Fiindcă e început de an şi n-am apucat să le spun "La mulţi ani!" pe cale virtuală celor care înseamnă atât de mult pentru mine, vreau să închin aici un pahar de vin cu care nu te întâlneşti de multe ori într-o viaţă.
Când mi-a fost adus, la sfârşitul anului 2007, vinul împlinise 17 ani. Trăia într-o sticlă prăfuită, bătrână,
"comunistă", căreia îi fusese lipită o etichetă minusculă pe care scria "BB90". Amicul Titi mi-o adusese de departe, din locul care se ascunde în spatele acelor iniţiale şi acelor cifre.Era o Busuioacă de Bohotin veche din 1990, originală şi... originară, provenită din locul care a dat numele acestui soi de vin.
Când am deschis-o, sufletul vinului s-a risipit în aer, aromele au umplut spaţiul încăperii, toate esenţele acelui îndepărtat an şi-au răspândit în nări şi în papile fiinţa. Şi poate că mi-am amintit atunci gustul acelui nou început care a fost 1990 pentru noi toţi.Nu vreau să dau note aici vinului, să vorbesc de limpiditate ori de caracter, nu vreau să punctez ceva ce nu se poate puncta pentru că este pur şi simplu dincolo de acest mod de apreciere. Doresc doar să amintesc de spiritul acestui vin şi să închin, şi să-l închin cu cei care înţeleg.
Iar celor care rătăcesc prin supermarketuri în căutarea vinului perfect, a Busuioacei de Bohotin divine, ţin să le spun că o fac degeaba. În primul rând fiindcă vor găsi o cantitate de vin mai mare cu cel puţin un ordin de mărime în comparaţie cu cât ar putea produce zecile de hectare de la Bohotin pe care se cultivă soiul respectiv, şi mai apoi, fiindcă "BB90" a fost deja băut. De mine şi de prietenii mei. La mulţi ani, tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu