Plimbare pe Praia de Faro și printr-un paradis numit Ria Formosa

Este duminică, 12 mai, și ne așteaptă încă o zi fabuloasă la Faro. Dani, ocupat cu proiecte, ne-a lăsat să ne distrăm singuri. Și am făcut-o încă de dimineață, pozând și explorând piața, fantastica piață din Mercado Municipal, și pornind apoi spre feribotul orașului, Ferry Faro, pentru o călătorie epică prin lagună către plajă, Praia do Faro. 

Piața centrală ocupă primul nivel din clădirea emblematică a orașului, la subsol e un supermarket Auchan. Vitrine fabuloase cu pește proaspăt, legume, fructe, verdețuri locale, pâine alentejană, patiserii, magazine de carne, mezeluri, felurite produse locale. Aici roșiile au un gust unic, portocalele sunt dulci și adevărate, clementinele dau dependență... Nu mai spun de papaya, piel de sapo, cocos și alte tentații aduse din zonă sau din fostele colonii. Nu m-a dezamăgit nici un vin cumpărat din bogatul stand de la Auchan, structurat pe regiuni.

Pe la ceasul 11, pornim pe străzile cu pavaj tipic, un fel de mozaic cu pixeli de piatră de toate culorile, pe lângă rafinatul wine bar Bago și lăcașul cu turle-cuiburi de berze, pe lângă calea ferată, către unul dintre feriboturile lagunei. Avioanele aterizează deasupra noastră, pe contrasens față de bărcile destinate observării delfinilor, iar păsările lagunei pare că nu se sinchisesc de zgomotoasele, uriașele răpitoare metalice, pteranodoni gigantici din rasa Ryan Air, Wizz Air, Easy Jet, care aduc turiști pe aeroport.

Fac sute de poze, laguna miroase a pește, a putreziciune oceanică, a împerechere primordială. La doișpe fix, feribotul pornește către plaja principală a orașului, printre bărci și pescăruși, pe sub avioane și nori atlantici, după mai puțin de jumătate de ceas ajungem la Praia do Faro. E totul atât de relaxant... vezi mulți brazilieni, dar și lume-lume, de toate culorile și turbanele.

Plaja e de fapt un istm paralel cu canalul principal al lagunei, dotat cu șosea având de o parte cochete viluțe de închiriat, iar de cealaltă, un mic dig de beton care nu reușește să oprească înaintarea nisipului plajei. Nu e multă lume, apucăm să ne răcorim, cam tare, picioarele în Oceanul Atlantic. Valurile sunt reci și ostile, parcă vor să te atragă într-un adânc fără de margini pe care abia îl poți bănui, după culoarea apei care devine profundă în depărtare. Totuși sunt zeci de temerari, familii, copilași, burtoși și atleți, care pătrund în apă și înoată în valurile înșelătoare. Nici urmă de salvamari, aceștia își încep treaba abia de la 1 iunie, o dată cu deschiderea sezonului. 

Neîmbăiați și prudenți, ne odihnim pe o bancă sub umbrar, sorbind o bere Sagres și scuturând nisipul dintre degete. Dani, studentul, ne-a recomandat cel mai scurt traseu, cică de doi kilometri. Chestia e că trebuie să facem cam atât până la începutul traseului propriu-zis, numit Ludo, care traversează această parte din Ria Formosa, o rezervație naturală, un loc protejat, un paradis al păsărilor și peștilor. 

După ce șchiopătăm cu șlapii pe nisipul unei alei înguste care urmează plaja și digul, ajungem la un pod precar, cu o singură bandă pentru mașini și cu minuscul trotuar pentru oameni, care traversează laguna și duce unde vor turiștii: spre aeroport, la dreapta în capăt, ori spre privilegiata și neștiuta zonă cu vile de milionari și terenuri de golf, la stânga, cale de alți aproape doi kilometri. Lângă podul vechi și îngust, lung de multe sute de metri și semaforizat pentru coada de mașini, se vede unul modern, în curs de realizare, cu două sensuri, care își așteaptă obșteasca inaugurare.

Noi o luăm per pedes, pe lângă simpatica reprezentare feroasă a unui pescar, ca să fotografiem apoi peștii lagunei. Sunt bancuri uriașe care se manifestă exuberant la picioarele podului, într-un paradis legal, protejat, creat de oameni. Mai putem filma crabi care dau agresiv din clești, agitându-se în nămolul culcușului, pe vasta întindere a lagunei și mai ales de o parte și de alta a podului de lemn destinat pietonilor și bicicliștilor. Într-un târziu, traversăm apele lagunei și ajungem la începutul promenadei private numite Ludo. Nu am înțeles de ce e privată decât o oră și niște kilometri mai târziu: la capătul său se află un complex rezidențial cu terenuri de golf și vile superbe deținute de unii dintre cei mai bogați oameni ai lumii.

Privată sau nu, aleea, promenada Ludo e străbătută de toată lumea: de turiștii bicicliști, de joggeri, de posesori de scutere, de ouvrieri și localnici de tot felul. Și e survolată de toate speciile de păsări ale rezervației și de toate speciile de avioane ale aeroportului din Faro. Pe mine m-a luat deja o durere de genunchi, prilej să înghit medicamente aduse de acasă. Totul însă e atât de spectaculos, încât nu mă pot împiedica să merg, să mărșăluiesc, să fotografiez. 

Păsări de tot felul populează aerul și apele lagunei, le filmez și le imortalizez obsesiv, cum pot, cu vaparatul foto și cu telefonul smart. Aci doi-trei pești sar exuberant din apă, colo cuibărește o pasăre emancipată îmbrăcată în alb-negru, dincolo o înaripată plonjează vertical înghițind prada. Aici e raiul păsărilor și al peștilor; nimeni nu îndrăznește să pună capcane și plase. E o tihnă paradisiacă pentru toate vietățile, inclusiv pentru miile de crabi, ieșiți la plimbare la reflux. Am filmat o pasăre cuibărind, zeci de avioane decolând, turiști și localnici alergând până la victoria finală, adică până la atingerea numărului zilnic de pași care asigură sănătatea veșnică.

 

La capătul promenadei distingem o construcție de lemn pentru observarea păsărilor. Și mai vedem un avertisment cu drum privat pe o alee care ar trebui să ne ducă la șosea. Ajungem în sfârșit acolo, în cartierul milionarilor care au legătură cu Faro. Noi comandăm un Uber, cică e o Dacia Lodgy, și în așteptarea cab-ului, fotografiem splendoarea cartierului. Numai palmieri și vegetație luxuriantă, numai îngrijire și vile de milioane, ba chiar și scumpe pisici și păsări de rasă care nu se lasă fotografiate, asemenea stăpânilor lor. Un proprietar de clădire impecabilă își tureaza suv-ul BMW și pare că pleacă din parcarea casei/vilei/palatului numai pentru a verifica intrușii care suntem, în acest cartier aseptic. Vine însă Dacia Lodgy a unui uberist și ne salvează din splendoarea acestui colț, suburbie ori așezare periurbană a Faro-ului, ce o fi.

După niște minute, ajungem în oraș, departe de elita dezlănțuită a golfului, la restaurantul preferat al lui Dani și al nostru: Chefe Branco, prilej să comandăm niște beri, vinul alb al casei și un straniu și ieftin meniu al zilei care cuprinde și câte o porție delicioasă de ton sau calamar, totul gătit autentic și în stil local de un chef inspirat. Am găsit de cuviință să comandăm, la început, și câte o supă de găină, iar la sfârșit, ceva deserturi, pentru a încheia apoteotic ziua.

Jurnalul ei, al zilei cu numărul 5, a fost scris la cald, seara târziu, pe terasa Casei Amarela, în fața unui pahar rece de vin alb portughez, care a reușit să alunge vremelnic oboseala plăcută a unei aventuri pe care nu o vom uita niciodată.

Ria Formosa, laguna-minune. Situată în sudul extrem al Portugaliei, în regiunea Algarve, Ria Formosa este o lagună care se întinde de-a lungul a 60 de km, între Peninsula Ancão și Plaja Manta Rota, înglobând insule și peninsule, separate de mai multe canale, dar și mlaștini și iazuri. Desemnată drept una dintre cele șapte minuni naturale ale țării, laguna dă numele unui parc natural cu suprafața de 18.400 ha, creat în anul 1987, care mai include și 7.000 ha de păduri, terenuri agricole și zone construite, situate pe continent. Cuprinde insulele Armona, Barretta, Cabanas, Culatra și Tavira și peninsulele Ancão și Cacela, pe care se găsesc mai multe plaje. La est, Praia de Cacela Velha, lungă de vreo 2 km, se numără printre cele mai bune plaje din lume. Praia de Cabanas, de lângă Tavira, se întinde pe 7 km. Insula Tavira are și o plajă pentru nudiști: Praia da Homen Nu. Cea mai aglomerată este Praia de Faro, situată în Peninsula Ancão.

7 Maravilhas Naturais. Portugalia și-a desemnat, în anul 2010, cele 7 Minuni naturale /7 Maravilhas Naturais de Portugal. Acestea au fost alese, după o selecție făcută de specialiști, prin vot popular. Ele sunt, pe categorii: Floresta Laurissilva/Pădurea Laurissilva, Madeira (păduri), Parque Nacional da Peneda-Gerês/ Parcul Național Peneda-Gerês (arii protejate), Grutas de Mira D’Aire/ Peșterile Mira de Aire, Porto de Mós (peșteri), Lagoa das Sete Cidades/ Laguna Sete Cidades, Insula São Miguel din Azore (zone acvatice non-marine), Portinho da Arrábida, Setúbal (plaje și stânci), Ria Formosa, Algarve (zone maritime) și Paisagem vulcânica da Ilha do Pico/ Peisajul vulcanic al Insulei Pico (reliefuri mari).

Flamingo, cão, camaleão. În Parcul Natural Ria Formosa, există cca 1.500 de specii de viețuitoare, între care 228 de specii de păsări, 34 de mamifere, 19 de reptile, 12 de amfibieni și peste 140 de specii de pești. Emblematice pentru această zonă sunt Câinele de apă portughez (Cão de água português), o rasă algarviană cândva pe cale de dispariție, și o varietate de cameleon (camaleão) care există doar în Algarve. Anual, în Ria Formosa se adună cca 30.000 de exemplare de păsări migratoare sau nemigratoare, din specii care se reproduc sau nu se reproduc acolo. Între acestea se numără flamingo roz, găinușa de baltă, sitarul de mal, lopătarul, pietrușul, ploierul argintiu, chira mică și chira de mare, scoicarul, culicul mic, prundărașul de sărătură, barza albă.

Cea mai rară rasă de câini. Din Algarve provine rasa Cão de água português/Câinele de apă portughez. De talie medie, având două varietăți – cu blană lungă sau cu blană scurtă și creață, combinând culorile negru, alb și maro, acest câine era folosit odinioară de pescari pentru a mâna bancurile de pești în năvoade, pentru trimiterea de mesaje între bărci, pentru atenționarea prin lătrat asupra prezenței ambarcațiunilor și pentru aportul frânghiilor. E menționat întâia oară la sfârșitul sec. XIII în scrierile unui călugăr, care descria salvarea unui marinar de către un asemenea câine. Un cão de água português apare într-o gravură de veac XIX care descrie debarcarea regelui Miguel I în 1828 pe Praia de Belém. După ce pescuitul tradițional a intrat în declin, rasa a ajuns pe cale de dispariție, fiind salvată în anii ‘30 ai secolului trecut în două canise din Azore și Lisabona. Prezentă pentru prima oară la o expoziție canină în 1934, această rasă a ajuns ulterior în SUA. Acolo a fost fondat în 1972 un club al iubitorilor de câini de apă portughezi: Portuguese Water Dog Club of America. În 1981 era înregistrată în Cartea Recordurilor drept cea mai rară rasă din lume.  Un ajutor neașteptat pentru salvarea și popularizarea sa a venit din partea președintelui Obama, care primise în dar în anul 2009 un câine de apă portughez pe nume Bo de la senatorul Edward Kennedy. Alături de președinte și de Bo, un alt câine din această rasă, Sunny, a devenit atunci locatarul Casei Albe. În parcul național din Algarve există canisa Canil da Ria Formosa destinată păstrării și promovării acestei rase locale de câini.

Surse: ebird.org, formosamar.com, lands.pt, Wikipedia, www.algarveportugaltourism.com, www.infocaini.ro, www.visitportugal.com

Foto: Avioane, Birdwatching, Ferry, Gourmet, Guest House, Mercado Municipal, Praia, Prin Faro, Propriedade Privada, Ria Formosa

Video: Aterizanski, Atlantic de Faro, Bucurie canină în valuri, Crabul războinic al lagunei, Cu feribotul prin Lagună, Cu jumătate de steag în vânt, Cuibărire în Ria Formosa, Pasăre la pescuit, Pe Ferry în drum spre Praia de Faro, Plimbare pe apă, Tandemul cu clești