miercuri, 9 mai 2018

Issa, Equines și un pic de Cluuj. Vinuri și cai de Turda, o noblețe de lume nouă


Când am realizat primul flashtasting cu vinuri și cai , la Firiteaz, alături de prietenii de altădată, nu ne gândeam că ne va fi dată o repetiție. Și chiar dacă acum, după șase ani, lucrurile nu s-au petrecut întocmai, frumusețea întâmplării nu a fost știrbită cu nimic, ci poate doar a strălucit mai puternic în soarele de mai care scălda colinele din jurul Turzii.
Nu-i bine să treci prin capitala Ardealului fără să vizitezi Turda/Torda/Thorenburg și nici viceversa. Și asta mai ales din pricină că toată lumea știe că „dragul nostru Cluj e un oraș interesant din apropierea Turzii”. Micul municipiu, cu o populație de aproape 50.000 de suflete, este cunoscut mai ales prin celebra salină Turda, aflată în topurile celor mai spectaculoase/excentrice/incredibile destinații turistice mondiale.
 
Noi însă ne-am propus să dăm pe acolo mai ales din pricina a ceea ce se află deasupra colinelor așezate pe zăcămintele de sare: complexul La Salina, care include peste 40 ha de vie, foișorul, crama, pensiunea-restaurant Sarea-n bucate, herghelia complexului Salina Equines – un centru de echitație și pensiune pentru cai ce oferă cursuri de hipism și plimbări cu trăsura prin vie. Investiția este, la propriu, una de milioane și a fost făcută de doi investitori clujeni, Simion Mureșan și Claudiu Șugar. Și ne-am mai propus să dăm o fugă până la Cluj, pentru reîntâlnirea cu prietenii și partenerii de afaceri de pretutindeni, în cadrul unui festival de vin. 
 
Ovidiu Maxim, oenologul Cramei La Salina, îi un om fain. Îi fain prin toate ale sale, prin modestie, prin calitatea vinurilor pe care le creează, prin caracterul de ardelean, prin ospitalitatea cu care ne-a întâmpinat. Drumurile Turzii sunt sinuoase, noroc cu gps-ul nostru de turiști cu capu-n nori. Am găsit așa foarte ușor și salina, și restaurantul Sarea-n bucate, și parcarea răsărită de curând în peisaj, pentru turiștii de subteran. Și am mai găsit și mica vinărie cu acareturile sale în care Ovidiu Maxim își face meseria. Crama cu pricina, La Salina, este de altfel, după spusele oenologului, și singura cramă din județul Cluj.
Vinificatorul ne-a suit în Duster-ul de serviciu și ne-a făcut un tur prin vie, până la foișorul din vârful dealului, cu belvedere turdeană. Am putut admira tot-tot-tot: peisajul cu păpădii, cu drumuri de praf, cu pâlcuri de pădure, depărtările cu Chei ale Turzii, șarpele autostrăzii, geometriile viei, terasele de Chardonnay, crama din vale.  Parcele sunt lucrate exemplar, soiurile sunt marcate pe tăblițe, e o rânduială în toate.
 
Întorși în cramă, Ovidiu ne dă să gustăm direct din cisternă noile vinuri din gama Issa: Chardonnay-urile (nebaricat și baricat), Rieslingul de Rin, Sauvignon Blanc-ul. Și ne rezervă o mare surpriză, oferindu-ne noul Muscat Ottonel care va fi îmbuteliat întâia oară în aceeași gamă, Issa. O minunăție! Cum nu am reușit până acum să-mi însușesc arta scuipatului cu grație a vinului, artă pe care o stăpânesc atât de bine MW-ii și toți specialiștii din domeniu, fiind totuși umilul șofer al expediției, am avut grijă să mă bucur doar de o mică înghițitură din fiecare licoare servită.
Surprizele nu se opresc aici. Ovidiu ține să ne ducă și la centrul de echitație, și la pivnițele cramei, care se află la câțiva kilometri depărtare, în incinta Stațiunii de Cercetare Dezvoltare Agricolă Turda. Ca și restaurantul Sarea-n bucate, la a cărui inaugurare am luat parte în urmă cu câțiva ani, complexul de hipism Salina Equines pare că a răsărit din nimic, printr-o vrajă, în acest peisaj colinar. 
E agitație în curte, muncitorii lucrează la o extindere, se văd caii dincolo de țarcurile din apropiere. Intrăm în construcția modernă care cuprinde  grajdurile cailor de top, un modern manej acoperit și alte încăperi. Mirosul e minunat, de curățenie, de acaret nobiliar. Accesorii și îngrijitori, o călăreață mândră își aranjează părul, campionii patrupezi șed în boxele lor și strălucesc de fericire, ieșim și, undeva mai încolo, dăm de cei doi ponei care se adăpostesc la umbra unor pomi. 
 
Mai sus, în dreapta, se află arena complexului, la fel de moderrnă, care găzduiește un antrenament înaintea unei viitoare competiții naționale. 
Alături, grajdul mai vechi, și el modernizat, cu caii săi nordici, olandezi, blânzi și nicidecum de povară, în ciuda alurii și gleznelor specifice. În felul său, olandez e și Dani, mezinul Vestik, poate că ar trebui să le spună bidiviilor câte ceva în limba lor...
O investiție românească, făcută de români, care au sfințit locul. Vizitați-o, degustați-o, admirați-o, e o mândrie națională!
 
