Când am realizat
primul flashtasting cu vinuri și cai , la Firiteaz, alături de prietenii de
altădată, nu ne gândeam că ne va fi dată o repetiție. Și chiar dacă acum, după
șase ani, lucrurile nu s-au petrecut întocmai, frumusețea întâmplării nu a fost
știrbită cu nimic, ci poate doar a strălucit mai puternic în soarele de mai
care scălda colinele din jurul Turzii.
Nu-i bine să treci prin capitala Ardealului fără să
vizitezi Turda/Torda/Thorenburg și nici viceversa. Și asta mai ales din pricină
că toată lumea știe că „dragul
nostru Cluj e un oraș interesant din apropierea Turzii”. Micul municipiu, cu o
populație de aproape 50.000 de suflete, este cunoscut mai ales prin celebra
salină Turda, aflată în topurile celor mai spectaculoase/excentrice/incredibile
destinații turistice mondiale.
Noi însă ne-am
propus să dăm pe acolo mai ales din pricina a ceea ce se află deasupra
colinelor așezate pe zăcămintele de sare: complexul La Salina, care include
peste 40 ha de vie, foișorul, crama, pensiunea-restaurant Sarea-n bucate, herghelia
complexului Salina Equines – un centru
de echitație și pensiune pentru cai ce oferă cursuri de hipism și plimbări cu trăsura prin vie.
Investiția este, la propriu, una de milioane și a fost făcută de doi
investitori clujeni, Simion
Mureșan și Claudiu Șugar. Și ne-am mai propus să dăm o fugă până
la Cluj, pentru reîntâlnirea cu prietenii și partenerii de afaceri de
pretutindeni, în cadrul unui festival de vin.
Ovidiu Maxim, oenologul Cramei La Salina, îi un om
fain. Îi fain prin toate ale sale, prin modestie, prin calitatea vinurilor pe care
le creează, prin caracterul de ardelean, prin ospitalitatea cu care ne-a
întâmpinat. Drumurile Turzii sunt sinuoase, noroc cu gps-ul nostru de turiști
cu capu-n nori. Am găsit așa foarte ușor și salina, și restaurantul Sarea-n bucate, și parcarea răsărită de
curând în peisaj, pentru turiștii de subteran. Și am mai găsit și mica vinărie
cu acareturile sale în care Ovidiu Maxim își face meseria. Crama cu pricina, La
Salina, este de altfel, după spusele oenologului, și singura cramă din județul
Cluj.
Vinificatorul ne-a suit în Duster-ul de serviciu și
ne-a făcut un tur prin vie, până la foișorul din vârful dealului, cu belvedere
turdeană. Am putut admira tot-tot-tot: peisajul cu păpădii, cu drumuri de praf,
cu pâlcuri de pădure, depărtările cu Chei ale Turzii, șarpele autostrăzii,
geometriile viei, terasele de Chardonnay, crama din vale. Parcele sunt lucrate exemplar, soiurile sunt
marcate pe tăblițe, e o rânduială în toate.
Întorși în cramă, Ovidiu ne dă să gustăm direct din cisternă
noile vinuri din gama Issa: Chardonnay-urile (nebaricat și baricat), Rieslingul
de Rin, Sauvignon Blanc-ul. Și ne rezervă o mare surpriză, oferindu-ne noul
Muscat Ottonel care va fi îmbuteliat întâia oară în aceeași gamă, Issa. O
minunăție! Cum nu am reușit până acum să-mi însușesc arta scuipatului cu grație
a vinului, artă pe care o stăpânesc atât de bine MW-ii și toți specialiștii din
domeniu, fiind totuși umilul șofer al expediției, am avut grijă să mă bucur
doar de o mică înghițitură din fiecare licoare servită.
Surprizele nu se opresc aici. Ovidiu ține să ne ducă
și la centrul de echitație, și la pivnițele cramei, care se află la câțiva
kilometri depărtare, în incinta Stațiunii de Cercetare Dezvoltare Agricolă Turda.
Ca și restaurantul Sarea-n bucate, la
a cărui inaugurare
am luat parte în urmă cu câțiva ani, complexul de hipism Salina Equines pare că a răsărit din nimic, printr-o vrajă, în
acest peisaj colinar.
E agitație în curte, muncitorii lucrează la o extindere, se
văd caii dincolo de țarcurile din apropiere. Intrăm în construcția modernă care
cuprinde grajdurile cailor de top, un modern
manej acoperit și alte încăperi. Mirosul e minunat, de curățenie, de acaret
nobiliar. Accesorii și îngrijitori, o călăreață mândră își aranjează părul,
campionii patrupezi șed în boxele lor și strălucesc de fericire, ieșim și,
undeva mai încolo, dăm de cei doi ponei care se adăpostesc la umbra unor pomi.
Mai
sus, în dreapta, se află arena complexului, la fel de moderrnă, care găzduiește
un antrenament înaintea unei viitoare competiții naționale.
Alături, grajdul mai vechi, și el modernizat, cu
caii săi nordici, olandezi, blânzi și nicidecum de povară, în ciuda alurii și
gleznelor specifice. În felul său, olandez e și Dani, mezinul Vestik, poate că ar
trebui să le spună bidiviilor câte ceva în limba lor...
O investiție românească, făcută de români, care au
sfințit locul. Vizitați-o, degustați-o, admirați-o, e o mândrie națională!
Un pic mai încolo, în Turda, Ovidiu ne conduce pe
aceleași drumuri șerpuite, pe lângă noua clădire a Stațiunii de Cercetare Dezvoltare
Agricolă Turda, spre vechea pivniță, construită în anii 20, unde se află
baricurile cramei La Salina. Două butoaie mari străjuiesc locul, oenologul
descuie ușile făcute din doage de butoaie și ne poftește într-un beci arcuit,
cu baricuri aliniate cuminți, unde domnește un neverosimil iz de fum. Șemineul
din capăt, unul cât se poate de funcțional, potrivit să încălzească sufletele
degustătorilor care vizitează pivnița, ne lămurește în privința mirosului.
Ne-am despărțit de Ovidiu un pic mai târziu la o
ciorbă a zilei, pe terasa Sării-n bucate,
cu gândul la viitoare degustare din dormitorul bunicii dela care nici nu ne
gândim să lipsească.
Despre Cluj, toată dragostea
noastră. Cazare de top, restaurante grozave, aer fresh, de mare oraș universitar.
Ne-am bucurat să-i revedem de o parte și de alta a standurilor cu vin pe Negele Enikő, promotoarea Carastelec, pe Dorel
Bogdan, al Cramei La Salina, pe Gonzalo Tello Perez și Roxana Moholea, turiști
de plăcere, pe Alfred Binder și Adrian Pașca de la Viile Metamorfosis, pe
Cătălin Păcurar, omul Cramei Liliac, și pe
Oana Calistru, veche membră de club, acum clujeană entuziastă, pe Vali Ceafalău
de la Vinimondo și pe Ana Roxana, acum la Amfiteatru Vitis, pe Răzvan Demian,
somelierul entuziast al Cramei Averești, pe Anca și Nelu Vlădoi de la crama
omonimă, pe Bogdan Raul Todor de la Corcova. Am avut parte de cea mai bună
primire la standurile cramelor Avincis, Viile Metamorfosis, Tohani, Vlădoi, Gramma,
Château
Vartely, Villa Vinèa, Nachbil, Domeniile Panciu,
Corcova, Alira, Galicea Mare, Histria, Rasova, Averești, Aramic ș.a. și nu ne
îndoim că asta s-ar fi întâmplat și la restul standurilor dacă am fi ajuns să
le vizităm pe toate.
Cu efuziuni și îmbrățișări s-a soldat revederea cu doamna
Irinel Stoica și cu domnul Valeriu Stoica, podgoreni de seamă la Drăgășani.
Doamna Ileana Kripp ne-a întâmpinat la rându-i cu o îmbrățișare și cu regretul,
altminteri reciproc, că nu am putut să participăm la ediția din acest an a sărbătorii Cramei Știrbey. I-am
revăzut pe oenologul Oliver Bauer și pe domnul baron Jakob Kripp, ne-am mai îmbrățișat
cu Raluca Bauer și cu Ioana Micu, organizatoarea festivalului, și am cunoscut-o
pe Irinel Macici, sora cunoscutului oenolog Răzvan Macici, la standul Cramei
Histria. În plus, ne-am întreținut cordial cu Șerban Dâmboviceanu, unul dintre
proprietarii Cramei Corcova, pe care îl așteptăm cât mai curând în dormitorul
bunicii pentru a-și prezenta vinurile.
Despre vinurile festivalului clujean poate că voi
spune prea puține, după cât am putut să degust în cele câteva ore, în prima zi
de festival. Aș remarca extraordinara creștere și calitatea din fiecare pahar
de la Viile Metamorfosis. Am încercat un minunat spumant la Liliac. La Avincis,
etichetele gamei Domnul de Rouă au căpătat o nouă și mai prietenoasă
înfățișare, o noutate fiind și rosé-ul din aceeași gamă. Cu un Siel Rosé entuziasmant m-a tentat amicul Dan Bundur la
standul Tohani, iar Oliver Bauer ne-a servit cu spumant și Fetească Regală de
la Prince Știrbey și cu Orange de la propria-i cramă. Alira ne-a surprins
plăcut cu noile vinuri, de vară, alb și rosé, ca și
Corcova de altfel. La Gramma am găsit de asemenea vinuri în creștere la toate
gamele, dar și noile vinuri roșii, din struguri culeși de pe o plantație
vasluiană. Foarte pe gustul meu au fost vinurile cramei doljene Galicea Mare,
între care un Chardonnay baricat și o Tămâioasă de vie veche. De asemenea,
cramele dobrogene Vlădoi, Histria și Rasova oferă vinuri de calitate, toate pe gustul
unui împătimit ca mine.
Să mai laud cât pot și localul Rhédey Café, cu servire și prețuri
excelente, acolo unde am luat o cină bogată, care a inclus foie gras, ciorbă cu
tarhon, și varză a la Cluj. Tot acolo ne-am bucurat să dăm gata două Frize și
un Primitivo alături de ai mei vestici Adina, Dani, Dan și Claudiu și de prietena
noastră clujeană Enikő.
Mai multe imagini: Crama și viile, Salina Equines, Festival