Bilanț CDViN 2017: 43 de degustări în club, 7 evenimente speciale, 7 crame și 14 țări vizitate, 9.000 km parcurși de dragul lui Moș Crăciun

 Ca să fie pe înțeles, toate emoțiile unui an întreg trebuie exprimate cumva, în cuvinte, în cifre, în imagini atent selectate. Pe toate le-am strecurat în bilanțul celor 365 de zile ale lui 2017, încă un an fabulos pentru CDViN. Iar link-urile duc iute și sigur către tot atâtea articole publicate pe blogul de față și pe cele două site-uri ale clubului, dovezile care oglindesc munca jurnalistică și oenofilă a unui an întreg.

Mai întâi, în ianuarie, am petrecut o sâmbătă cu Herbert și Vinarte prin târgul Aradului, apoi Magnificii au pășit din nou în odăile bunicii. În aceeași lună am primit de la Cluj o invitație de nerefuzat de la Crush, pentru o întâlnire cu ștaif, între prieteni. Întorși acasă, am prezentat cinci crame într-o singură degustare , ca să le oferim apoi degustătorilor neautorizați șapte vinuri și un ospăț oniric cum poate nici nu s-a mai văzut, organizat tot în dormitorul bunicii. 

Februarie a debutat cu o Cadarissimă de la Balla Géza, pentru CDViN și pentru împărăteasa Maria Tereza, apoi, degustând vinurile lui Gabi Lăcureanu, toată lumea a fost de acord că Licorna aduce un suflu nou în peisajul vinului românesc. În aceeași lună am avut plăcerea să trăim o seară de poveste cu Vinimondo și cu Vali, de două ori. La urmă, amicul Herbert ne-a încântat cu o verticală de Soare în prima zi însorită din februarie. 

 

În martie, am bifat o premieră mondială în dormitorul bunicii o dată cu lansarea Pinot Noir-ului Via Marchizului 2015 de la Viile Metamorfosis. Și tot atunci, trei vinuri românești au întâlnit sute de bunătăți italiene în odăile lui Nagymama. Am mai avut parte de un adevărat Thesaurus de la Silagiu în dormitorul bunicii, apoi am scris despre sutele de feluri de vin care urmau a fi expuse și degustate la a XIV-a ediție a festivalului Vinvest. În plus, am anunțat și desfășurarea festivalului Enjoy Wine & Art! Wine Up Fair in Transylvania , aflat la a treia ediție. După degustarea cosmopolită cu Vinarte și gastronomie asiatică organizată în club, am pornit din nou către capitala Ardealului, distrându-ne la WineUp 2017, pe Via Carassia, într-un Cluj pe care-l iubim ca Sarea-n bucate. La finalul lunii am scris despre RO-Wine/The Wine Festival of Romania, care reprezenta trei festivaluri reunite în unul singur, și am anunțat surpriza Vinvest în 2017: degustare de șampanii.

Am petrecut un Vinvest cu Adrian Zmed și Mircea Mihăieș și tot noi am consemnat, la debutul lunii aprilie, despre cele patru mari medalii de aur decernate pentru tot atâtea vinuri din cele 129 înscrise în concursul Vinvest, făcând și un bilanț al festivalului bănățean, care a reflectat partea cosmopolită a Timișoarei și potențialul pentru 2021. Fostul vicepreședinte al Asociației Somelierilor Britanici a prezentat apoi șase vinuri din Champagne în dormitorul bunicii. Tot acolo, Crama La Salina a adus, alături de Issa, și un Satyr iar preparatele lui chef Alex și vinurile Casei Ochean au provocat un alt eveniment cu casa închisă. Mai către sfârșitul lunii, tot în club am susținut o degustare de cinci stele, până la ultima linguriță de mousse au chocolat, organizân apoi și o seară LacertA cu Teodor Baconschi, Adrian Papahagi, Cristi Puiu și alte personalități ale culturii române. Ca să nu mai vorbim de faptul că primul botez în clubul bunicii a fost cel al Sofiei, dragostea noastră.