Un pic mai încolo, în Turda, Ovidiu ne conduce pe aceleași drumuri șerpuite, pe lângă noua clădire a Stațiunii de Cercetare Dezvoltare Agricolă Turda, spre vechea pivniță, construită în anii 20, unde se află baricurile cramei La Salina. Două butoaie mari străjuiesc locul, oenologul descuie ușile făcute din doage de butoaie și ne poftește într-un beci arcuit, cu baricuri aliniate cuminți, unde domnește un neverosimil iz de fum. Șemineul din capăt, unul cât se poate de funcțional, potrivit să încălzească sufletele degustătorilor care vizitează pivnița, ne lămurește în privința mirosului.
Ne-am despărțit de Ovidiu un pic mai târziu la o ciorbă a zilei, pe terasa Sării-n bucate, cu gândul la viitoare degustare din dormitorul bunicii dela care nici nu ne gândim să lipsească.
 
Despre Cluj, toată dragostea noastră. Cazare de top, restaurante grozave, aer fresh, de mare oraș universitar. Ne-am bucurat să-i revedem de o parte și de alta a standurilor cu vin pe Negele  Enikő, promotoarea Carastelec, pe Dorel Bogdan, al Cramei La Salina, pe Gonzalo Tello Perez și Roxana Moholea, turiști de plăcere, pe Alfred Binder și Adrian Pașca de la Viile Metamorfosis, pe Cătălin Păcurar, omul Cramei  Liliac, și pe Oana Calistru, veche membră de club, acum clujeană entuziastă, pe Vali Ceafalău de la Vinimondo și pe Ana Roxana, acum la Amfiteatru Vitis, pe Răzvan Demian, somelierul entuziast al Cramei Averești, pe Anca și Nelu Vlădoi de la crama omonimă, pe Bogdan Raul Todor de la Corcova. Am avut parte de cea mai bună primire la standurile cramelor Avincis, Viile Metamorfosis, Tohani, Vlădoi, Gramma, Château Vartely, Villa Vinèa, Nachbil, Domeniile Panciu, Corcova, Alira, Galicea Mare, Histria, Rasova, Averești, Aramic ș.a. și nu ne îndoim că asta s-ar fi întâmplat și la restul standurilor dacă am fi ajuns să le vizităm pe toate.
 Cu efuziuni și îmbrățișări s-a soldat revederea cu doamna Irinel Stoica și cu domnul Valeriu Stoica, podgoreni de seamă la Drăgășani. Doamna Ileana Kripp ne-a întâmpinat la rându-i cu o îmbrățișare și cu regretul, altminteri reciproc, că nu am putut să participăm la ediția din  acest an a sărbătorii Cramei Știrbey. I-am revăzut pe oenologul Oliver Bauer și pe domnul baron Jakob Kripp, ne-am mai îmbrățișat cu Raluca Bauer și cu Ioana Micu, organizatoarea festivalului, și am cunoscut-o pe Irinel Macici, sora cunoscutului oenolog Răzvan Macici, la standul Cramei Histria. În plus, ne-am întreținut cordial cu Șerban Dâmboviceanu, unul dintre proprietarii Cramei Corcova, pe care îl așteptăm cât mai curând în dormitorul bunicii pentru a-și prezenta vinurile.
 
Despre vinurile festivalului clujean poate că voi spune prea puține, după cât am putut să degust în cele câteva ore, în prima zi de festival. Aș remarca extraordinara creștere și calitatea din fiecare pahar de la Viile Metamorfosis. Am încercat un minunat spumant la Liliac. La Avincis, etichetele gamei Domnul de Rouă au căpătat o nouă și mai prietenoasă înfățișare, o noutate fiind și rosé-ul din aceeași gamă. Cu un Siel Rosé entuziasmant m-a tentat amicul Dan Bundur la standul Tohani, iar Oliver Bauer ne-a servit cu spumant și Fetească Regală de la Prince Știrbey și cu Orange de la propria-i cramă. Alira ne-a surprins plăcut cu noile vinuri, de vară, alb și rosé, ca și Corcova de altfel. La Gramma am găsit de asemenea vinuri în creștere la toate gamele, dar și noile vinuri roșii, din struguri culeși de pe o plantație vasluiană. Foarte pe gustul meu au fost vinurile cramei doljene Galicea Mare, între care un Chardonnay baricat și o Tămâioasă de vie veche. De asemenea, cramele dobrogene Vlădoi, Histria și Rasova oferă vinuri de calitate, toate pe gustul unui împătimit ca mine.
Să mai laud cât pot și localul Rhédey Café, cu servire și prețuri excelente, acolo unde am luat o cină bogată, care a inclus foie gras, ciorbă cu tarhon, și varză a la Cluj. Tot acolo ne-am bucurat să dăm gata două Frize și un Primitivo alături de ai mei vestici Adina, Dani, Dan și Claudiu și de prietena noastră clujeană Enikő.