La WineUp 2016, împreună cu douăzeci dintre frumoșii nebuni ai festinelor din urmă

Pentru câteva zile, degustările CDViN s-au desfășurat într-un cazinou. A fost un WineUp tandru, fair, salin, cu simpatici ursuleți clujeni și entuziaști și neautorizați degustători arădeni. Într-un fel am mutat VinCE Budapesta la Cluj, dat fiind că nu am încetat nici o clipă să credem că Transilvania este adevărata noastră patrie. O mică parte din clubul nostru, vreo douăzeci de nebuni frumoși ai festinelor din urmă, a părăsit astfel dormitorul bunicii pentru cazinoul clujean.

O mulțime de vestici, și totuși o mică parte a clubului, care cu mașina, care cu trenul, au luat drumul Clujului pentru a participa la a doua ediție a festivalului WineUp. Pe la șase dimineața, neobositul Zoli, însoțit de ergonomica sa Ralucă, ne-a pescuit pe mine și pe Dan din centrul Aradului, cu scopul precis de a ne duce iute și comod în capitala Ardealului. Mihai plecase cu o zi în urmă cu vechiul său Logan globetrotter și cu noua sa și discreta sa prietenă. Ceilalți, până la 20, se suiseră în mașinile proprii, ba chiar am avut și o călătoare cu trenul.

Pe drum ne-a intrat frigul în oase în scurta pauză făcută la Oradea, un oraș care s-a îngrijit înțelept de infrastructură în ultimii ani. La Cluj, Zoli a dat ture pentru un loc de parcare și pentru lămurire, înainte de a se caza cu Raluca la Hotel Transilvania. A fost un prilej de ședință foto cu duduie în oglindă și cu perne brodate cu emblema hotelieră. La ieșire, niște ursuleți antici ne făceau cu mâna de pe un acoperiș străvechi, grafitti-urile erau simpatice, dimineața rece părea chiar însorită.

Doi pași mai încolo, Cazinoul, festivalul și o sută de prieteni de salutat, de pupat, de reîntâlnit. Ioana și Mihai, organizatorii, familia Stoica, Ghislain și Angela cu o bijuterie de bebe, Giancorrado, Alfred și Adi de la Viile Metamorfosis, Luminița, Boris și Gabi de la Crama Oprișor, Ciprian, Stelian și Răzvan de la Recaș, Sorin &Co de la Rătești, Vica de la Balla Géza, Marian de la Gramma, Cătălin de la Liliac și atâția alții, și atâția alții. Între prietenii  buni, Bogdan – fost somelier al Lacertei, actual promotor al Domeniilor Bogdan, și Adi Butuc, negociant connaisseur de vinuri portugheze, doi dintre magnificii prezenți în toamna anului trecut în dormitorul bunicii. Pe la treilea, Herbert, aveam să-l întâlnim decuseară, pentru o tură prin restaurante și o cazare pentru mine și Dan în apartamentul său din cartierul cu nume cordial „Bună ziua”. La intrare Zoli-ul nostru s-a pozat pentru comparație și pentru eternitate cu Zoli-ul ROVINHUD-ului. Ne-am făcut și noi amici în persoanele agreabile de la standurile Vinimondo și Selecciona, Liviu Guțuțui și Eduardo Garcia del Amo. Cu toții reprezintă o bună parte din lumea activă a vinului românesc, de o parte și alta a standurilor, din realitatea reală ori virtuală cu arome de Cabernet și Muscat. 

 

Așadar am numărat multe crame participante: Corcova Roy&Dâmboviceanu, Crama Gîrboiu, Carastelec, Gitana Winery, Château Vartely, Liliac, Gramma, Petro Vaselo, La Salina, Avincis, Aurelia Vișinescu, Vinimondo (Italia, Chile, Argentina, Africa de Sud, Spania, Liban), Cramele Recaș, Crama Rătești, Crama Oprișor, Alira, Davino, Budureasca, Viile Metamorfosis, Happy Wines (Italia), Balla Géza, Selecciona (Spania, Chile, Argentina). N-am ajuns să degust totul, din pricina timpului scurt petrecut la festival, măsurat în ore, din pricina celor două masterclass-uri la care am participat și din alte cauze mai mult sau mai puțin administrative. Mi-au plăcut în mod special vinurile servite la standul Vinimondo, între care șampania Billecart-Salmon Brut Reserve și Barolo Dragomis 2008 de la Angelo Gaja, dar și mai multe Tempranillo cu prețuri prietenoase de la Selecciona. Am încercat cu plăcere noua Friza albă, Masi-ul 2011 Campofiorini de la Recaș, noile vinuri de la Viile Metamorfosis: Muscat Ottonel &Tămâioasă Eco 2015, Fetească Albă&Sauvignon Blanc 2015, Rosé 2015 (Merlot, Fetească Neagră, Pinot Noir) și Sauvignon Blanc 2015 Via Colțul Pietrei, toate vinurile cramei Liliac, cu deosebită aplecare către Feteasca Albă, Feteasca Regală, Sauvignon Blanc 2015 și Nectarul anului 2014, de la Crama la Salina - Sauvignon Blanc-ul Issa 2015 și Issa Rosé 2015 (Pinot Noir), de la Gramma – Cuvée Vișan Rosé 2015, de la Rătești - Cabernet Sauvignon 2013, iar la standul Château Vartely m-am încumetat să încerc un excelent distilat Speranța. Pur și simplu nu am ajuns să degust vinurile unor crame dragi ca Avincis, pe care însă le tot încerc în dormitorul bunicii, și nici pe cele de la Balla Géza și Gîrboiu, știute însă, fiindcă au pătruns recent în portofoliul clubului. 

Sâmbătă am participat la un interesant masterclass, Integrate traditional Romanian varieties in the world wine map, susținut de Peter McCombie MW la City Plaza Hotel, iar duminică la un altul, și mai și, prezentat de Dan Balaban: Davino, expresia perfectă a terroir-ului din Dealu Mare. Mi-a rămas în minte cel de-al doilea, pentru experiențele senzoriale contradictorii pe care mi le-au oferit vinurile servite. Acționarul majoritar al cunoscutei mărci valahe, Dan Balaban, a susținut o prezentare cât se poate de tehnică („n-am inventat nimic”) și de aceea cât se poate de profesională, însoțită de imagini proiectate și de un limbaj de breaslă, extrem de avizat. A fost o demonstrație de forță, cu 13 vinuri servite, în compania unor fișe tehnice (12 la număr) care descriu soiul, anul de recoltă cu toate fenomenele meteo aferente, denumirea de origine, volumul de alcool, aciditatea, pH-ul, zahărul rezidual, data recoltării, a îmbutelierii, particularitățile de vinificație, caracterizarea vinurilor și multe, multe altele. Vă mărturisesc că sunt îndrăgostit de unele dintre vinurile Davino, chiar dacă nu și de prețuri, de toate etichetele clasice, care relevă presupusa apartenență de castă spirituală a producătorului, dar nu și de stilul prezentării pe care o rezum aici.  

 

Cât despre vinuri, pentru mine, unele au fost festin, altele, un pic de chin. Nu sunt pe gustul meu, care e fără îndoială subiectiv și inventiv, primele albe servite: Făurarul Alb de Ceptura 2015, Plai Fetească Albă 2015, Iacob Sauvignon Blanc & Fetească Albă 2015, Domaine Ceptura Alb 2015, toate proaspăt îmbuteliate și poate prea grăbit prezentate. Chiar dacă promițătoare în buchet, toate transmit aceeași impresie de amăreală și postgust iute, neplăcut, de prospețime dezagreabil condimentată. Aș putea să-mi amintesc însă cu oarecare plăcere de Davino Blanc Revelatio 2015, un vin rotund, frumos, purtând amintirea proaspătă a florilor de viță-de-vie. Despre vinurile roșii am însă cele mai frumoase impresii: Făurar Roșu Ceptura 2014, dintr-un „an blamat pe nedrept”, are un bun dozaj al aromelor; Iacob Roșu 2013, echilibrat și integru, poartă amprenta Cabernet-ului; Monogram Fetească Neagră 2013, cu notele sale de vanilie și cacao, e un vin mare. Am trecut apoi la: Davino Rouge Domaine Ceptura Roșu 2008 – dominat de caracterul Feteștii, cu buchet estompat dar frumos, cu note puternice de prune uscate, cu generozitate sublimă în postgust; Davino Rouge Domaine Ceptura Roșu 2010 – iute și astringent, nu atât de expresiv ca 2008, dar complicat și viu, în nici un caz feminin; Davino Rouge Domaine Ceptura Roșu 2012 – în care Cabernet-ul e stăpânul, foarte apropiat în ale sale de cel din 2010, poate cu un plus de condiment și cu un postgust mai lung, cu o complexitate ce se descoperă treptat de parcă te-ar încerca, de parcă ar vrea să vadă de ai răbdarea așteptării. La urmă, Davino Flamboyant 2012 și-a dezvăluit buchetul splendid, eleganța cuceritoare, strălucirea specifică unei bijuterii. Cu nas mai discret, cu bună aciditate și cu o subtilitate a dezvăluirii în postgust,  Davino Flamboyant 2010 se dovedește la rându-i o altă minunată ființă care trăiește în sticlele acestei mărci superpremium.

 

Nu pot decât să mă închin celor care au îngrijit viile și oenologului care a elaborat aceste vinuri roșii, iar în ce-l privește pe stăpânul moșiei, de la care am și aflat că anumite vinuri, anumite magnumuri sunt atât de puține că nu ajung decât la o clientelă intangibil de selectă, lui nu pot decât să-i exprim regretul meu că nu ar fi de nasul celorlalte caste românești aceste licori. De aceea mă voi mulțumi să servesc fără regret, între altele, împreună cu prietenii mei din club ce poartă modesta insignă cu motanul Lucky (antreprenori, dascăli, manageri, medici, ingineri, avocați, custozi de muzee, negocianți de vinuri, notari, jurnaliști, magistrați, artiști, oenologi, oameni care muncesc cu mintea și cu mâinile), dar și cu omul nostru din Panama care se ocupă de treburile casei din satul Ferendia, câte un magnum de Bauer, de Petit Verdot 2013 de pildă, sau câte unul de Știrbey, de Merlot 2007, sau poate chiar și ceva Saar Riesling Sekt brut – Weingut van Volxem 2007. Pentru că vinurile, ca și lumina, ca și frumusețea, sunt menite să fie bucuria tuturor.

 

Am uitat să mai spun că sâmbătă am petrecut o seară memorabilă la Bricks, în compania prietenilor clujeni Herbert și  Bogdan, dar și a portughezului Adi, împreună cu vinurile aferente de prin Minho și Dão, dar și de pe Domeniile Bogdan, alături de preparate gastronomice de cea mai înaltă clasă. Și că duminică am trecut cu Dan pe la Maimuța plângătoare, local cu istoric pitoresc din buricul târgului al cărui restaurant concurent fusese cândva Gaura dulce.

După masterclass, din pricini obiective, ni s-a făcut de plecare. Pe drum am săvârșit o ședință de shooting cu bannerele sugestive ale orașului nostru preferat din Transilvania, dar și cu bisericile și peisajele Turzii. Un mic popas la restaurantul Sarea-n bucate de lângă salină ne-a dezvăluit că fetele de la Crame România, Alina&Mona, au fost mai iute de picior virtual decât performerul facebook al clubului, dar ne-a oferit și ocazia unui prânz tradițional și a unui shooting cu cățelul rubicond al localului și cu un fazan care nu reușea să depășească un enervant gard de delimitare a proprietăților umane.

La Arad, înainte de nani, am devorat împreună cu Zoli&Raluca una dintre fabuloasele prăjituri ale Pivnicerei, cu dor de Cluj și de prietenii care au făcut ca toate acestea - rânduri, experiențe, plăceri nevinovate – să fie cu putință.

Galerie foto: Pe drum, Festivalul, Masterclass, Vario

Bilanț 2015. Un an incredibil pentru comunitatea CDViN

 
Privind înapoi, la înșiruirea tuturor evenimentelor realizate într-un an, în 2015 de pildă, și încercând să cuprinzi totul într-un document sintetic numit bilanț, te poate cuprinde un sentiment de plăcere și oboseală totodată. Plăcerea ține de rememorare și de mirarea că au putut să încapă atâtea întâmplări într-un singur an, iar oboseala, de retrăirea efortului, a emoțiilor, a stresului care au făcut posibil totul. În anul care a trecut am contorizat 97 de articole și un număr apropiat de acțiuni, iar link-urile de care ne folosim în cele ce urmează ilustrează faptul că totul s-a petrecut aievea.

 
În ianuarie, am găsit de cuviință să povestim despre stiloul care scrie cu Cabernet Sauvignon, dar și să salutăm faptul că o bună prietenă a clubului a devenit câștigătoarea Oscarului oeno-gastronomic pe anul 2014. În club, am început seria de petreceri ale anului cu o degustare în pahare negre pe ritm de fado, apoi am salutat noua ediție a Salonului Internațional de vinuri Vinvest 2015. În a doua jumătate a lunii am avut parte de o cercetare plină de surprize a calităților noilor viunuri ale Cramei Rătești și am colportat știri plăcute legate de anumite Tasting notes asupra Negrului de Drăgășani 2013 de la Prince Știrbey. La urmă, am pus de o degustare premium cu vin, Lucky și confetti în dormitorul bunicii. 
Abia se făcuse februarie, că am și pornit într-un mic voiaj sentimental cu ajutorul vinurilor Gramma, ca să enumerăm apoi cu plăcere cuvintele cheie ale unei degustări Oprișor cu repetiție. Apoi am relatat cu lux de amănunte extraordinarul flashtasting aventuros cu Mari V la 2.000 de metri altitudine, dar și întoarcerea cu șarm a firmei SERVE în odăile bunicii, cu ocazia Valentine’s Day. Mai încolo am descoperit că o zi fără vin este o zi fără Soare, Vinarte, 2009 și am destupat un Cabernet Sauvignon Master Lot Reserve California 2011, de la Wolfgang Puck, chiar în preajma fotografiei cu autograf primite de la acesta. În ultima parte a lunii am petrecut un weekend cu Avincis, înregistrând un mic record, și delectându-ne cu quiche, tortilla, foie gras trufe negre și jeleu de Tămâioasă Românească, în compania vinurilor elaborate de Ghislain Moritz.


La debut de martie am consemnat o seară de modă veche cu Bogdanul Lacertei, anunțând totodată prima ediție a WineUp Fair in Transylvania. De mulți ani încoace, orice planuri ne-am face, oricât am fi de ocupați, începutul lunii martie ne prinde, invariabil, la VinCE Budapesta. Nu ne-am mulțumit doar cu atât însă, organizând în club un nou party cu vinuri de Rătești și fete marca CDViN. Pe urmă am povestit pe larg cum am sărbătorit ziua mondială a fericirii alături de vinurile maestrului Fiorenzo Rista și ne-am dedat la tot felul de plăceri esoterice în compania lui Borisului Cramei Oprișor. Ultimele zile de martie le-am petrecut la Cluj, participând la WineUp, un festival de vin și civilizație. 
Aprilie ne-a găsit ocupați cu programul Salonului Vinvest și cu descrierea acestui eveniment în toate plăcerile și cifrele sale. Pe urmă s-a ținut cu fast ziua Ancăi și a vinului românesc în Vestik Club și iar ne-am apucat să povestim despre festivalul timișorean, văzut ca un Vinvest nostalgic, cu Vinarte, Giusti și Casa Bunescu. Tot în club am trăit niște aniversări florale, pregătind și o degustare de Lilieci, urmată de o sabrare surpriză. Spre sfârșitul lunii am avut parte de două evenimente absolut remarcabile: un cuvée de vin și libertate în compania unor mari personalități culturale, între care Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Teodor Baconschi, Armand Goşu, Petre Guran, Mihai Maci, și o seară iberică cu vinurile Cramei Borha, în jurul unei paellera cu paella.

În mai am sărbătorit, la Drăgășani, un cincinal de prezențe la Ziua Bunicii Maria Știrbey, apoi am primit cu papilele deschise, în vechiul dormitor al lui Nagymama, noile vinuri ale lui Oliver Bauer. Și tot în odăile bunicii s-a consumat unul dintre evenimentele majore din viața clubului, atunci când am celebrat ultima cină la bordul zeppelinului Hindenburg. Ca niște hedoniști înrăiți, am continuat să ne delectăm cu vin și bunătăți în cadrul unei premiere numite Vietnamese Fusion în dormitorul bunicii și am participat la o degustare de rock cu The Lemon Lovers. Și luna părea că abia începuse pentru noi, devreme ce am mai bifat apoi o seară de pomină cu vinurile Giusti și Lucky Motanul, ca să gustăm pe urmă ceva Châteauneuf-du-Recaș, ambrozie și alte oeno-plăceri. Ne-am amintit că în 25 mai este sărbătorit Sfântul Urban, patronul viilor și al viticultorilor și am pornit apoi o călătorie a gustului, în zigzag, prin gastronomia piemonteză. La urmă de tot, la Ferendia am pus de un flashtasting la grătar cu SERVE, Dani, Bombo și omul nostru din Panama.  
Iunie ne-a adus, la debut, cronica unei reîntâlniri cu vinurile preferate ale lui Mihai Viteazu, iar apoi am întocmit raportul final asupra unei degustări reușite în compania lui Vladimir Tismăneanu, Andrei Codrescu, Anselm Berrigan, Mircea Mihăieș și Marius Stan. Au urmat tot felul de coincidențe, verticale și exerciții de cinefilie, alături de un nou prieten revenit în club, Teodor Baconschi. O altă premieră în club a fost exoticul festin cu gastronomie japoneză și vinuri românești, apoi am organizat un blind de fetești albe și nu numai. Ne-am bucurat atunci când prietena noastră Mari V a devenit vicecampioană într-o inedită competiție mondială și, de bucurie, am pus la cale ay șe flashtasting în cotețul de găini de la Fere! Întorși la Arad am putut să adăugăm la șirul acțiunilor o nouă degustare reușită în compania vinurilor cramei Liliac și să marcăm un solstițiu cu aniversare și degustare.

În a doua zi de iulie am povestit totul despre weekend-ul petrecut în paradisul Drăgășanilor iar câteva zile mai târziu am participat la o degustare stelară cu foc de tabără. Am descoperit pe urmă noile mele febleți de la Crama Basilescu și am petrecut o seară romagnolă cu vinurile marca Guarini. Răzvan Demian s-a întors în club pentru o degustare pe larg cu vinurile Giusti iar mai încolo am ținut  ziua lui Andrei, în cadrul unei Tapas&Wine Night. Tot în iulie, Château Vartely a fost prima cramă de peste Prut care a pătruns în dormitorul bunicii iar ultimele evenimente ale lunii au cuprins un spectacol oenologic marca Elite Wine și o degustare cu flori la carafă și vinuri la frapieră.
În august am început totul cu un eveniment marca Nelu Vlădoi, cu vinuri evocând parfumul Dobrogei și nostalgia Olteniei. A urmat o seară cu vinuri croate în odăile bunicii,  am anunțat că un juriu internațional va realiza cea mai amplă evaluare a vinurilor de top românești și am făcut încă o ieșire în locurile preferate, în urma căreia v-am îndemnat să binecuvântați vinul, animalele și copiii Drăgășanilor. Am apucat să mai scriem că, la Valea Verde, în cadrul „Wine Book of Romania”, 38 de vinuri românești și moldovenești au obținut punctaj maxim și ne-am dat seama că tocmai s-a sfârșit luna.


La început de septembrie am publicat interviul cu Rod Smith, Master of Wine și am organizat evenimentul anului pentru CDViN, expoziția Podgoria Artelor, în cadrul căreia, în câteva ore, peste 300 de participanți s-au înghesuit să deguste și să admire vinuri și obiecte de artă cu tematică oenologică. Având ca invitați și doi membri Vestik, la București, Crama Liliac a lansat Private Selection, iar noi i-am dăruit titanului Alfred Beck, cu ocazia împlinirii a 70 de ani, un papion marca CDViN. O numeroasă echipă a clubului s-a întreținut apoi, în Dealu Mare, cu marchizul Piero Antinori, la ziua Cramei Viile Metamorfosis. La scurt timp ne aflam în Dobrogea, la Murfatlar și Siminoc, pentru un reportaj și pentru a enumera cel puțin trei motive pentru care merită să vizitezi Domeniul Vlădoi. Vreo cincizeci de kilometri mai la sud, la Clos des Colombes, am acumulat mai multe emoții care nu încap într-un singur cuvânt. Apoi ne-am bucurat și noi un pic de o minunată vacanță de septembrie la mare și prin România și, abia întorși la Arad, am dat o fugă până la Bata, pentru o vânătoare cu vin și șoimi premium. Și nu am încheiat această lună incredibilă fără să organizăm, în club, o nouă întâlnire de rafinament cu cinci plus unu vinuri și Bogdanul Lacertei. 

Octombrie ne-a adus mai întâi povestea unui blind în pahare negre cu vinuri dobrogene, dar și o frumoasă, imaterială, pasională verticală Vinarte. O acțiune de suflet a fost workshop-ul afectiv cu cei șapte magnifici ai vinului, în care am adunat tot atâția prieteni de pretutindeni în club, însoțiți de vinurile lor preferate. Apoi am petrecut puțin cu Big Radu și vinurile Domeniului Coroanei Segarcea și ne-am dat un rendez-vous cu Valeriu Stoica și François Villon în odăile bunicii.
Veni și noiembrie, așa că am anunțat că zece producători români au fost invitați la festivalul de la Merano și am dezvăluit ce li se pregătește acolo amatorilor de vin în prima seară. În aceeași notă, am relatat ce crede despre vinurile românești Helmuth Köcher, cel supranumit The WineHunter, președintele Merano WineFestival. Au urmat călătoria în SüdTirol și cronica unui festival de cinci stele, care a avut 10.000 de vizitatori în cinci zile. Ne-am întors acasă și am povestit cum șase mari vinuri marca Prince Știrbey au făcut senzație în dormitorul bunicii. Ne-am dedat apoi, tot în club, la un rafinament pan-asiatic cu 142.506 de combinații gastronomice posibile pentru ca, la finalul lunii, să realizăm o nouă premieră pentru CDViN: am avut stand la GoodWine 2015 București.
 

Luna decembrie am început-o cu delicatese italiene și cu un magician în dormitorul bunicii
și apoi am pregătit tot felul de bucurii pentru copiii mai mici sau mai mari din anturajul clubului. O masă între prieteni cu vinurile maxime ale Cramei Oprișor ne-a căzut foarte bine tuturor, înainte de reîntâlnirea cu vinurile Guarini. Evenimentele anului 2015 au luat sfârșit în Vestik Club cu o sărbătoare dionisiacă celebrată cu licorile Domeniului Coroanei Segarcea.