Luna mai începe întotdeauna la Drăgășani, o dată cu Ziua Bunicii Maria Știrbey - o destinație afectivă. În Arad am pus la cale apoi o serată mirabilă cu Vincon România, dar am și trimis pe urmă o teleGramma de mulțumire lui Marian Olteanu pentru vinurile minunate pe care le-a adus spre

savurare în club. Actorii arădeni au susținut o repetiție cu aplauze pe scena dormitorului bunicii iar noi am făcut cunoștință ulterior cu Crama Histria, cu vinul și vițele tinere aromâne de la Pontul Euxin. Unii ar putea spune că degustarea anului în clubul bunicii a fost cea cu vinuri din vii centenare prezentată de neobositul negociant clujean Herbert Szasz.

Cum a venit luna iunie, am avut parte de o seară de-a dreptul spumantă cu Casa de Vinuri Cotnari și am putut constata că șampaniile Carassia ale Cramei Carastelec au pătruns întâia oară în odăile bunicii. Un autentic wine festival am petrecut tot în odăile bunicii, împreună cu Individo, Lucky și Răzvan, pe muzică de chitară, învăluiți de aromele vinurilor purtând marca Château Vartely. Pe dealurile Drăgășanilor, am trăit o mie și una de emoții

la petrecerea de rămas bun a prietenilor noștri Angela și Ghislain, pregătiți să plece în Alsacia pentru o nouă etapă a vieții lor. Vinurile de Cricova și deserturile Dolci Pensieri de ziua lui Dan ne-au mai alinat un pic amărăciunea acestei despărțiri de dragii noștri prieteni. La sfârșitul lunii, un nou promotor al vinului portughez avea să debuteze cu succes în Vestik Club. 

În iulie ne-am delectat înainte de toate cu șampanii savuroase și emoticoane dulci de ziua lui Mihai. O întâmplare cu vinuri albe și Depeche Mode și degustarea în o sută de prieteni de la Sâmbăteni au încheiat evenimentele arădene ale lunii, pe celelalte petrecându-le în Tirolul de Sud, situat în partea de nord a Italiei. Mai mulți membri ai clubului s-au aflat în premieră la “Incontro Vino”, un festival al producătorilor tirolezi din Valle Isarco. A fost un excelent prilej pentru realizarea unui reportaj la pahar în Mitteleuropa, în care am povestit despre magie și Blaufränkisch la Bad Blumau, am descris a opta minune a lumii: Abbazia di Novacella și ne-am îndrăgostit de orașul Brixen sau Bressanone, cum vă place.

August a debutat cu savurarea unor tinere și neliniștite (vinuri), în clubul bunicii și cu o grandioasă petrecere de casă nou renovată desfășurată sub genericul Ferendia, nr. 242. The Party Is Here!

La Gottlob, o comună cu artificii mai strălucitoare decât cele oferite de marile orașe, ne-am bucurat de o degustare de lubeniță și de o întoarcere nostalgică în Iugoslavia muzicală a anilor '80. Un pic mai încolo, Villa Vinèa avea să stârnească din nou aplauze în clubul lui Lucky Motanul. Tot în club, am prezentat  opt vinuri din cinci țări ale lumii, într-o noapte liniștită și tandră, a Aradului.

 

Am început luna septembrie prin prezentarea câtorva miracole oenologice amintind de Vechiul Imperiu și prin organizarea unei petreceri cu tort, cu Răzvan și cu Feteștile Cramei Rătești. Următorul eveniment, un rendez-vous cu câteva dintre cele mai mari vinuri românești, a dovedit că Magnum est bonum! Tot în septembrie și tot la Arad am stat din nou la taifas cu Herbert și cu șapte vinuri de dincolo și de dincoace de Ocean. Am dat apoi o fugă acasă în Ardeal, petrecând o noapte și-o zi cu Enikő, Chop și Carastelec. Ne-am întors acasă tocmai când Gran Pa avea să pășească pentru prima dată în dormitorul bunicii.

În octombrie am aflat cu bucurie că pe dealurile Măderatului se află în curs de realizare un proiect vitivinicol și oenoturistic de cinci stele. După doi ani și un pic, același Boris, dar parcă o altă Cramă Oprișor ne-au delectat în club cu câteva dintre noile vinuri mehedințene. În aceeași lună am mai petrecut câteva ore cu Valeriu Stoica în amfiteatrul bunicii și am savurat ceva Pinot Noir cu Manu și Lucky Motanul. Tot clubul a găzduit un party de retragere cu vin și meniu gourmet. Un reportaj făcut la Sebiș și Mâsca anunța o premieră marca Emanuele Reolon: vin de Măderat obținut prin metoda Amarone! Ultimul Hallowine, organizat la finele lunii în club, a fost unul cu Joker, Ozzy, pirande și multe cheițe pe creier.

 

Noiembrie a fost deopotrivă o lună a călătoriilor și degustărilor. În vreme ce doi membri fondatori hoinăreau prin nordul Europei de-a lungul a 9.000 de kilometri, Pivnicera organiza în odăile bunicii două evenimente remarcabile, oferind de cinci ori vinuri LacertA pentru degustătorii neautorizați, oriunde s-ar fi aflat, dar și o degustare cu produsele Casei de Vinuri Cotnari, care avea să fie povestită apoi de curierii polari.

Între timp, aceștia din urmă au pornit într-o expediție de pomină numită Vinuri românești pentru Moș Crăciun, un exercițiu de imagine realizat cu sprijinul a nouă crame și al unui negociant de vin, dar și cu ajutorul altor parteneri și al unor activi membri ai clubului. Aventurile trăite în fiecare dintre cele unspreze zile ale călătoriei desfășurate în 12 țări europene au fost consemnate în cadrul unui jurnal de bord. 

 

În prima zi, rulota i-a dus prin Ungaria, Slovacia, Polonia și mai ales printr-un wine bar din Cracovia. Ziua 2 s-a consumat la Vilnius, cu bere și găluște zise Zeppelin iar în cea de-a treia au traversat Letonia, Estonia, Finlanda, prostindu-se în salturi la malul mării, mergând la muzeu cu rulota, la wine bar cu feribotul. În ziua a patra au avut parte de o toamnă scandinavă și au vizitat un muzeu al clopotelor, petrecând apoi prima noapte pe Cercul Polar de Nord. În jurnalul zilei nr. 5 au povestit cum i-au făcut lui Moș Crăciun un dar neprețuit: vinul românesc  iar cea de-a șasea zi a fost descrisă într-un reportaj la botul renului, în Laponia, cu vinul românesc în desagă. A șaptea etapă a însemnat o noapte și-o zi, singuri la Capul Nord, iar a opta a fost petrecută cu Lars și Olla, reni, elani, aurora boreală. În jurnalul zilei 9 se face vorbrire despre cum i-au căutat în coarne unui meșter suedez preparator de trofee. A zecea zi s-a consumat prin Suedia-Danemarca-Germania, pe pod și prin tunel, prin cramă și pe feribot, păstrând amintirea unui chip frumos. Ultima zi a călătoriei a fost petrecută în localurile pragheze BeerGeek și Cross Club,  când s-au dedat la o plăcută degustare de bere și o inedită ședință foto steampunk.

Tot în noiembrie am anunțat organizarea Salonului Vintest, programat la București, în perioada 15-17 decembrie 2017 și am găzduit în odăile lui Nagymama o interesantă lansare de carte cu Vighi, Vincon, vin și vinars. 

În decembrie am scris despre degustarea de vinuri pentru prietenii campaniei „Iubesc vinul românesc”  și am transformat dormitorul bunicii într-o mică Italie cu ajutorul unor invitați aparte. Ultimul bal al anului l-am petrecut firesc cu Herbert, pe acorduri sudamericane, după cum ultimul articol al lui 2017 a reamintit cum au ajuns vinurile românești la Joulupukki.