M-am gândit un pic, în interstiţiul din urmă al existenţei mele subterane, la obiectele şi fiinţele din jur, la vinuri şi
Îmi plac lucrurile vechi, le adun prin cotloane, ca să se aşeze praful şi trecerea pe ele. Nu vreau să le schimb pentru nimic în lume, nu vreau să le upgradez, îmi închipui că trebuie să rămână aşa, în încremenirea lor impersonală, dincolo de progresul vulgar al lumii.
Dacă mi-ar fi fost dat să trăiesc vreo două secole, sigur aş fi strâns prin pivniţă lanterne magice, dagherotipuri, discofoane, flaşnete, sticle goale de absint, gramofoane, timbre cu cap de bour şi multe, multe velocipede. Strămoşii tehnologiei şi ai vestimentaţiei, cu mirosul lor de alt veac. Lodene şi jobenuri, melonul lui Magritte şi cel al lui Peter Sellers, întreaga aură a vechimii, a acelei vechimi actuale, vii şi atât de valoroase, de care am nevoie înlăuntrul frivolităţii şi stridenţei
Vinurile trăiesc mult mai puţin decât oamenii, însă pot să învie amintiri centenare. Etichetele se dizolvă în mucegaiul trecerii. Dacă sap precum un arheolog maniac, pot găsi cioburile sticlelor de la 1900, vestigiile cu tanini ale vreunui vechi conac în
Poate că toate butoaiele au fost perforate deja de gloanţele ostaşului sovietic iar vinul a curs timp de câteva vieţi peste obuze, crize şi seisme. Mi-ar fi plăcut să fiu cronicarul digital al acestor evenimente, să pozez în fiecare zi lumea din acelaşi unghi personal, cu acelaşi aparat Canon transportat cu maşina timpului, de pe la 1800 încoace, cu o rezoluţie încă neinventată, de un miliard de megapixeli, aşa încât, la un zoom profesional, să poţi distinge toate detaliile. Chipurile care se oglindesc în ochii oamenilor, amprenta literelor defecte ale maşinilor de scris, fineţea microscopică a acestei creaţii imperfecte a Domnului.
Aş fi putut păstra
Sunt un conservator, fără îndoială. Ţin în conserve spiritul anilor, pe rafturi cu etichete deteriorate. Le deschid din când în când numai ca să mă asigur că nu s-a schimbat nimic, că nimeni nu a agravat alterarea.
Nu voi rebrandui niciodată nimic din această formă de expresie. Îmi plac lucrurile vechi, la ce
Indraznet target, intr-adevar. Ce sa-ti spun decat succes.
RăspundețiȘtergereValoarea nu se masoara in numarul de accesari, asta-i cert, dupa cum nici vinurile n-ar trebui masurate in puncte parker (mea culpa!). Statisticile despre blog, ca orice statistica, folosesc la doua lucruri: evaluarea comerciala si gadilarea vanitatii autorului. Daca nici una nu te intereseaza, poti trai linistit si fara sa stii cate clickuri da pe paginile tale un vizitator din Husi.
George, ştim bine amândoi că într-un asemenea demers idealist nu poţi să ai succes. Şi că, dacă îl ai, nu va afla nimeni despre asta. Eventual, dacă tot veni vorba de succes undeva, cândva, în ceva, poţi să ai "Succes 2011" sau "Succes 2010", cum scrie fericit prietenul meu din blogroll Autographvip de fiecare dată când obţine câte o semnătură de la vreun cosmonaut nezburat, de la vreun rege fără ţară ori de la vreun bodyguard neîmpuşcat al dinastiei Kennedy.
RăspundețiȘtergereCât despre punctele parker, ai şi tu marea ta dreptate, eşti un "ateu" de nişă atunci când destui cred în dumnezeul mercantil al taninilor.
În rest, şi fără aflu câte click-uri dă pe cuvintele mele, nici nu ştii cât de simpatic mi-a devenit vizitatorul întâmplător şi statistic din Huşi despre care făcuşi vorbire.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere