În crame dorm vinurile liniştite ale anilor care au fost, din baricuri se strecoară afară prin uşiţele microscopice ale lemnelor şi ale cepurilor djinul elegant al Cabernet Sauvignon-ului, duhul valah al Feteascăi Negre, spiritul étranger al Syrah-ului.
Aş vrea să ne numărăm mereu printre trăitorii clipei, să savurăm gusturile a 1001 de vinuri din câte 1001 de nopţi care încă nu au trecut. Să facem asta neremuneraţi, cu suflete de risipitori, nu de negustori, călătorind prin lume şi
Desigur, lumea întreagă nu funcţionează astfel, câte priviri trebuie să bifezi statistic pentru a descoperi în sfârşit conştiinţa din ochi, semnul nobleţei şi al înţelegerii? Şi câte mii de kilometri, şi câte mii de mile trebuie să străbaţi, prin deşertul sărăciei ancestrale, al mitocăniei şi vulgarităţii, pentru a găsi în sfârşit un prieten adevărat, adică vinul cel bun al existenţei?
Mi-ar plăcea să comand cândva un palat de gheaţă Cioplitorului necunoscut de la Pol, să-mi
Mi-ar plăcea să aşez în hanul de gheaţă toate obiectele şi fiinţele care nu încap în c
Şi-apoi să vă destup toate şampaniile, toate vinurile albe, rosé, roşii şi licoroase, să vă spun ceva de dulce, ca şi cum într-o clipă şi-ntr-o ispită ar fi posibil să vă molipsiţi de maladia rară a cunoaşterii într-atât încât să puteţi fi mirosiţi de la o poştă drept exploratori excentrici ai spiritului. Aş elibera în aer virusul serafic al iniţierii, culori şi odori şi limpidităţi nemaisimţite, aşa, într-un acces de nevinovată mărinimie. Sigur, nu pot spera în eradicarea prostiei şi-n general a acelui spirit meschin care-i face pe oameni să se comporte ca nişte cârtiţe, de parcă a doua zi ar veni pe pământ marea foamete şi ei se văd nevoiţi să strângă mereu în cămară o anumită plusvalorare, pens
Poate că din când în când ar trebui să ne închipuim că suntem altceva, că încăpem în piei de ciute şi căpriori, în sălbăticia nesfârşită, liberi de socotinţele umanităţii şi totuşi rătăcind
Notă. Am împrumutat imaginile cu pom îniernat/înflorit şi ciute în vie din colecţia foto a dnei Iulia Chelaru, care stăpâneşte alături de soţul său o vie minunată din Valea Călugărească. Îi rămân recunoscător pentru ospitalitate şi generozitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu