vino dei Colli, Wijnhandel Alexander, cel al promotorului pe jumătate macedonean, pe jumătate olandez al brandului T’ga za Jug ( de Sud) din regiunea regiunea macedoneană Tikveš, secțiunea Beans&Grapes care includea standurile României, ale SUA și Israelului, dar și cel al regiunii franceze Alsacia și departamentului francez Jura. Cu sârguință, același membru CDViN a degustat apoi vinurile de la standul magazinului Henri Bloem, care oferă și licori olandeze. Dani și-a urmat, câteva zile mai târziu, promisiunea făcutpă patronului acestui magazin, cumpărând de acolo două vinuri olandeze pentru plăcerea membrilor de acasă ai clubului. Să mai amintim și alte câteva standuri viziate cum ar fi Wijnhandel Cahors, cu Malbecuri din regiunea franceză omonimă, MB MasterBlends cu importuri din Africa de Sud, wine clubul Sovino sau Fransekwaliteitswijn – cu studenții săi voluntari.
 
Participant entuziast de-a lungul a două zile de festival, Dani a surprins totul în imagini: turla aurită de la Aa-kerk, bucuria participanților, zborul unui pescăruș-suflet, surâsul unei domnișoare încă necunoscute, aroma unui Souvignier Gris, contururile arhitecturii ogivale, culoarea acestei toamne olandeze. Iar textul său în engleză, pe care îl puteți citi aici, cuprinde mult mai mult decât a încăput în aceste fraze încropite în limba română, opt zile mai târziu și 1.500 de kilometri mai încolo, pe malul Mureșului, undeva în apropierea dormitorului bunicii.



joi, 13 septembrie 2018

Șase zile prin Mitteleuropa (VI). La Târgul AGRA, cu mascote, pleșkavița, Refošk și kürtőskalács



Ziua 6, sâmbătă, 25 august 2018. E o dimineață noroasă la Maribor. Fiecare Buddha de pe pereți ori din paturile casei a dormit cât se poate de bine, levitând deasupra tuturor întâmplărilor trecute și viitoare. De amorul artei și pentru un râs sănătos, punem un Guță pe Youtube la smart tv-ul casei, ca să celebrăm desprinderea de România sudistă, cu nunțile ei maneliste, cu bădălăii și dragnii (ori dragonii) săi de prost gust, cu țațele agramate puse în funcții după intensitatea cu care deconează, confirmând zicala țăranilor înțelepți cum că jale-o fi de satul/țara în care ajunge curul cap și lindicul pârcălab.
Ne prostim prin apartament, iar Zoli are grijă să transforme ursulețul din camera lui Dan, care de fapt e ditamai ursul de pluș, într-un jurnalist cu acte în regulă, pe numele său tot Dan... 
 
În program avem astăzi o vizită la Târgul Internațional AGRA, organizat în Gornja Radgona, o localitate de 3.500 de locuitori căreia cu îngăduință putem să-i spunem orășel. Urmează să vizităm acolo și o secțiune dedicată producătorilor de vin, unde ne așteaptă Bruno Gaberšek, un wine lover și un #winelover, bun prieten cu Luiz Alberto, amicul nostru care a întemeiat comunitatea cu pricina.  
Din Maribor până la  Gornja Radgona sunt vreo 40 de kilometri, pe care îi facem în 40 de minute. Dani conduce ușurel, de pe autostradă și de pe șosea putem admira acest peisaj de mică Austrie, cu munți nu foarte înalți, cu multe păduri,  cu case împrăștiate având flori la ferestre. De fapt, jumătate din teritoriul sloven e acoperit de păduri. 
 
Ferme mici ne întâmpină la marginea copacilor, sunt destule plantații viticole și totul emană o liniște patriarhală. Iluzia acestei păci depline se spulberă când ajungem la destinație, și nu din cauza puternicelor zgomote ale lumii, cât din pricina numărului enorm de mașini printre care trebuie să ne strecurăm în timp ce căutăm un loc de parcare. Târgul este imens!!! Cel mai mare de acest fel din această parte a Europei. Adună anual mii de expozanți din zeci de țări și cam 120.000 de vizitatori, preponderent din statele Europei Centrale și ale fostei Iugoslavii. Gornja Radgona se află în apropierea graniței cu Austria și nu departe de frontiera cu Ungaria. Pentru a face față numărului mare de mașini, organizatorii au transformat și terenurile de fotbal, și liziera pădurii în parcare.
 
Suntem acreditați ca jurnaliști la acest important târg agricol, dar în același timp suntem și vizitatori entuziaști. Să spunem că expozițiile și târgurile agricole de pe la noi, cu halele lor și cu spații lor destinate participanților, încap cu totul numai în sectorul AGRA destinat taurinelor și cabalinelor. În jurul zecilor de hale se află tarabele micilor artizani, dar și hectare întregi cu mașini agricole, restaurante, manejuri ș.a.m.d.  E forfotă și entuziasm, în ciuda ploii din ce în ce mai dese. Miroase a toate bunătățile gătite la tarabe, a clătite și pleskavița, a bere și zahăr ars. O fanfară de țigani zice o melodie puțin tristă, puțin veselă, care ne transportă parcă într-un film de Kusturica.
 
Vizităm grajdurile cailor, animale superbe, unii sunt cai lipițani, căci Lipica, localitatea care dă numele acestei cunoscute rase, se află în Slovenia. La taurine, aceeași îngrijire, aceeași curățenie impecabilă. În ochii fiecărui animal poți citi nu numai grija, ci și dragostea stăpânilor săi. O fetiță șade în țarcul vacii, în vreme ce mama și sora sa se află de cealaltă parte îngrăditurii. Bea lapte dintr-un flacon în timp ce împinge blând cu mânuța capul vitei ce-și tot apropie periculos coarnele lungi de fața ei. O imagine care poate caracteriza întregul târg, dar și o lume rurală sănătoasă, care a dispărut sau se află pe cale de dispariție, din păcate, în România.
 
Lângă manej se află o scenă acoperită, spectatorii și-au luat locul pe scaune în vreme ce un band cu cântăreți simpatici interpretează melodii dansante. Apar pe rând o mulțime de mascote: un Țărănel și o Țărăncuță, un Măr și, poate, un Morcov ori Dovlecel, un Tăuraș și un...  Cangur. Dansează superb, fac poze cu participanții, iau la dans câte o duduiță din public ori încântă câte un copilaș. E o atmosferă de bâlci de altădată, îmbrăcat în straie ceva mai moderne. După ce am umplut cardurile aparatelor foto cu mii de poze, am trecut la ceva mult așteptat: târgul de vin, situat într-o hală anume. Bruno Gaberšek ne așteaptă, facem cunoștință cu acest entuziast negociant de vinuri sloven care reprezintă nu mai puțin de 78 de crame locale reunite sub numele Family Estate Slovenia
 
La standul lui Bruno am putut degusta, pe rând, Valdhuber Laški Rizling 2017, Guerila Pinela 2016, Verus Vinogradi Sauvignon 2017, Pra-Vino Šipon, Guerila Retro selection (Zelen, Rebula, Pinela, Malvazija) 2015, St. Rupert Frelih Echo Rdeče 2017, Joannes Protner Renski Rizling 2016, Korenika&Moškon Refošk,  Mačkovci Marof Grand Vin Modra Frankinja (Blaufränkisch) 2015, Korenika&Moškon Cabernet Sauvignon 2007, Penina Istenič No. 1 Brut. Pentru mine am reținut Refošk-ul, Sauvignon Blanc-ul, Cabernet-ul vechi de 10 ani și extraordinarul Blaufränkisch de la Marof. La urmă, de dragul degustătorilor neautorizați ce suntem, Bruno a mai deschis un spumant minunat. Am plecat de acolo cu câteva baxuri de vin și cu promisiunea acestui wine lover sloven că ne  vom revedea cât de curând, în… dormitorul bunicii.
 
Șederea la târg am încheiat-o cu o masă copioasă pe bază de pleșkavița, dar și cu niște chimney cake, adică kürtőskalács cu... înghețată. 
Întorși la Maribor, am mai găsit vreme și energie pentru o nouă vizită, nocturnă de data aceasta, la Stara Trta, iar unii dintre noi, mai entuziaști, au reușit și să se delecteze cu mai multe felii de pizza la restaurantul Ancora
A doua zi, duminică, ne aștepta nu foarte lungul drum către casă, căci Mariborul se află la cinci ore și jumătate de Arad. Doar că nu am mai fi plecat din Slovenia, din țărișoara asta prosperă, din astă mică Austrie ori mică Slavie venețiană, ale cărei orașe și târguri și plaje și peșteri le-am vizitat de-a lungul a șase zile de vis.


Mai multe imagini: Buddhapart, Târgul AGRA, Maribor by night