Ziua Bunicii la Prince Știrbey, ca o undă a frumuseții regăsite

Dacă ar fi să comparăm frumusețea cu o vibrație care se propagă irezistibil, cutremurându-i pe privitori, probabil că Prince Știrbey, crama-conac, asemenea Cramei Avincis, reprezintă epicentrul unei asemenea unde, al unei splendori românești regăsite. 

Ca vânători de seisme estetice, am adăuga cele două nume din lumea culturală a vinului unei liste pe care am încropit-o în cincisprezece ani de călătorii și reportaje cu temă oenologică. Ea cuprinde, între altele, Crama Antinori nel Chianti Classico din Toscana, Crama Abației di Novacella - Alto Adige/Südtirol, Tenuta Castelbuono alias Crama Carapace din Umbria și Crama Le Mortelle din Maremma.

Zilele trecute am avut plăcerea să participăm, în grup Vestik mărit, ca urmare a unei invitații făcute de proprietari, la un eveniment aniversar și caritabil, Ziua Bunicii la Crama Știrbey. Revederea cu Mica Toscană de Drăgășani s-a petrecut după o lungă așteptare, de cinci ani, un război și o pandemie, provocată de tot atâtea cauze obiective. 

Grupului nostru de 12 entuziaști, venit din Arad și Timișoara, ba chiar de peste ocean, dacă ținem cont că unul dintre membrii clubului tocmai s-a întors în țară din Boston, USA, i s-au mai adăugat doi oenofili din vest: un arădean, apropiat al clubului, și un reșițean, simpatizant al CDViN. Printre vestici s-a numărat și cel mai tânăr membru al clubului, Elihu, de patru ani și un picuț, care a participat la anterioara sărbătoare organizată aici, în 2019, pe când era în burta mamei. 

La această ediție a zilei cramei din Drăgășani, am venit separat în patru echipaje/mașini: alături de Adina, am călătorit răsfățați în noul SUV Kia Sportage al prietenilor și membrilor CDViN Claudiu&Teodora; de la Timișoara au venit Alex&Sorina alături de părintele-fondator al clubului Dan; de la Arad au mai venit Zoli, Raluca&Elihu, membri de bază ai CDViN; alți connaisseurs și buni membri ai clubului, Ciprian&Alexandra, au călătorit la Drăgășani de la Cunța, județul Alba.

Din Arad până la destinație, pe autostradă și pe drumuri mai precare, e un voiaj de cinci ore și un pic, de șase ceasuri cu tot cu opriri. O experiență pe placul ochiului și sufletului, într-o zi cu soare: verdele de aprilie/mai al reînvierii, Carpații înzăpeziți, iluzia perfecțiunii lumii creată de goana mașinii.

Am regăsit orașul Drăgășani precum l-am știut: și precar, și dinamic, cu decrepire, dar și cu lux. Acoperișurile de tablă ruginită contrastează cu mașinile de sute de mii de euro parcate ostentativ în centru. Am descoperit un nou și remarcabil hotel, River Park, și un nou și cochet restaurant, Dine&Wine, nume pe care le recomandăm tuturor turiștilor care ajung în oraș.

Cât despre sărbătoarea propriu-zisă, de 1 Mai, a Bunicii, am parcurs cei șapte kilometri care separau hotelul de Crama Prince Știrbey într-un microbuz ca vai ș-amar. De unde părea că i se destramă toate scaunele și nici nu trăgea la deal, ca un cal costeliv și bătrân, era și mizerabil în toate ale sale: geamuri, șezuturi, mânere. În plus, fără aer condiționat, toate mirosurile de nespălare erau răspândite de unicul geam întredeschis.   

Și cât contrast între acest mijloc de transport și ceea ce am regăsit la Prince Știrbey! Șirurile perfecte ale viei bătrâne, trandafirii de la capăt de rând, îngrijirea vegetală, peisajul cu Olt nesfârșit, verdele crud al viei și crângurilor, florile cramei, căldura gazdelor, bucuria reîntâlnirii zecilor de prieteni și cunoscuți. 

Îi revedem pe proprietari, o distinsă familie nobiliară de Mitteleuropa, așa cum îi știm dintotdeauna: plini de o energie care le-a permis să recupereze și să refacă un domeniu străvechi, care, iată, acum împlinește 20 de ani de viață înnoită. Inundată de flori, doamna Ileana Kripp, descendentă a familiei princiare Știrbey, emană eleganța unei aristocrații atemporale. Iar domnul baron Jakob Kripp, pe care l-am cunoscut la un festival de cinci stele la Budapesta în anul 2011, susține un discurs inspirat, primit cu aplauze de invitați. Evenimentul este și unul caritabil, susținând proiectele sociale ale Asociației Elijah în Valea Hârtibaciului, județul Sibiu. 

Conacul cramei, împodobit cu flori de tot felul, cu iederă și glicină, găzduiește o formație excelentă de adolescenți. Din instrumente răsună cântece sibiene și tricolorul e un semn discret pe costumele populare. Îi regăsim pe Oliver și Raluca Bauer, cuplul oenolog-PR al cramei, alături de mulți prieteni și parteneri ai clubului, între care se numără domnul Valeriu Stoica, profesor și podgorean de seamă al țării. 

E timpul să degustăm vinurile în răcoarea cramei, începem firesc cu un spumant. Amicul Călin de la Cluuuj, un obișnuit și ajutor de seamă la toate evenimentele casei, ne răsfață pe rând cu mai toate tentațiile marca Prince Știrbey. Se află la rând zeci de etichete, selecte prin conținut, cu sau fără Rezervă pe etichetă: Crâmpoșii Selecționate, Fetești Regale, feluri de Sauvignon Blanc, Tămâioase, Merloturi cu sau fără Cruce de Malta, Caberneturi, sticle de Negru de Drăgășani și foarte specialul Novac, soiul care m-a cucerit la acest eveniment. 

De familia Știrbey/Kripp  ne leagă o fastă perioadă și o febră oenofilă din deceniul trecut, începută în 2011 cu întâlnirea de la Festivalul VINCE Budapesta și cu prima noastră participare la Ziua Bunicii în Drăgășani. Și ne mai leagă un număr de festivaluri, dar și evenimente în club, pe care l-am inaugurat cu o degustare de Prince Știrbey susținută de domnul baron Kripp și de oenologul Oliver Bauer în februarie 2012. În plus, am numărat multe participări în grup CDViN la Crama Prince Știrbey în același deceniu trecut, dar și întâmplări speciale petrecute în odăile bunicii în compania cuplului Oliver&Raluca Bauer. 

Dacă dăm căutare, de curiozitate, pe blogul de față și pe site-urile cdvin.ro și vestik.ro ale clubului, numele Știrbey obține 96 de rezultate, rod al zecilor de articole dedicate cramei. 

Între acestea, dincolo de cel consacrat inaugurării CDViN, unul poate părea mai special – acela care conține istoria familiei nobiliare.

Ne desprindem însă de gloria trecutului, căci acum, în forfota prezentului, trebuie să revedem mulți prieteni, precum Mona Arsulescu și pe al său Codru afabil,  pe Mihai Oprea și frumoasa-i familie de la Cluuuj, pe Silviu Șerban, pe mulți alții ale căror nume nu mai încap aici. 

Trebuie să revenim la intensitatea clipei și fiindcă ne așteaptă tradiționala degustare, râvnitul masterclass susținut pe terasa însorită a cramei, cu vedere, cu belvedere la Olt și împrejurimile Drăgășanilor. Ochelarii de firmă, albaștri, ai șamanului Oliver – după cum l-a descris proprietarul moșiei - oglindesc întreaga întâmplare: vinurile, anturajul, râul și norii. 

Degustăm pe rând vinurile alese de distinsul oenolog Bauer: Crâmpoșie Selecționată 2008, Sauvignon Blanc 2010, Fetească Regală 2003, Tămâioasă Românească 2008, Rosé 2012 (Cabernet Sauvignon), Novac 2007, Merlot 2010, Cabernet Sauvignon 2011. Vinificatorul ne expune, ca de obicei, o filosofie a autenticității și a valorificării terroir-ului, o lecție de maestru care crede numai și numai în propria exprimare a artei care îl definește, în relație cu locul și soiurile sale. Ne spune totul despre capriciile anilor și dificultatea, dar și satisfacția vinificării, convingându-ne, fermecându-ne, admonestându-ne... 

Totuși nu pot să nu observ că Tămâioasa a fost servită dintr-o sticlă cu defect de dop; după ce am rotit în zadar paharul în speranța și iluzia alungării acidității volatile, lichidul venerabil încă mai păstrează în gust urma defectului. Mi-ar fi plăcut să adulmec dopul cu defect și mai ales să degust vinul servit din cealaltă sticlă, sunt convins că avea multe de oferit și povestit. M-am îndrăgostit în schimb de Crâmpoșia de la început; i-a urmat un foarte acid și atipic Sauvignon Blanc, plin de viață, dar nu neapărat expresiv; dincolo de alcoolul care i-a garantat devenirea îndelungă, Regala-experiment din anul 2003 se remarcă prin culoarea mierie, reflectând soarele de mai al Drăgășanilor. Un rosé care a rezistat 12 ani e remarcabil mai ales prin asta, are culoare de Schiller și nu poți să-i ceri altceva decât virtutea longevității. 

Am fost copleșit de savoarea, complexitatea, rafinamentul acelui Novac de 17 ani. Am auzit cu indignare tot felul de remarci în jur, că ar fi acru, că și-a trăit traiul etc. Pentru mine s-a dovedit vinul degustării! Decantat în pahar, a întinerit, oferind satisfacții de Pinot Noir de Grand Cru; din păcate, nimeri nu a făcut acest tip de clasificare în Drăgășani. Alături de soiul Negru de Drăgășani, Novacul este o comoară națională! I-a urmat un Merlot onorabil, soi care are în sine un potențial uriaș de învechire, și un extraordinar Cabernet Sauvignon, alt vin mare care reflectă măiestria oenologului și potențialul terroir-ului. 

După și înainte de degustarea de pe terasă, am savurat bucatele atât de rafinate ale casei, pregătite cu ingrediente locale, în stil tradițional și gourmet deopotrivă. Și am savurat și zecile de etichete cu vinurile noi ale casei. 

După efuziuni și remember-uri, ne-am despărțit de gazdele noastre pentru a mai săvârși încă două ritualuri: cel al shoppingului, căci am plecat cu toții cu baxuri în brațe, și cel al revederii unei ființe dragi, măgarul Anton, având reședința în vărful dealului, pe cealaltă pantă. Distinsul asin a refuzat morcovii aduși special de la Timișoara, având – potrivit doamnei baron - alte preferințe culinare, între care se numără și pâinea...

La plecare, doar unii dintre noi au suit în microbuzul dezagreabil; câțiva au preferat să parcurgă pe jos, vreme de o sută de minute, drumul sinuos de la cramă la hotel. Seara ne-am regăsit la același restaurant Dine&Wine, obosiți și euforici, pentru un pahar de prosecco, pentru faimoasa ciorbă de vită a casei și pentru o ocazională semifinală de Liga Campionilor. 

A doua zi, am călătorit comod pe drumul de întoarcere în extraordinara Kia Sportage a amicilor Claudiu și Teodora, cei care s-au îngrijit să ne simțim bine pe toată durata acestei ieșiri. La Arad, în curtea bunicii cu brad, vișin, iederă și mușcate, ne-am revăzut cu alți călători entuziaști care ne-au însoțit la Drăgășani, iar cel mai mic membru al clubului s-a bucurat de exuberanta manifestare a revederii din partea cățelușei Pinot.

 Galerie foto: Anton, Hotel River Park, Masterclass, Prince Știrbey, Shopping, Vario