Ce legătură poate fi între un conte corsican, un pui de ciobănesc mioritic şi filmul
Eyes Wide Shut al lui Stanley Kubrick? Aparent nici una. Dar dacă totuşi am găsi-o, ce legătură ar putea avea toate acestea cu nişte pasionaţi de vinuri, în speţă cu membrii clubului Vestik? Poate că rândurile ce urmează vor rezolva această ecuaţie bizară, cu prea multe necunoscute.
Dacă Guy Tyrel de Poix nu s-a fi hotărât, în urmă cu 17 ani, să investească în România, în vie şi vin, la Ceptura, această poveste nu şi-ar mai fi avut rostul. După cum nu ar mai
fi fost nimic de povestit dacă întâlnirea dintre Dan Săvulescu, directorul de vânzări de la SERVE, şi membrii clubului degustătorilor neautorizaţi din Arad nu s-ar fi produs la Vinvest Timişoara, în luna aprilie a acestui an. Atunci, ne-am repezit cu toţii la standul care oferea, între multe alte vinuri de calitate, şi febleţea noastră, Cuvée Charlotte 2007. Aşa se face că am fost invitaţi să călătorim, câteva luni mai târziu, până la Ceptura, pentru a vizita locul în care a fost conceput acest vin minunat. Am făcut-o în şapte, din trei locuri diferite. Trei am pornit din Arad, traversând Ardealul cu maşina, şi am ajuns după 10 ore de drum, cu o seară înainte de
evenimentul programat, cazându-ne la conacul Cramei Basilescu din Urlaţi, aproape de Ceptura. Alţi trei "vestici" au plecat în dimineaţa zilei de 24 iunie, cu avionul, din Timişoara spre Bucureşti, de unde au fost luaţi, împreună cu restul invitaţilor veniţi pe calea aerului, cu autocarul închiriat de SERVE şi duşi la Ceptura. Al şaptelea membru Vestik a fost şi el îmbarcat în autocar, venise la aeroport din Bucureşti, locul al cărui rezident temporar este. Pe la 10 dimineaţa, maşina
arădenilor a făcut joncţiunea cu autocarul şi am ajuns cu toţii la crama SERVE, acolo unde gazdele ne-au spus povestea vinului, începând din vie şi până la sala de degustare.
De fapt, din autocar am fost lăsaţi direct în vie, unde am aflat tot, tot, tot despre plantaţiile care se întind pe zeci de hectare. Am putut urmări pe viu şi compara viţa de ieri şi cea de azi, stâlpii de beton şi cei de metal, sub stropii de ploaie care încercau să ne strice ieşirea. Amfitrionii, Dan Săvulescu şi oenologul Aurel Rotărescu, directorul cramei, ne-au explicat totul, de-a fir a păr, în
peisajul cu vie şi nori din Dealu Mare. Am aflat că plantaţiile din zonă se întind, puse parcă de o mână dumnezeiască, de-a lungul paralelei 45, loc extrem de prielnic pentru cultura viţei-de-vie. În vreme ce norii încercau să se risipească, iar călătorii să mai alunge din oboseala zborului matinal, autocarul se chinuia să întoarcă în spaţiul strâmt al şoselei care delimita plantaţiile de ieri şi de azi. Uşor rupt de grup, Pivnicerul a avut ocazia să pozeze lăstarii viei, priveliştea cu crame şi aşezări de la poale, dar şi să mângâie doi căţei plouaţi care se aflau întâmplător prin preajmă.
Ajunşi la cramă, am fost întâmpinaţi cu o căldură specială de contele Guy de Poix, investitorul de la SERVE care mai deţine şi 50 ha de vie in Corsica. Acesta ni s-a adresat într-o foarte plăcută limbă română cu accent franţuzesc, printre cisternele şi rezervoarele de sute de mii de litri situate în aer liber. Contele ne-a spus, cu umor, câteva cuvinte despre aventura de a produce vin în România, lucru pe care-l face cu succes din 1993 încoace. După ce acţionarul majoritar şi-a luat rămas bun, am fost plimbaţi prin cramă, printr
e utilaje şi recipiente de tot felul. Mai importantă însă decât toate explicaţiile tehnice ale directorului e atmosfera profesionistă de acolo, am putut observa că toată lumea îşi vede de treabă: câţiva muncitori reparau tractoare, o doamnă făcea, imperturbabilă, nişte analize în laboratorul spre care noi priveam prin geam, din încăperea în care se află linia de îmbuteliere. Două sticle de Cuvée Charlotte şedeau cuminţi printre butoane şi etichete, în aşteptarea unei noi porniri a
liniei. Totul lăsa impresia de organizare, de lucru bine ştiut şi bine făcut.
