miercuri, 6 ianuarie 2010

În Toscana, tocmai din România


Ia gândiţi-vă puţin, cum ar fi dacă, într-o bună zi, aţi câştiga - numai pentru faptul că aţi cumpărat o lustră dintr-un supermarket şi mai apoi aţi completat talonul de concurs şi l-aţi introdus în betoniera promoţională - un voucher de 600 de euro, adică o excursie undeva în lume? Unde v-aţi duce? Desigur, doamna de la agenţia de turism, bucureşteană amabilă, v-ar îndruma mai întâi spre Budapesta, cu entuziasmul acela regăţean al românului mult prea îndepărtat de orice altă capitală a lumii decât Bucureştiul. Va fi nevoie atunci de intervenţia propriei soţii cât se poate de arădene, care să-i explice dânsei că aţi vrea să petreceţi şase nopţi la Florenţa. La Florenţa? Da, acolo, în mijlocul Renaşterii, la doi paşi de Ponte Vecchio, la Hotel Balestri, 90 de euro pe noapte.
Dar poate că nu despre asta ar trebui să povestesc acum, chiar dacă s-a întâmplat aievea. Şi nici despre călătoria romantică în trenul de... Veneţia/Mestre, despre dihorul în lesă văzut în gara Keleti ori despre luminile Zagrebului şi posturile croate la care poţi asculta la ora trei noaptea minunatele hituri ale formaţiei Magazin. Ar trebui să povestesc despre vin şi despre Toscana şi despre Chianti şi despre continentul italian al viţei-de-vie.
Aşadar, după o zi la Veneţia despre care aş putea scrie o mie pagini şi după o călătorie cu trenul la Florenţa, o cetate a stilului, a enotecilor, a crinilor, a oamenilor frumoşi, ne-am apropiat de zona Chianti şi de unul din scopurile neaşteptatei, norocoasei călătorii: acela de a gusta Italia prin vin. Pentru că Peninsula e o ţară în care te simţi bine, în care înţelegi totul, în care nimic nu e verboten de dragul lui verboten. Şi cum nu era interzis să degustăm nişte vin, mai ales că oamenii obişnuiesc asta seară de seară, pe străzi, în faţa zecilor de enoteci florentine, într-una din cele şase zile şi şase nopţi petrecute la Firenze, am apelat la firma SITA, un transportator cu o tradiţie centenară, ale cărui autobuze de la 1900 pot fi admirate în biroul de turism din faţa gării. Un ghid cu steguleţ ne-a adunat pe toţi din apropierea gării, negri, asiatici, americani relaxaţi, nemţi cu pielea rozalie, şi până şi români, până şi români, şi după câteva zeci de minute şi o călătorie cu un autocar imens pe nişte străzi minuscule, peste dealuri cu măslini argintii pe care îi scuturau fermieri cu bască şi prelată, am ajuns la Castello del Trebbio, o podgorie veche de peste 700 de ani, care în decursul timpului a devenit proprietate a familiei Pazzi. Da, e vorba de aceeaşi familie Pazzi care a conspirat pe la 1400 şi ceva la asasinarea a doi membri ai familiei de Medici, subiect de scenariu pentru realizatorii filmului "Hannibal". Amfitrionul, un urmaş al renegatei familii, ne-a întâmpinat cu căldură şi ne-a condus, alături de ghid, prin nenumăratele camere, cămări şi pivniţe ale castelului. Am văzut butoaie imense de vin şi de ulei de măsline, l-am auzit pe ghid condamnând de mama focului Uniunea Europeană care nu-i ajută pe micii producători (Italia are două milioane de producători de vin), favorizând în schimb marile companii. Şi-apoi am suit într-o sală enormă, cu mese pregătite pentru degustare. S-au servit trei tipuri de vin, unul alb şi două roşii. De turnatul în pahare s-a ocupat pitorescul domn Pazzi, tot el având grijă să ne ofere pâine unsă uşor cu uleiul de măsline al casei.
A fost minunat, limbile au început să se dezlege iar vizitatorii să se cunoască între ei. Aşa a aflat şi vecina de masă, o tânără americană, că are parte de nişte companioni din România. Din România! a exclamat ea. Şi aţi venit tocmai din România pentru a degusta vin în Toscana?
Da, am venit tocmai din România şi apoi le-am făcut o vânzare la gazde cât tot restul turiştilor la un loc, cumpărând vreo două baxuri de vin, ulei de măsline, dar şi o sticlă de grappa. Pe care le-am băut cu plăcere tocmai la Arad, singuri sau în compania prietenilor din Clubul nostru. Să ne fie de bine!

2 comentarii:

  1. Frumoasa tara,bun vin! Si apropo de condamnat UE sa stii ca la italieni "condamnatul", eufemistic vorbind,guvernului este sport national.
    Si sa o spunem si in italiana
    Grande paese,grande vino!

    RăspundețiȘtergere