Dacă privim înapoi, de-a lungul
anului care a trecut, ne dăm seama că 2020 confirmă zicala romană că un an
bisect este un an funest. Cu toată tristețea care a cuprins lumea și care ne-a
cuprins și pe noi, o mică dar activă comunitate de iubitori de vin care a
pierdut recent multe ființe dragi, am consemnat totuși în anul care a trecut și
câteva evenimente fericite. Le rememorăm mai jos, într-un tradițional bilanț
afectiv.
În 2020 ni s-au născut doi copii în club și am consemnat două căsătorii ale unora dintre cei mai buni prieteni. Cum evenimentele în sediul CDViN au fost rare și s-au mutat în curtea bunicii, și articolele au fost mai puține, și cuvintele s-au așternut mai greu pe hârtia virtuală.
În ianuarie am întocmit cuvenitul bilanț pe anul 2019, care a fost
unul fericit, de Moutai, de îngeri și de ciocolată. Și tot atunci am scris
despre călătorie mai veche făcută la Novi Sad,
un oraș de care ne-am îndrăgostit și pe care l-am văzut ca pe o delicatesă servită
pe o terasă cu vedere la Dunăre. Evenimentul lunii a fost întâlnirea cu creatorul Davino,
Dan Balaban, în compania căruia am trăit o seară scânteietoare în dormitorul
bunicii.
Februarie
a început cu cronica de pahar a unei degustări cu vinurile Cramei Dealul Dorului,
susținută chiar de oenologul László Veiszenbacher. Am continuat cu o dublă
degustare prezentată de amicul Big Radu, cu vinurile Domeniului Coroanei
Segarcea și ale Vinarte, în cadrul unui eveniment de-a
dreptul MagiQ. Un
adevărat festival internațional s-a dovedit întâlnirea
cu cei șapte magnifici ai vinului, eveniment pe care îl organizăm din 2015
încoace. Tot în februarie am
vizitat Dorvena, cea mai frumoasă cramă din împrejurimile orașului Pâncota,
și am avut parte de o magnifică
întâlnire cu vinurile și cățeii
de la Crama MaxiMarc și de la Pensiunea La
Foresteria. La urmă, în odăile bunicii, am sărbătorit Sfântul
Valentin în compania vinurilor Villa Vinèa și am
pus la cale o
degustare „bisectă”, cu vinuri din anii 2016, 2012, 2008 și
2000.
În ultimele zile ale lui
februarie și în prima zi de martie ne-am
călătorit prin
Iași și prin Cotnari, deasupra și dedesubt, în căutarea superlativului
pierdut. Am făcut-o în compania noului nostru prieten Cristi
Grețcu, cunoscut om de divertisment
și distractisment. Și cum veștile de
pretutindeni deveniseră îngrozitoare, abia am mai apucat să facem, în martie, o
degustare în dormitorul bunicii, în prezența proprietarului, cu excelentele
vinuri marca Ferdi, o cramă boutique care a cucerit clubul.
În restul lunii martie, la fel ca
și în aprilie și mai, am pus mască peste toate bucuriile, party-urile, excesele de
altădată. Totuși, către sfârșitul lunii mai, am avut bucuria să participăm la
cununia civilă și religioasă a prietenilor și, de acum, finilor noștri Raluca
și Zoli, ca și la botezul micului Elihu, cu care am stat la
taifas despre vin și plutirea norilor.
Primul eveniment din iunie l-a readus în club, sau mai degrabă
în curtea bunicii, pe vânătorul frenetic de vinuri Herbert Szasz, cu care CDViN
a avut parte de un nou
început, la
ceasul când felinarele solare se aprind. Apoi am aflat că există cineva, acolo sus și pe terasa bunicii, care iubește nespus Mustoasa lui Emanuele
Reolon. De ziula lui Dan, ne-am călătorit La
Țigănci și un pic în Nirvana, cu ajutorul vinurilor noului brand Velvet
Winery și ale cramelor Carastelec, Histria și MaxiMarc.
Prin iulie am scris despre seara petrecută sub bradul bunicii având în
pahar vinurile
și soiurile ungurești promovate de amicul Andrei Schmak, între care s-au
numărat Irsai Olivér și Juhfark. Herbert
a revenit cu o nouă degustare, cu șapte vinuri de la cinci crame din tot
atâtea țări ale lumii, prilej cu care a reușit să alunge toată tristețea
pandemică a lumii. Tot în iulie am descoperit, printre mâhnirile prezentului,
că la
vie poate fi en rosé, de caramel și ciocolată, în cadrul deja
tradiționalului festival de rosé și clătite.
În aceeași curte a bunicii, în luna august, folosind ca momeală feteștile și înghețata,
am organizat un pescuit de somon și cod din farfuriile pregătite de Pivniceră. Mai apoi, Laurent Pfeffer, vinificatorul Domeniului Catleya, ne-a făcut plăcerea să
își prezinte vinurile în cadrul unui eveniment care a adus un
freamăt nou pe terasa lui Nagymama.
În septembrie, prietenul Adi Pașca ne-a oferit o degustare hedonistă din seria We Love Pasta&Wine, din care nu a lipsit unul dintre cele mai grozave vinuri supertoscane pe care le-am promovat în club: Tignanello. În aceeași lună ne-am reîntâlnit cu Boris Ionescu și vinurile Cramei Oprișor, marcând astfel un deceniu de degustări în compania vechiului nostru amic.
Octombrie
a
fost ultima lună din 2020 în care am mai organizat degustări în fieful CDViN. Am
început tot cu Herbert Szasz care, într-o
seară răcoroasă și pandemică de toamnă, ne-a încălzit cu vinurile sale din Italia,
Argentina, Franța și Chile. Gitana
Winery, o cramă din Republica Moldova, ne-a oferit
apoi tot ce are mai bun
în sticle, chiar în prezentarea Liliei Dulgher, una dintre fiicele
proprietarilor. Am încheiat anul oenologic în club cu o
degustare cu vinurile lui Herr Heiner Oberrauch, proprietarul Villa Vinèa,
în
prezența promotorului Claudiu Toma.
Și dacă noiembrie a trecut ca o tristețe
reeditată, în decembrie am avut
totuși ce povesti, marcând astfel bucuria
unui alt început care poartă totodată numele unei firme nou înființate de cinci
membri ai clubului. Amphoreus este de
acum singura cramă monosoi de prin părțile noastre care vinifică orange. Prima
recoltă fermentează deja în trei amfore care au călătorit din Toscana în Arad
pentru a face posibil acest proiect dedicat deopotrivă celor care vor veni și
celor care nu mai sunt.