Mihai, un meşter şi un prieten

Pentru a fi create, toate lucrurile frumoase - cum ar fi vinotecile - au nevoie, pe lângă ideea şi cuvântul originar, pe lângă inspiraţie şi inspiratori, pe lângă bani şi alte chestiuni mai mult sau mai puţin semnificative, de un meşter. În cazul de faţă, meşterul se numeşte Mihai, iar Pivnicerul îi datorează lui şi echipei sale mulţumiri şi recunoştinţă pentru ceea ce au construit.

Cineva spunea că i-ar plăcea să aibă foarte mulţi bani, dar nu de dragul puterii, averii, ci pentru a-i investi în construcţii, renovări, refaceri de case şi pentru a-l privi toată ziua pe Mihai cum transformă putreziciunea, igrasia, mizeria, decrepitudinea în frumuseţe şi stare de bine. Pentru că, la nevoie, Mihai pune gresie acolo unde se năruie parchetul, schimbă ţevi contorsionate cu altele drepte care nu se văd, îmbracă în ciment rădăcini de brad pentru a nu afecta copacii atunci când construieşte ce-i căşună proprietarului, cum ar fi un teren de baschet, plantează pomi la sute de kilometri depărtare pentru plăcerea unui părinte în vârstă şi e în stare să coboare în fântână pentru a crea băi şi chiuvete şi bucătării şi fose septice acolo unde civilizaţia n-a reuşit să pătrundă nici măcar la începutul mileniului trei. Şi aşa mai departe şi aşa mai departe şi aşa mai departe...

În duba lui Volkswagen, în care şi-a preschimbat recent bătrâna Dacie papuc, Mihai cară scule, picamere, scări şi scăriţe, muncitori, robinete şi ţevi, dar şi o continuă stare de optimism cu care-i contaminează şi pe ceilalţi atunci când ei, mai puţin dotaţi cu simţul concretului, nu văd soluţii şi nici nu-şi pot imagina că o construcţie înseamnă să pui cărămidă pe cărămidă cu răbdare şi fir de plumb şi cu o nesfârşită condescendenţă în privinţa nenumăratelor capricii ale celor cu bani. Dacă dai o tură cu el prin Arad, prin Timişoara, ştie tot, unde se află cutare depozit, unde e cutare fabrică ale cărei instalaţii şi cazane şi boilere şi ţevi şi orice alte drăcii el le-a instalat în ultimii 30 de ani în care se ocupă cu chestiunile astea care le fac altora viaţa mai uşoară.

Am vrut să ştiţi că, de veţi avea nevoie vreodată de vreun meşter, el e omul. Şi nu numai de un meşter, ci chiar de un prieten.