A fost un septembrie minunat. De o expoziție la care am lucrat cu anii, de niște vizite la crame și de


Mi-am petrecut vara selectând poze, tăind
etichete, lipind autocolante și mi-a făcut o imensă plăcere,
sentiment care
urmează firesc enervării. În ziua cea mare, vântul ne-a răsturnat pozele și ne-a distrus
soclurile, standul a fost luat pe sus și transformat în drapele, norii erau
gata-gata să aducă ploaia. Însă totul s-a liniștit în cele câteva ore în care
sute de oameni au putut să vadă și să guste un pic din modul nostru de viață,
de 
Aveam trei
invitații de onorat și cel puțin o vizită la cramă de făcut în câteva zile. După un nou flashtasting pe autostradă, Dan
și Mihai au petrecut la București,
la patru ace, o
seară superbă în compania patronului cramei Liliac. Și-au pus și i-au pus
lui Herr Alfred Beck papioane cu etichetele cramei, au fost ospătați cu
bunătățile unui mare chef și s-au
bucurat la superlativ de clipă. Noi, ceilalți, Vali și Adina, Andrei și Tina și
Zoli și Raluca, ne-am reunit în aceeași 
Acolo, la cramă, ne-am reunit cu Dan și Mihai,
am pus alte papioane cu dop și etichete noilor noastre
gazde: Marchizul Piero Antinori,
președintele Giancorrado Ulrich, oenologii Renzo Cotarella și Fiorenzo Rista,
Alfred Binder și alții, distrându-ne de minune sub amenințarea ploii și a
vântului. Ba am săvârșit și o ședință foto cu Dan la costum pe post de Karl
Lagerfeld într-o turmă de oi ce păștea cuminte iarba generoasă a Ploaia și frigul Mizilului încă nu ajunseseră la Murfatlar pe când poposeam la popasul omonim care aparține lui Nelu Vlădoi, viticultor de clasă din podgoria dobrogeană. Am dormit pe ritmurile unei muzici de botez la pensiunea Fântânița și a doua zi am luat
Am simțit
tristețea despărțirii într-o zi ploioasă, cu nisip alungat pe alei, cu valuri
enorme, cu
presimțirea sfârșitului de sezon. Ei aveau de parcurs 800 de
kilometri, noi așteptam soarele de septembrie. În trei, am tot scris, am
alungat norii, am colportat pe facebook știri vizuale cu meduze, cai lângă măsuța
de degustare a lui Zoli, pescăruși în picaj, valuri și
Ca și cum nu
vizitasem destule crame, restaurante, pensiuni, am
căutat și găsit Clos des Colombes, un mic domeniu îngrijit de o franțuzoaică având rădăcini românești. IAS-ul e acum Clos, e pensiune, vinurile se străduiesc
să devină la fel de interesante precum amfitrioana, crama are o pivniță
nebănuită, totul se barichează, desciorchinătorul e de lemn, ecologia iese la
vedere, o sperietoare alungă cu zgomot, printr-un tun legat la butelie, graurii
flămânzi ai Dobrogei. Din vie se vede minaretul comunei 23 August, biserica imensă a unei mănăstiri și un măgar care paște iarba la umbra unei clădiri străvechi, lângă o Dacie părăsită. Se disting și hotelurile stațiunii Olimp printre ciorchinii de Merlot și Viognier, dar noi o luăm către Neptun pentru o baie în mare și o reîntâlnire cu o mai veche prietenă, la restaurantul de pe lac cu chelneri amabili și nuferi și gâște hrănite cu pâine la lăsarea nopții.
N-am mai fi plecat. Marea Neagră e superbă în septembrie, mai caldă decât lumea, valurile te înalță și
C-am luat bătaie
cu 5-3 și c-am privit ploaia continuă în ochii infiniți ai unui șoim nu are ori
poate că are tot atâta importanță precum sfârșitul unei etape de drum. O luăm
de la capăt de-acum în odăile lui Nagymama, cu gândul către Merano și Ferendia,
spre noua destinație a devenirii noastre.
Galerie foto: Autostrada, Clos des Colombes, Domeniul Vlădoi, Expoziția, Liliac, Mare, Mizil, Viile Metamorfosis