joi, 4 februarie 2010

Mi-a intrat un motan în vinotecă


Iniţial am vrut să scriu aici despre un vin grozav, Fetească Neagră 2008, Crama Basilescu. Şi poate că aş fi reuşit să o fac dacă nu ar fi venit în goană la mine, în pivniţa mea, un motan urmărit de căţeluşa Rita.
Pisicul ăla alb-negru susţinea sus şi tare că e blogger, că se cheamă lucky motanul şi că scrie despre mâţe şi Nirvana. În plus, s-a suit pe raftul cu butoiul de Pankota şi cu balonul de Jena cu ajutorul căruia obişnuia tata socrul să-şi facă încetul cu încetul coniacul în zilele toride de vară.
Poate că ar fi trebuit să fiu contrariat de această apariţie, de acest avatar cu coadă care făcea pe deşteptul. Pe urmă am înţeles însă că există un tâlc în toate acestea, că nimic nu e întâmplător, şi mi-am amintit de motanul Ufi, pe care l-a pomenit cu tristeţe prietenul alibus, un vino-blogger iubitor de - şi alergic la - pisici.
Nu toate excursiile, ieşirile, călătoriile le facem în afara noastră. Nu toate sunt geografice, turistice, cu viză pe paşaportul de serviciu. Adesea, cele mai multe sunt interioare, introspective, sunt călătorii în timp, îndelungi explorări ale memoriei afective. Acolo descoperim fiinţe dragi care nu mai sunt, atât de diferite de noi de parcă ar veni de pe planeta Pandora anume ca să ne conectăm la protuberanţele lor toate sentimentele de oameni. Pe ele putem să le înviem cu ajutorul cuvintelor, pe aceste jurnale interactive pe care unii obişnuiesc să le numească bloguri.
Uneori, un pahar cu vin ne poate evoca toate acestea. Nu trebuie să-i dăm note, să pomenim de preţ şi de gradele alcoolice. Poate că nici nu e nevoie să-l pozăm ori să ne pozăm în chip de mari degustători, de mari specialişti în ale limpidităţii, corpolenţei şi postgustului vinului. Dacă vinul cel bun stârneşte cuvintele şi ele ajung la inimi, înseamnă că nu l-am băut degeaba.

14 comentarii:

  1. Am avut ocazia sa gust feteasca celor de la Basilescu cand inca nu purta eticheta pe sticla si a fost de departe cel mai bun vin pe care l-am incercat de la ei. De fapt intra in cercul restrans al fetestilor care par a avea tipicitate, orice ar mai insemna asta. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce ai mai băut de la ei? Pentru că eu şi prietenii mei din club am mai gustat din câteva vinuri Basilescu şi toate ni s-au părut de calitate.
    Feteasca Neagră cu pricina o am şi fără etichetă, şi cu. Va trebui să-mi îmbogăţesc rezervele şi să încerc o învechire, să văd cum evoluează.

    RăspundețiȘtergere
  3. Uite <a href="http://alibus.blogspot.com/2009/09/degustare-de-grup-crama-basilescu.html>aici</a> toata lista.

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesant, am citit. Prin urmare mă duc să-mi mai iau nişte baxuri de fetească...
    Noi ar trebui să ne facem Partidul Bloggerilor de Vin, să câştigăm puterea şi pe urmă să umplem ţara de somelieri şi gastronomi cu care să chinuim o vreme clasa muncitoare până într-atât încât să poată recunoaşte că prosciuto con melone e mult mai gustos decât pita cu brânză, cu roşii şi cu clisă, şi că Bolgheri Arundineto e mult mai bun decât vinul roşu de la Vinalcool amestecat cu cola. După aceea mai vedem, poate ne vom permite să regăsim bucuria mâncărurilor şi a vinurilor rustice...

    RăspundețiȘtergere
  5. Un partid poate e prea mult, dar un grup nu e o ideea rea ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Într-adevăr, suntem mai mult călători temporali... Iar vinul poate fi licoarea magică ce ne înlesneşte evadarea în vis. Cred că asta caută şi Lucky în cramă... :)
    Pisule, să nu spargi sticle!

    RăspundețiȘtergere
  7. Lucky este nu numai blogger, ci si un poet respectat de fiare si bipezi :), prin urmare cred ca a fost o intalnire minunata pentru amandoi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Oho, ce mă bucur de atâţia vizitatori!

    alibus, un grup există deja, eu glumeam un pic atunci când vorbeam de partid, poate ar fi trebuit să-i spun... partidă. Ştii ce ar fi grozav? Să reuşim, bloggerii de vin, să degustăm cândva cu toţii, deodată, aceleaşi vinuri, şi apoi să ne dăm cu părerea pe bloguri. De găsit un geniu organizator pentru asta. Marea degustare online a Feteascăi Regale de Recaş, a Burgundului de Miniş, a Pinot Noir-ului ecologic Crai Nou!

    Diana, s-ar putea ca Lucky să fi găsit licoarea de care vorbeşti. Dar să ştii că el o căuta într-o vinotecă, nu într-o cramă. Sau, dacă vrei, într-o tainiţă. Şi a fost foarte atent să nu spargă sursa lichidă a inspiraţiei sale.

    Chiţi, tu faci lumină printre sticlele vinotecii şi nu e mai nevoie să aprind lămpile.

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna ziua!
    Norocos motan, Lucky! Am venit de pe blogul lui sa-l vad si aici, la ”treaba”, poetul Lucky Motanul si-a bagat boticul pisicesc peste tot, mirosind dopuri si adulmecand miresme de nobil vin...nu cumva a si gustat un pic? N-am avut curajul sa-l intreb...Zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  10. Bine ai venit, Mirela! Ai dreptate, motanul a gustat un pic, mai cad nişte picături din neatenţie. În fiecare picătură însă se află ADN-ul vinului, esenţa fiinţei sale, de aici şi inspiraţia lui lucky.

    RăspundețiȘtergere
  11. Motanul Lucky este un poet si un bun prieten al nostru
    :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Belle, ştii ce cred eu? Că şi blogul tău e o continuă poezie.

    RăspundețiȘtergere
  13. :)
    Deci il stii pe LUCKY!:)
    Lucky este foarte special pentru noi
    :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Sakura, te salut! Neştiute sunt căile avatarurilor şi uneori ele se întrepătrund. A mea şi a lui lucky motanul s-au intersectat în pivniţă, în vinotecă. Poate că în alte condiţii chiar aş fi putut spune că lucky mi-este prieten de pahar. Aşa, însă, ne mulţumim şi cu prietenia cuvintelor.

    RăspundețiȘtergere