O petrecere
de rămas bun îți stârnește sentimente contradictorii, are în sine un dulce-amar
de trăiri, un cumul de bucurii și tristeți în vreme ce derulezi filmul amintirilor,
în timp ce proiectezi în gând un viitor
neștiut. Ne-am bucurat și întristat așadar să ne numărăm, în șase vestici,
printre prietenii care au petrecut alături de Ghislain și Angela și de micul
Mathis, într-o seară răcoroasă de iunie, o ultimă degustare de clipe înaintea
plecării lor spre Alsacia. Și dacă știm că pentru a-i revedea va trebui să
parcurgem peste o mie de kilometri, ceea ce se va întâmpla oricum și negreșit,
ne consolează gândul că undeva pe dealurile Drăgășanilor continuă să locuiască
alți doi prieteni de cursă lungă, Oliver și Raluca Bauer, gazde perfecte ale acestui
bye bye party.
În noaptea
de dinaintea plecării spre Drăgășani n-am prea dormit, așa că a fost un drum
dificil, cu atât mai mult cu cât aveam să parcurgem cu viteza melcului multe
zeci de kilometri în urma unui convoi militar. Pe Valea Oltului, am realizat că
ne urmărea un Jeep șic condus de Marco Feltrin, oenologul de la Petro Vaselo, și el
invitat la petrecerea care urma să aibă loc la Casa Bauer. Am tras la Hotel
Kilometrul Zero, un loc bine știut de toți călătorii oenofili, apoi am ajuns cu
două taxiuri pe vârf de deal, în locul cu belvedere în care Oliver și Raluca au
clădit una dintre cele mai noi și mai frumoase crame ale Drăgășanilor.
Erau mai
toți acolo, gazdele, prietenii Ghislain și Angela, alături de micuțul lor, vreo
douaăzeci de invitați, printre care Cornel Sandu, Călin de la Cluuuuj, Alina
Iancu, Silviu Șerban și Alexandra sa, Horia Hasnaș și Adina sa. Un purceluș la
proțap umplea atmosfera de arome familiare, în frapiere ședeau niște vinuri superbe
purtând semnătura celor doi oenologi emblematici ai Drăgășanilor, boxele imense
ale lui Oliver vibrau în ritmuri tot mai dansante. Un mic paradis cu largă vedere la Olt, cu vânt și
nori cu soare, cu anotimpuri care se schimbă de la o clipă la alta. I-am
îmbrățișat pe cei mai apropiați. Cu Călin de la Cluuuuj am vorbit despre țuici,
Angela ne-a servit cu o răcoritoare din melasă, Mathis se juca alături cu
brum-brum, Alina poza lumea cu o dronă lătrată de câinii prosperi ai cramei,
Horia făcea în mod inspirat pe DJ-ul, Zoli dansa frenetic pe melodiile
tinereții, am fost serviți cu bunătăți de tot felul, Dan s-a cufundat într-un
șezlong cu vedere la râu, florile erau răsturnate de vânt. Ne-am amintit de
cheful de ziua lui Oliver, când o furtună teribilă a răvăşit viile și fațada
cramei, când am înserat la lumina lumânărilor, în fața unor magnumuri cu licori
greu de povestit.
Poate că am
filmat și înregistrat totul și altfel decât cu aparatele Canon, cu telefoanele
Samsung, cu dronele de rigoare, poate că ochiul real a cuprins și salvat totul
într-un fișier cuprinzător, plasat într-un cotlon al sufletului. Un curcubeu
s-a arătat parcă anume pentru noi toți, deasupra Oltului etern. O punte, o
scară spre cer, un loc de trecere, semnul armoniei universului, un legământ,
anunțând un eveniment fericit, o reînnoire... O vreme am vorbit fericiți, am
sorbit vinuri, am gustat purcelușul, nu am conștientizat emoția acestei
întâlniri. Abia atunci când Oliver și-a rostit discursul de despărțire, evocând
momentele unei prietenii legate între niște străini mutați pe dealurile
Olteniei pentru a face vinul cel mai bun, ochii ni s-au umplut de lacrimi. Ne-am
dat seama că nu numai Crama Avincis, în toată minunăția ei arhitecturală, nu va mai fi aceeași din punct de vedere
afectiv, ci și Drăgășanii se vor schimba pentru noi. Și pentru că nu am
putut alunga acest gând, am găsit de cuviință să facem câte ceva, orice, să ne
plimbăm printre pomii lui Oliver, să gustăm un Sauvignonasse, să fotografiem apusul,
să mângâiem cățelușa Schela.
Să mai spunem că
am avut bucuria să sărbătorim pe cineva care a împlinit frumoasa vârstă de 8+3
ani, că tortul a fost delicios, că ochiul dronei și-a șters și el o lacrimă
întâmplătoare, că seara a venit cu vânt și cu frig. Unii dintre noi, mai
nedormiți, au părăsit timpuriu party-ul, care avea să se întindă târziu în
noapte. Se spune că vinurile destupate de Oliver, din sticle de toate mărimile,
au fost pe măsura emoției acestei despărțiri.
A doua zi a venit
ploioasă și tulbure. Un after party cu burgeri gătiți magistral de Oliver ne-a
adunat iarăși la Casa Bauer. Cățeii hedoniști ai locului dormeau cu nasul în
delicatese, Dan a avut grijă să închine un pahar imens cu dopuri în cinstea
evenimentului, Raluca ne-a servit cu multe vinuri dorite. I-am îmbrățișat apoi
pe Mathis, Angela și Ghislain, cei care peste câteva săptămâni aveau să-și înceapă aventura în noua-vechea lor patrie. Acolo, în Alsacia, lângă
Strasbourg, pe o mică proprietate viticolă, vor întemeia un nou regat al vinului
cel bun, iar noi abia așteptăm să-i revedem printre lujerii viei, printre baricurile
cramei, la un pahar de vorbă cu accente uşor spaniole, ușor româneşti, un pic
englezeşti dar foarte franţuzeşti. Au
revoir... et à bientôt aşadar, dragii noştri prieteni!