Poate că unora aşteptarea reîntâlnirii cu vinul li s-a părut prea lungă şi poate că tocmai la asta se gândeau atunci când am fost invitaţi în sala de degustare, un loc de unde puteam să contemplăm, prin sticla geamului, şi baricurile din încăperea alăturată. În felul ei, o degustare cu multe vinuri, din cele mai felurite soiuri, seamănă cu o orgie senzorială. Cei cu experienţă,
iniţiaţii, les connaisseurs, cunoscătorii, îşi vor aminti însă aromele şi atingerea fiecărui vin, de parcă ar fi vorba de nişte fiinţe dragi pe care le-au iubit cândva, impregnându-se definitiv cu parfumul lor personal, inconfundabil. Asta îmi trecea prin minte când am luat loc la masa de degustare, acolo unde ne-au fost servite mai toate vinurile casei. Le-am degustat pe rând, comparativ: Fetească Albă din gama Vinul Cavalerului, 2009; Chardonnay Terra Romana, 2009; Sauvignon Blanc, gamele Vinul Cavalerului şi Terra Romana, 2008; câte un Rozé din cele două game, 2009; la fel câte o Fetească Neagră, 2008; cupajul roşu Millenium şi,
bineînţeles, vinul suprem de la SERVE, Cuvée Charlotte, 2007.
După gustarea generoasă care a urmat, Dan Săvulescu a anunţat un inedit concurs oenologic şi brusc atmosfera s-a animat, totul amintind de tulburătorul film al lui Stanley Kubrick,
Eyes Wide Shut (Cu ochii larg închişi). Căci concurenţii au fost nevoiţi să
deguste legaţi la ochi vinurile băute anterior, încercând să le recunoască bazându-se doar pe simţul tactil, pe cel al gustului şi pe cel al mirosului. Întâmplarea pusă la cale de amfitrion a împrumutat sălii în penumbră un aer de mister, toată lumea urmărind cu sufletul la gură evoluţiile şi notele degustătorilor.
"Alb, roşu sau rozé?" a fost întrebarea repetată obsesiv de Dan Săvulescu, adresată
concurenţilor legaţi la ochi cu o eşarfă neagră. Privaţi de simţul văzului, oglindindu-se în geamurile încăperii cu baricuri, competitorii au încercat să dezlege această şaradă senzorială, cu mai mult sau mai puţin succes.
Cum trei dintre ei au atins acelaşi punctaj maxim, s-a ajuns la un captivant baraj, pe care în cele din urmă l-a câştigat Clara, oenologul clubului Vestik. Ea şi-a adjudecat sticla de 1,5 l cu nr. 0258, un Cuvée Charlotte 2006, dar şi respectul tuturor celor prezenţi.
Până la urmă, tot
ul a trebuit să ia sfârşit. Gazdele ne-au mai oferit o frumoasă surpriză: fiecare participant a primit câte două sticle de vin personalizate, purtând interesanta semnătură nobiliară a lui Guy de Poix, cel care a făcut posibile toate acestea: existenţa cramei, vinurile de top (două dintre ele, Cuvée Charlotte şi Cuvée Amaury, poartă chiar numele copiilor contelui), prezenţa noastră acolo.
Povestea vizitei de la Ceptura nu se opreşte însă aici, ea are un epilog neaşteptat, consumat la 600 de kilometri depărtare, undeva în apropierea cetăţii Aradului. Zece zile mai târziu, membrii Vestik s-au adunat în reşedinţa de
vară, de la ţară, a doctorului veterinar Silviu Radu, să deguste şi chiar să bea vinul câştigat de Clara la Crama SERVE. Şi această nouă provocare a simţurilor s-a desfăşurat sub semnul ploii. A fost fabulos. Silviu punea lemne pe foc sub ceaunul în care pregătise, cu premeditare, nişte ciolane de porc cu ciuperci, umblând desculţ ca apucatul, ca-n copilărie, prin iarba noroioasă a curţii. Doi pui de ciobănesc de Bucovina, nu mai mari decât o mâţă bine crescută, dolofani şi obraznici, ne tot trăgeau de pantaloni, rozându-ne
degetele picioarelor. Silviu se străduia de nişte zile să le găsească stăpân, iar Titi, colegul şi prietenul nostru, dar şi şoferul schumacherian care ne-a transportat în siguranţă la Ceptura, s-a îndrăgostit pe dată de unul din căţei. Era de fapt o fetiţă, pe care s-a hotărât s-o boteze Charlotte, în amintirea cuvée-ului câştigat, cu ochii larg închişi, de Clara la SERVE. Charlotte a călătorit în siguranţă spre noua ei casă din Nădlac într-o noapte de iulie cu urme de ploaie şi ne va aminti mereu de mica noastră aventură de-a lungul paralelei 45, petrecută undeva în Dealu Mare. (va urma)
Cool!
RăspundețiȘtergereBravos, din nou!
Da, Răzvan, totul e o saga de călătorii şi aventuri ale gustului, ai cărei eroi sunt, alături de pasionaţii de vin, tot felul de căţei, de pisici si de alte vietăţi cu care primii împart fericirea.
RăspundețiȘtergere