Văd bine că s-a făcut iunie, că temperaturile trec de 30 de grade şi că peste tot adie vântul plecării în lungile concedii sabatice, în marile vacanţe ori măcar în micile weekend-uri departe de urbe. Că nu e vreme acum decât de prosciuto con melone, de frizzante şi peşte, de vinuri albe şi reci în frapieră pe o terasă, în acel dolce far niente al zilelor, nopţilor şi înserărilor.
Noi, "vestici", am trişat însă puţin pe căldura asta, am încălcat regulile degustărilor estivale şi ne-am propus să încercăm cele cinci vinuri roşii din Dealu Mare care aşteptau de nu ştiu când în vinotecă puţină atenţie din partea noastră. Primul care şi-a dat seama că urmează să se întâmple din nou un mic festin în casa cu iederă de pe malul Mureşului a fost motanul Lucky, un blogger cu coadă cu care împărţim domiciliul şi teritoriul arădean. În înţelepciunea sa somnoroasă, distinsul blogger s-a cocoţat pe masă sforăind în voie, aproape lipit de Cabernet Sauvignon-uri şi Feteşti Negre de la Budureasca. Pe urmă, după un somn bun, pisicesc, în tihna după-amiezii de sâmbătă au început să sosească şi invitaţii, degustători înveteraţi din Arad, Timişoara şi chiar din împrejurimi.
În rest, nici nu ştiu ce-ar mai fi de povestit dincolo de vinurile excelente servite. Că am vorbit de toate, de ipohondrie, de corectitudine politică, de atitudinea kitsch în privinţa alimentaţiei, de psihoza consumului bio şi de paradisul pierdut al gastronomiei. Că am deschis şi răsfoit caietele bunicilor noastre austro-ungare, mitteleuropene, cu reţetele bilingve ori trilingve (ardelenii şi bănăţenii ştiu de multe sute de ani despre care limbi este vorba) în care am buchisit pe rând numele unor bunătăţi de neuitat: arany galuska, russische creme, nylonstrudel, prăjitură cu spumă ş.a.m.d. Că am făcut calambururi şi că am pus la cale noi site-uri de vin, c-am discutat despre toate bucuriile omului modern, de internet şi gadget-uri, de shopping şi consumism, de plăcerea călătoriilor şi a jocurilor reale şi virtuale, de trăirea clipei. Ori că am pozat câinele plin de personalitate al casei cum prinde muşte rătăcite în pivniţă şi că am eliberat în lumea largă o molie care s-a strecurat din curiozitate în paharul cu Pinot Noir.
Pe fişele de degustare am trecut sârguincioşi notele în dreptul calităţilor fiecărui vin servit. După ce-am deschis şi savurat pe rând, Cabernet Sauvignon-ul 2008 (82,6 p), Feteasca Neagră 2009 (78,14 p) şi Pinot Noir-ul 2009 (77,42 p), toate din gama Vinuri nobile româneşti, iar apoi Feteasca Neagră 2007 (84,5 p) şi Cabernet Sauvignon-ul 2007 (86,2 p), din gama Origini, am căzut cu toţii de acord că vinul suprem de la Budureasca, dintre cele care au ajuns în posesia noastră, e şi cel din urmă servit, drept pentru care ne-am propus să-l cumpărăm cu baxul şi să-l recomandăm în mod gratuit, inocent şi dezinteresat iubitorilor de vin de pretutindeni.
Alegerea Cabernet Sauvignon-ului 2007 Origini drept vinul serii a fost întărită şi de doctorul veterinar Silviu Radu, sosit la ceas târziu dintr-o altă escapadă cu bicicleta pe coclaurile timişene. Bronzat de soarele bănăţean, cu pielea în degradeuri, cu şortul mulat pe trup şi cu tricoul plin de briz-brizuri reflectorizante, Silviu arăta precum un adevărat mercenar ciclist din turul Franţei, la capătul unui traseu istovitor care la sfârşit nu i-a adus mult meritata baie în şampanie, ci doar o mică şi revigorantă scaldă în taninii valahi de la Budureasca. După ce s-a scoborât oarecum înţepenit, plin de oboseală cvadragenară, din şaua bicicletei de concurs cu numărul 305, am putut observa urmele noroiului de pe roţile şi cadrul velocipedului, dar şi privirea stinsă de efort a "vesticului" în aşteptarea degustării finale.
Mai apoi s-a făcut o noapte frumoasă, cu păsări magice în brazi şi parfum de caprifoi în aer, cu liniştea nefirească a unui cartier select dar plin de oameni care fac economie la viaţă. În tăcerea de ospiciu a zonei noastre centrale am putut totuşi să ne bucurăm de propriul zbucium interior, de cunoaşterea senzorială pe care o presupune o degustare de vin şi în general de deliciile intelectuale pe care le aduce cu sine o întâlnire între prieteni cu care ai ce discuta, atunci când problema supravieţuirii, a preţurilor şi a crizei, dacă nu a fost pe deplin rezolvată, măcar a putut fi suspendată ori uitată, adică pusă în cui pentru o vreme.
Cele două etape distincte ale degustării, cea de la ora 5 după-amiaza, cu prietenii timişoreni, five o'clock wine, şi cea de la ora 9 seara, cu veterinarul ciclist, au fost separate de un intermezzo sportiv de un ceas şi jumătate. În cursul acestuia am tras o partidă de fotbal undeva pe malul Mureşului, pe unul din terenurile acelea de iarbă artificială mirosind a chimicale şi cauciuc încins. În jurul nostru sute de oameni leneveau în faţa berilor reci pe o terasă mai mare decât terenul de fotbal, în vreme ce tâmplele noastre uşor înfierbântate de vinurile Budureasca transpirau abundent între două sprinturi în căutarea golului victoriei. Un mic contrast cultural între două modalităţi de a privi şi cunoaşte lumea, între bere şi vin, între efort şi relaxare, între joacă şi conformism.
La urma-urmei, poate că eşti şi ceea ce consumi. Poţi fi obiect sau contemplare, o simplă parte din peisaj ori chiar spiritul care-l creează şi povesteşte. Eşti ceea ce alegi să fii şi poate că nu ar fi tocmai înţelept să aduci vorba despre asta în timp ce conversezi cu taximetristul care te duce prudent spre casă, pe drumul presărat cu poliţişti şi arădeni la plimbare, pe una dintre scurtăturile ocolitoare dar sigure ale existenţei tale urbane.
Steve Buscemi, an American actor
Acum un an
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu