De trei ani încoace, Aradul are un festival de vin
cu care se poate mândri în fața oricui. Într-un cadru
atrăgător, cu standuri
organizate după cele mai democratice principii, având design-ul folosit de Festivalul
Ro-Wine, în coorganizarea unui partener comercial de
prestigiu, Vicii și delicii mi-a
plăcut în toate ale sale: ținută, participanți, licori. Cu excepția
unui singur
lucru: numele ales.


Voi lăuda organizatorii pentru că au pus la
dispoziție gratuit un mijloc de transport în comun participanților la festival.
Într-un stat tot mai restrictiv, așa cum este al nostru, în care nu poți să
mergi la restaurant pentru a savura un pahar de vin decât cu taxiul, firobuzul,
metroul, rata, microbuzul ori macrobuzul, aceasta este cea mai bună cale de
a-ți păstra reputația și permisul auto. Că au reușit să facă o selecție a
participanților stabilind un preț inaccesibil băutorilor de joasă speță, scandalagiilor,
chilipirgiilor și cârtitorilor de tot felul. Că au izbutit să aducă un număr
mai mare de expozanți, printre aceștia numărându-se destule crame de prestigiu.
Că au asigurat una dintre cele mai plăcute ambianțe de festival în care m-am
aflat vreodată.

De toate acestea mi-am putut da seama într-o
sâmbătă, a doua zi a salonului de vin și gastronomie,
căci vineri avusesem în
dormitorul bunicii o extraordinară degustare de șampanii Carassia susținută de
prietena Negele Enikő. Mi-am luat soția de mână, am făcut câțiva pași și ne-am
suit în microbuzul gratuit care pleca din oră în oră din stația de la Podgoria.
Din goana ori din nemișcarea mașinii am putut surprinde
imensa catedrală ortodoxă,
stăpânii de căței prin parcuri, zorelele azurii ale unei benzinării, bannerele
festivalului de vin, gara arădeană – una dintre cele mai frumoase din partea
asta de Europă, o mașină de epocă, biserica și stadionul aflate în construcție
în Vlaicu, frumusețea unei zile văratice de octombrie.





Buni amfitrioni au fost oamenii Cramelor Recaș, între
care Claudiu Crintoae, la al căror stand puteau
fi degustate noile vinuri din
gamele Sole, Cuvée Uberland ori Solo
Quinta, dar și unul dintre cele mai bune Chardonnay-uri încercate vreodată, din
noua, exclusivista și premiata gamă La Stejari. La
standul Daiconi, Tina și
Andrei ne-au împărtășit mai vechile licori ale casei. Boris, marele nostru prieten
inoxidabil de la Crama Oprișor, ne-a încântat cu noile star-uri ale casei din
gamele Smerenie, Passarowitz 1718, Eticheta Roșie, Drăgaică Roșie, La Cetate
etc. Căutați-le, luați-le, savurați-le, crama din Mehedinți revine în forță și
calitate! Cu Cosmin Smadu și Nicolae Ene, la standul Casei Ștefănești, am avut
multe de băut și conversat, înviind în gând și în intenție vechi soiuri
românești. Oameni buni, vinuri de calitate în fiecare sticlă. Prietenul nostru
Cătălin Păcurar, al cramei Liliac și mai
ales al Oanei Calistru, membră
originară a CDViN, ne-a dat un spumant pe care l-am cerut iar și iar în pahar. Am
mai fost invitați și bine primiți la Crama Dorului și la standul Produse moldovenești, unde un alt Ombun ne-a
servit, între altele, o remarcabilă Rară Neagră și un puternic Saperavi din
gama Individo de la Château Vartely.



Din nou, spre marele nostru regret, nu am ajuns, să
vizităm toate standurile. Poate că a făcut-o în
locul nostru Zoli, vechi și
destoinic membru de club, care ne-a povestit ce a găsit de soi pe la cramele
prezente. În privința secțiunii destinate gastronomiei, acolo ar mai fi de
lucrat măcar în privința numărului participanților. De calitatea celor prezenți
nu se poate plânge nimeni, cu atât mai puțin noi, cei care am avut plăcerea
revederii cu Ja și Giuliano, restauratori, amici și parteneri ai clubului, și
cu Salvo Lo Castro, cunoscutul amfitrion-chef de la Picasso. Pe „străzile” salonului ne-am mai intersectat cu alte nume
cunoscute în lumea vinului, precum Sergiu Nedelea, reputat somelier, cu un Zoli
și mai mare decât Zoli-ul clubului, acela fiind Szövérdfi-Szép Zoltán,
creatorul festivalului timișorean
caritativ RoVinHud
și magnific al vinului prezent în odăile bunicii, cu Neluțu Muller, de la magazinul
Bibliotheka din Timișoara. Și i-am
putut felicita pentru efort pe Gheorghe Seculici, președintele Camerei de Comerț,
Industrie și Agricultură Arad, și pe Vlad Cherchezan, managerul salonului.


O surpriză plăcută a fost Crama Dradara de la Mocrea. Oenologul Cosmin Reaboi
ne-a prezentat mai
multe vinuri proaspete, din vițe tinere. La prima
îmbuteliere, Sauvignon Blanc-ul, Feteasca Regală și cupajul alb care include și
un Muscat se arată vinuri de terroir, pline de personalitate, cu bună
aciditate, cu arome incitante. Prea tânăr, Cabernet Sauvignon-ul ne îndeamnă să
mai așteptăm niște ani până să descoperim ce reprezintă cu adevărat. La fel de
tânără, Feteasca Neagră oferită ca probă de tanc, pe care nu am recunoscut-o ca
atare în pahar, nu a fost neapărat feblețea mea, dar asta nu înseamnă că nu va
cuceri lumea, băutorii, piața. Două standuri, acela al cramei tulcene Delta
Dunării, care comercializează vinuri sub brandul La Sapata, și cel de la
Averești, ne-au întâmpinat cu alți prieteni: Roberto Pieroni, coproprietar al
primei vinării amintite, și Răzvan Demian, somelier omniprezent în lumea
vinului românesc. Băbeștile La Sapatei și Busuioacele Avereștiului sunt vinuri
care nu vor dezămăgi un oenofil autentic.


Pe când îmi făceam griji că nu reușisem să recunosc
Feteasca Neagră de la Dradara, vine Adina, Pivnicera, cu un pahar
de vin și mă pune să ghicesc, împreună cu un tânăr amic, ce-o fi în el. E un
cupaj, zice amicul. E, zice Adina. Are Cabernet Sauvignon? întreb eu. Are,
răspunde doamna mea. Are Merlot? Are. Dar Fetească
Neagră? Sigur că da. Bravo,
Vali, bravo, Dragoș! Am ghicit. E un
cupaj clasic din Dealu Mare. Și cum Adina spune că vine de la Davino,
am conchis: e Flamboyant!


