Austria, Mein Schatz! O zi în Graz, din pură plăcere a călătoririi (II)

Dis-de-dimineață, în cea de-a doua zi a călătoriei noastre prin Austria, am pornit către unul dintre cele mai bine conservate orașe din centrul Europei, pe numele său Graz. Sau mai degrabă, către Fürstenfeld, căci proprietarul pensiunii din Bad Blumau la care am stat a ținut să ne ghideze în excursia noastră, așa încât să primim, în orășelul cu pricina, bilete cu preț minim pentru mijloacele de transport în comun din Graz, dar și să ne îndrume către o parcare cu preț modic, Mur Park, care îi asigură șoferului și un bilet valabil de asemenea pe toate mijloacele de transport în comun din oraș.

Bine sfătuiți, am economisit o sumă importantă și am căpătat niște repere folositoare. De fapt, n-am mai mers cu tramvaiul cam de un secol. Nici prin Arad, nici prin Timișoara, darămite prin Graz, al doilea oraș ca mărime din Austria, cu cei 330.000 de  locuitori ai săi și cu cei 60.000 de studenți ai săi. Oraș din patrimoniul UNESCO, ocazional capitală culturală europeană (2003) și, permanent, capitală a landului federal Steiermark/Stiria , Graz este totodată inima unei aglomerări urbane care numără peste 600.000 de suflete.

Destul că și tramvaiele lor sunt ca și ale noastre, că și periferiile lor sunt cam tot ca ale noastre, cu oameni care-și văd de treaba lor, de job-ul lor, de rutina lor. Noi, ca turiști, om fi fost probabil mai fericiți, de vreme ce am luat-o, în tramvaiul 13, direct către Hauptplatz, piața centrală cu a sa Grazer Rathaus, primărie al cărei sediu se află într-o clădire clasică realizată pe la începutul secolului al XIX-lea cu 150.000 de florini strânși din impozitarea vinului importat și refăcută și extinsă prin înglobarea vechii construcții  la finalul aceluiași secol și apoi la început de secol XX.

 

Dacă locuiești prin Arad, Timișoara, Oradea, Cluj sau Brașov, Graz-ul nu îți poate oferi cine știe ce schimbare de peisaj urban. Nu știu cum s-or fi simți românii din sud și est, dar pentru mine, bănățean pursânge, Graz-ul e un alt fel de acasă. Nu neapărat din pricina arhitecturii familiare. Și nici din cauza acelei doamne din tramvai care, la întoarcere, auzind că vorbim românește, ne-a explicat pe limba noastră că doar numărul 13 duce acum la Mur Park, celălalt tramvai, cu numărul 4, fiind suspendat temporar din cauza unor lucrări municipale. Ci din pricina faptului că de mic am trăit, studiat, iubit și visat înlăuntrul unei croiri europene de concepție german(ic)ă, imperială, că orașul meu s-a numit Timișoara/Temeschwar/Temesvár, și nu ceva având terminația „ești” ori „ați” ori „ova”...

 

Decât că Graz-ul e și nu e numai asta, un oraș austriac, nemțesc în felul său. Atestat documentar cu acest nume pe la 1128, acest burg a fost la fel de important de la început și pentru populația slavă din zonă, altminteri cât de poate de numeroasă. Chiar numele așezării are origini slave, derivă din termenul slav gradec, desemnând un mic castel, o cetate de mici dimensiuni, o mică așezare fortificată. Secole la rând, Graz-ul a fost un pol cultural în egală măsură pentru populația slovenă și croată  din Stiria, primul catehism, catolic, în slovenă fiind publicat aici. Slovenii au studiat la Universitatea din Graz începând cu anul 1586, în vreme ce prima lor universitate națională, cea din Ljubljana, s-a înființat abia în 1919.

 

Cândva reședință a Habsburgilor (sec. al XV-lea), dezvoltat în jurul fortăreței Schlossberg de pe colina omonimă, Graz-ul a avut parte de o istorie zbuciumată. Chiar dacă nu a căzut niciodată în mâna turcilor, vechea fortificație a orașului a fost cucerită de Napoleon și demolată cu ajutorul explozibililor în 1809.
Doar Uhrturm /Turnul cu Ceas și Glockenturm/Turnul Clopotniței au supraviețuit cuceririi napoleoniene, rămânând până astăzi două importante repere turistice ale orașului.  

 

În felul său, capitala Stiriei are legătură cu mari tragedii naționale ori mondiale. Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, moștenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, s-a născut la Graz, în clădirea care găzduiește astăzi Muzeul Municipal. Asasinarea sa în 1914 la Sarajevo de către sârbul bosniac Gavrilo Princip a dus la declanșarea Primului Război Mondial. Princip era membru al grupării teroriste Crna ruka/Mâna Neagră înființată în Regatul Serbiei la începutul secolului trecut. Aceasta milita pentru crearea unei Serbii Mari prin alipirea Bosniei și Herțegovinei, atunci părți ale Imperiului Austro-Ungar, la regatul sârb. Un alt membru al acestei grupări teroriste l-a asasinat pe regele Alexandru Obrenović al Serbiei în 1903. Conspiratorii conduși de Dragutin Dimitrijević erau tineri ofițeri din Regimentul sârb 6 Infanterie, supranumit „Regele Carol al României”. În urma atentatului, monarhul român a renunțat la patronajul onomastic asupra regimentului cu pricina…

 

Nikola Tesla, savant de renume mondial, a făcut studii de inginerie la Universitatea din Graz. Numele a doi laureați Nobel sunt legate de aceeași universitate: cel al scriitorului și diplomatului iugoslav Ivo Andrić (în tinerețe, acesta a fost bănuit de implicare în complotul asasinării arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei) și cel al fizicianului Erwin Schrödinger, considerat unul dintre părinții fizicii cuantice. Mai aproape de zilele noastre, Arnold Schwarzenegger își leagă numele de Graz. Născut într-un sat din apropiere, Thal, marele actor și politician american de origine austriacă a fost numit cetățean de onoare al capitalei Stiriei și are chiar și un muzeu în Graz.

 

Nu aveam cum să vizităm într-o singură zi chiar toate reperele orașului, așa că ne-am concentrat pe cele mai apropiate, mai pitorești, mai vizibile. Am urcat colina Schlossberg până la Turnul cu Ceas pe o căldură de 35 de grade Celsius, am băut bere la terasă și apă la cișmea, am fotografiat împrejurimile orașului, turlele bisericilor, clădirile emblematice, ceasurile imense care arată că avem de a face cu o lume care funcționează perfect. Între toate aceste minunății ale Graz-ului, un Oraș al designului, se remarcă Kunsthaus/Muzeul de Artă Modernă, construcție futuristă supranumită Extraterestrul prietenos, și Murinsel/ Scoica de pe Mur, o insulă artificală lungă de vreo 50 de metri care șochează și încântă privirea oricărui turist care traversează râul ce străbate orașul. 

 

Mie mi-au plăcut și porumbeii urbani care, de secole, ignoră țepii de la ferestrele clădirilor centrale și beau apă de la fântânile din Hauptplatz, în ciuda avertizării Kein Trinkwasser! Pesemne că, asemenea mie, nici ei nu au apucat să învețe limba germană. Te pomenești că or fi, la rândul lor, niște voiajori de origine slavă ori latină, aflați în trecere pe aici din pură plăcere a călătoririi… 
Ziua am încheiat-o apoteotic la restaurantul Der Steirer, cu apetisante porții de wiener schnitzel și cu un excelent vin Rust Blaufränkisch de la Crama Ernst Triebaumer.

  

Galerii foto: Bad Blumau, Der Steirer, Din goana mașinii, Fabrica de ciocolată, Graz, Határmenti Vigadó, Mc Donald's altfel, Melk, Sekt Manufaktur, Thaler

Austria, Mein Schatz! Patru zile de Sekt, de schnitzel și de ciocolată în țara lui Adso din Melk (I)

Dacă n-ai când și cum și unde să te duci  într-un concediu clasic, de două săptămâni, în august, dat cu mărinimie de corporație sau de stat, de patron ori de șef, dacă știi și alte trasee decât cele care duc la Marea Neagră ori pe Valea Prahovei, locuri altminteri binecuvântate cu o nesecată, misterioasă, piramidală energie dacică, poate că nu e lipsit de inspirație să o iei către vest. Asta e cu atât mai posibil și mai confortabil dacă locuiești în marginea asta de Românie, care, spre deosebire de restul țării, are autostrăzi. Decât că ele nu duc, așa cum orice turist străin ar presupune, spre capitală, către București, ci mai degrabă o iau, total nepatriotic, spre Budapesta și Viena, către Berlin și Praga, la Veneția și Roma, Paris, Amsterdam, Madrid ori Barcelona.

 

Acuma, fără nici un pic de remușcare, nouă, vesticilor ne cam place să pornim pe drumurile astea. E drept că au prea multe benzi, că sunt prea bine întreținute, că duc spre civilizație, dar  tot nu ne putem înfrâna să le colindăm... O destinație predilectă e Ungaria, o alta Austria. Recent, le-am străbătut pe amândouă și, între două degustări de iulie, ne-am stabilit cartierul general la Bad Blumau, loc minunat din Stiria, land austriac cu capitala la Graz. Acolo, regretatul artist și arhitect Friedensreich Hundertwasser (pe numele său adevărat Friedrich Stowasser) a construit pentru noi și pentru omenire un senzațional complex balnear. Ne întoarcem aproape în fiecare an la Bad Blumau să-i celebrăm opera și visul, măcar pentru o baie în Vulkania. De data aceasta însă, pe lângă bălăcirile de rigoare, am folosit pensiunea Teichhof Samwald ca loc de plecare câtre trei destinații extraordinare din împrejurimi: orașul Graz, Abația din Melk și Zotter Schokoladen Manufaktur, fabrica de ciocolată de la Bergl.

 

Așadar, în patru, într-o străveche dar dragă Toyota Corolla, cătinel-cătinel, am străbătut Ungaria în patru ore și un pic, până la hotar, la hotarul cu Austria, de lângă Szombathely, acolo unde am tras la restaurantul cu nume inspirat Határmenti Vigadó. Porții uriașe, prețuri minuscule, vin bun, cafea bună, bunătăți pe bază de carne de cerb, ficat de gîscă, piept de rață. Decor rustic, panoramă rurală, stil tradițional, mâncare tradițională, căldură tradițională, de iulie. Vama maghiaro-austriacă, situată la niște sute de metri mai încolo, pare mai mult o glumă. Atunci când nu lipsesc, vameșii îți fac semn prietenos cu mâna să treci mai departe, în paradisul Schengen. După vreo trei sferturi de oră, ajungem la Bad Blumau. Tragem de ani buni la aceeași pensiune, Teichhof Samwald, situată la câteva sute de metri de complexul balnear. 

 

Proprietarul deține o parcelă pe malul pârâului Safen, un curs de apă curat care traversează regiunea. Ba are și propria-i baltă cu crapi în apropierea apei curgătoare, pe care organizează concursuri de pescuit cu zeci de participanți. 

În plus cultivă dovleci și se îngrijește de pensiune, oferindu-ne bunătăți regionale cum ar fi cârnații și sucul de mere home made. Și mai are o poză bine expusă cu un somn de 65 de kilograme prins cu mâinile pe fluviul Po din Italia...

În rest, Bad Blumau, Rogner Bad Blumau! Adică spa, leneveală la un pahar de Grüner Veltliner, efort în bazinul cu valuri pentru înotători, relaxare în jacuzzi, extaz în Vulkania, pe spate, cu urechile în apa muzicală, cu ochii la stele. Seara, când toate restaurantele sunt închise, ne mai primește localul Buschenschank Thaler, din Bad Waltersdorf, deschis până la miezul nopții. Chiar dacă bucătarul e plecat, o chelneriță cu nuri ne oferă cele mai apetisante platouri nocturne, cu speck și pateu de ficat, cu brânză și ou, dar și un vin local, un Morillon de pildă, un Blauer Zweigelt de pildă. E la opt minute de pensiunea noastră, poate și șoferul să guste un pic din toate. Obosiți de toate plăcerile zilei, ne întoarcem „acasă”. Mâine ne pregătim de Graz, poimâine de Melk, iar răspoimâine de Zotter Schokoladen Manufaktur. Și în fiecare seară, de Bad Blumau!

 

Galerii foto: Bad Blumau, Der Steirer, Din goana mașinii, Fabrica de ciocolată, Graz, Határmenti Vigadó, Mc Donald's altfel, Melk, Sekt Manufaktur, Thaler