Amphoreus, un nou început pentru o artă străveche

Unii fac guverne, alții desfac vrăji, cei mai buni alină pandemii, noi încercăm să dăm naștere unui nou început. I-am dat un nume cât se poate de vechi însă, Amphoreus, l-am făcut dintr-o idée și l-am întrupat din terra cota. 

Chiar dacă în ultima vreme cuvintele nu au mai putut să curgă ca altădată, de vreme ce ne-au lipsit evenimentele pe care să le povestim, ne-am făcut de lucru în alt mod, înființând o nouă firmă și transformându-ne în vinificatori pe stil antic. Deși închis temporar degustărilor, pentru a-i proteja pe membrii noștri de molima ultimului an (credem cu tărie că terasele închise nu sunt în nici un caz un loc potrivit în care să aduni oameni în plin val pandemic), clubul nostru a menținut totuși, cu succes moderat, activitatea de vânzare. Având mai mult timp, ne-au venit idei și le-am pus în practică cu ajutorul prietenilor noștri antreprenori.

Doi antreprenori agricoli, un patron de fabrică de mobilă și un student în anul terminal, ajutați de pivnicerii care suntem, dar și de un consultant italian și de un arhitect de geniu care trăiește acum în Germania, s-au gândit să elaboreze un vin special în amfore de teracotă. Trei recipiente personalizate cu sigla clubului au sosit în această toamnă din Toscana. Le-am găsit loc într-o hală liberă care aparține firmei prietenului nostru Zoli, vechi și entuziast membru de club. În vecinătatea unei biblioteci și a unei fabuloase colecții de viniluri, am aranjat mica noastră cramă de orange. Acest vin aparte se obține din struguri albi vinificați după o metodă străveche, prin fermentare pe pielițe, timp de opt luni. În prealabil, strugurii au fost supuși unui proces de deshidratare, până aproape de stafidire.

Ne-am gândit să folosim în acest proces un soi specific locului, de acum celebra Mustoasă de Măderat. O fi sau nu o fi primul sau al doilea orange obținut din Mustoasă, nici nu mai contează, dar este cert că minuscula noastră cramă, care are în prezent o capacitate de 3 x 500 de litri, este singura cramă  monosoi de prin părțile noastre care vinifică orange. Ne-am distrat de minune, mânați de plăcerea unui hobby ancestral, să achiziționăm strugurii, să-i transportăm, să-i supunem unei ușoare deshidratări și apoi să-i desciorchinăm și să-i turnăm în amfore. Operația din urmă s-a întâmplat într-o zi rece de iarnă, sărbătorind prin muncă o dată specială, cea mai importantă sărbătoare a românilor.

Amicul Zoli manevra artistic transpaletul, Iasmina livra iute-iute lăzile cu struguri, eu le goleam în desciorchinător, Adina aranja navetele goale, iar Marco prelua boștina și o transfera în recipientele Amphoreus. După cum vedeți, suntem o echipă formidabilă, cosmopolită, româno-maghiaro-sârbo-italiană, dacă îl mai adăugăm și pe studentul aflat în Groningen, absent cât se poate de motivat, am putea spune că team-ul este în felul său și cumva olandez.Pe muzica motorului utilajului de desciorchinare, mai făcând din când în când și câte o pauză de vin, am petrecut astfel una dintre cele mai fericite zile din  nefericitul an 2020, pe care deja vrem să îl facem uitat.

În final, după o prelungită ședință foto și după ce și ultima boabă de Mustoasă a ajuns în amforele casei, ne-am retras în bârlogul cultural al lui Zoli, dotat cu albume de artă și cu viniluri nostalgice. Cufundați în fotolii de piele, am devorat mai multe felii de pizza în compania  unor vinuri minunate și a unor prunci care se jucau pe mocheta încăperii. 

Mă gândesc că pentru ei, pentru copii noștri mai mari sau mai mici, din țară sau de pretutindeni, ne-am oferit bucuria acestui nou început. Și am făcut-o probabil și pentru cei dragi care nu mai sunt, din familia restrânsă ori din marea familie a clubului, deveniți între timp autorizați degustători celești, printre stelele de culoare orange care ne veghează trecerea.

 Galerie foto