miercuri, 31 iulie 2019

Austria, Mein Schatz! Patru zile de Sekt, de schnitzel și de ciocolată în țara lui Adso din Melk (I)



Dacă n-ai când și cum și unde să te duci  într-un concediu clasic, de două săptămâni, în august, dat cu mărinimie de corporație sau de stat, de patron ori de șef, dacă știi și alte trasee decât cele care duc la Marea Neagră ori pe Valea Prahovei, locuri altminteri binecuvântate cu o nesecată, misterioasă, piramidală energie dacică, poate că nu e lipsit de inspirație să o iei către vest. Asta e cu atât mai posibil și mai confortabil dacă locuiești în marginea asta de Românie, care, spre deosebire de restul țării, are autostrăzi. Decât că ele nu duc, așa cum orice turist străin ar presupune, spre capitală, către București, ci mai degrabă o iau, total nepatriotic, spre Budapesta și Viena, către Berlin și Praga, la Veneția și Roma, Paris, Amsterdam, Madrid ori Barcelona.

 
Acuma, fără nici un pic de remușcare, nouă, vesticilor ne cam place să pornim pe drumurile astea. E drept că au prea multe benzi, că sunt prea bine întreținute, că duc spre civilizație, dar  tot nu ne putem înfrâna să le colindăm... O destinație predilectă e Ungaria, o alta Austria. Recent, le-am străbătut pe amândouă și, între două degustări de iulie, ne-am stabilit cartierul general la Bad Blumau, loc minunat din Stiria, land austriac cu capitala la Graz. Acolo, regretatul artist și arhitect Friedensreich Hundertwasser (pe numele său adevărat Friedrich Stowasser) a construit pentru noi și pentru omenire un senzațional complex balnear. Ne întoarcem aproape în fiecare an la Bad Blumau să-i celebrăm opera și visul, măcar pentru o baie în Vulkania. De data aceasta însă, pe lângă bălăcirile de rigoare, am folosit pensiunea Teichhof Samwald ca loc de plecare câtre trei destinații extraordinare din împrejurimi: orașul Graz, Abația din Melk și Zotter Schokoladen Manufaktur, fabrica de ciocolată de la Bergl.
 
Așadar, în patru, într-o străveche dar dragă Toyota Corolla, cătinel-cătinel, am străbătut Ungaria în patru ore și un pic, până la hotar, la hotarul cu Austria, de lângă Szombathely, acolo unde am tras la restaurantul cu nume inspirat Határmenti Vigadó. Porții uriașe, prețuri minuscule, vin bun, cafea bună, bunătăți pe bază de carne de cerb, ficat de gîscă, piept de rață. Decor rustic, panoramă rurală, stil tradițional, mâncare tradițională, căldură tradițională, de iulie. Vama maghiaro-austriacă, situată la niște sute de metri mai încolo, pare mai mult o glumă. Atunci când nu lipsesc, vameșii îți fac semn prietenos cu mâna să treci mai departe, în paradisul Schengen. După vreo trei sferturi de oră, ajungem la Bad Blumau. Tragem de ani buni la aceeași pensiune, Teichhof Samwald, situată la câteva sute de metri de complexul balnear. 
 
Proprietarul deține o parcelă pe malul pârâului Safen, un curs de apă curat care traversează regiunea. Ba are și propria-i baltă cu crapi în apropierea apei curgătoare, pe care organizează concursuri de pescuit cu zeci de participanți. 
În plus cultivă dovleci și se îngrijește de pensiune, oferindu-ne bunătăți regionale cum ar fi cârnații și sucul de mere home made. Și mai are o poză bine expusă cu un somn de 65 de kilograme prins cu mâinile pe fluviul Po din Italia...
În rest, Bad Blumau, Rogner Bad Blumau! Adică spa, leneveală la un pahar de Grüner Veltliner, efort în bazinul cu valuri pentru înotători, relaxare în jacuzzi, extaz în Vulkania, pe spate, cu urechile în apa muzicală, cu ochii la stele. Seara, când toate restaurantele sunt închise, ne mai primește localul Buschenschank Thaler, din Bad Waltersdorf, deschis până la miezul nopții. Chiar dacă bucătarul e plecat, o chelneriță cu nuri ne oferă cele mai apetisante platouri nocturne, cu speck și pateu de ficat, cu brânză și ou, dar și un vin local, un Morillon de pildă, un Blauer Zweigelt de pildă. E la opt minute de pensiunea noastră, poate și șoferul să guste un pic din toate. Obosiți de toate plăcerile zilei, ne întoarcem „acasă”. Mâine ne pregătim de Graz, poimâine de Melk, iar răspoimâine de Zotter Schokoladen Manufaktur. Și în fiecare seară, de Bad Blumau!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu