marți, 12 octombrie 2021

Schituri și crame, ristorante și bazilici, silenzio și dolce farniente

3 august, ziua 4. Cuvântul cheie: Silenzio. După aventurile spirituale, gastronomice și oenologice ale zilei de ieri, ne regăsim iarăși, de dimineață, într-un program făcut de amicul nostru Marco. 

Ne duce într-un loc sfânt, Eremo delle Carceri di San Francesco, un schit aflat la vreo cinci kilometri distanță de Assisi, pe Muntele Subasio, unul dintre locurile în care Sfântul Francisc, potrivit legendei, a predicat păsărilor.

Ne vedem de drumul nostru, în liniște, așa cum ni se impune de la intrare, pătrunzând pe un teren cu adevărat sacru, în care liniștea pare încărcată de faptele extraordinare ale trecutului. O străveche pădure de stejari seculară ascunde mai multe grote și capele și o biserică zidită în peretele muntelui. 

Schitul e și astăzi un loc de pelerinaj, de rugăciune, de contemplare vizitat de numeroși credincioși din lumea întreagă. Cuprinde și o capelă închinată Fecioarei Maria, care exista când San Francesco a venit întâia oară aici, în 1205. Ca să ajungi la ea, treci mai întâi pe sub arcadele care duc la biserica Santa Maria delle Carceri, apoi ai de coborât niște trepte foarte înguste și trebuie să te strecori prin cea mai mică nișă posibilă, ca un demn atlet al Domnului.

Ne reculegem în liniște în fața capelei, după un drum relativ lung, în care nu distingem decât zgomotul propriilor pași. Aproape că auzim rugăciunile trecutului, cufundați într-o liniște profundă în care parcă am vrea să mai zăbovim. Înainte să revenim la lumea profană, ne oprim în fața stejarului secular unde se spune că ar fi avut loc predica adresată păsărilor. 

Potrivit surselor istorice însă, sfântul din Assisi a predicat în alte locuri, în Piandarca di Cannara, în Alviano, în mlaștinile Veneției. Ba ar fi predicat și unui crap primit în dar și eliberat apoi în Lacul Piediluco, dar și peștilor din Lacul Corbara.

Poate că legendele legate de schit bat toate sursele istorice. Se spune că o gaură din peștera Sfântului Francisc ar fi fost creată chiar de diavol, după ce acesta a fost alungat de San Rufino. Și se mai spune că San Francesco ar fi săvârșit un miracol, făcând să țâșnească apa din fântâna aflată în mănăstire. Dar cea mai interesantă legendă este legată de o râpă din apropierea mănăstirii, traversată de un pod. Aceasta ar fi albia unui râu pe care sfântul l-a secat fiindcă apele sale tulburau rugăciunile călugărilor franciscani. Se spune că apa revine în albie doar o dată la câteva decenii, anunțând catastrofe și dezastre iminente, și că a curs în timpul celor două războaie mondiale…

 

Ușor înfiorați de această poveste pe care o întărește Marco, părăsim Eremo delle Carceri cumva grăbiți, pozând totuși splendoarea peisajului din vale. Cel mai curajos dintre noi rămâne micuțul Elihu, pe care părinții îl duc peste tot cu ei ca pe un mic om mare. Pornim iar spre Assisi, inima Italiei. Ne întoarcem cu cele patru mașini, pe aceleași curbe în ac de păr, care îți întorc stomacul pe dos. Poate că singurele lucruri proaste în Italia sunt politica și drumurile, iar în Umbria acestea din urmă par și mai proaste decât în Toscana.

Următoarea destinație aleasă de Marco este Bazilica Santa Maria degli Angeli, a șaptea cea mai mare din Peninsulă, pe care o vedem de câteva zile de la geamul hotelului și de pe terasa restaurantului. Lăcașul se află în partea modernă, cea de jos, a orașului Assisi. Sunt multe lucruri șocante cu care ne întâmpină bazilica, iar cel mai șocant, în sensul bun al cuvântului, e să vezi oameni intrând cu câinii în biserică. Sfântul Francisc a fost deopotrivă un sfânt al oamenilor și al animalelor, precedând cu comportamentul său și cu mesajul său de iubire modernitatea în care trăim acum, o lume în care toate creaturile Domnului sunt ocrotite nu doar de rugăciuni, ci și de legi.

Ne aflăm poate în cel mai sacru loc pentru franciscani. Există aici o biserică în biserică, barocul uriaș al bazilicii clădite în veacul al XVI-lea acoperă și ocrotește micul, modestul gotic al capelei Portiuncula, cu care a început în toate - în inimă, în rit, în doctrină, în arhitectură - revoluția spirituală a lui San Francesco. După viziunea avută în capela din San Damiano, Francisc și-a construit o colibă în preajma micului lăcaș pe care l-a și restaurat, fondând aici cu adepții mișcarea spirituală care a dus la crearea Ordinului Franciscan. Și tot aici a primit-o pe Clara de Assisi, dând naștere Ordinului Surorilor Clarise. Avea să moară în chilia sa, în apropierea capelei Portiuncula, în toamna anului 1226.

După vizitarea uriașului lăcaș, care ascunde și o grădină și o capelă a trandafirilor, Marco ne duce la un restaurant din vale, din valea a ceea ce a fost cândva un lac uriaș, de unde putem contempla întreaga splendoare arhitecturală numită Basilica di San Francesco, dar și orașul medieval Assisi, cocoțat pe un deal umbrian. Meniul comandat la Ristorante Carfagna e complex, tipic, gourmet, cuprinde antipasto Carfagna (mezeluri și brânzeturi locale, chipsuri de casă, chiftele), primi piatto (paste cu ragu de rață și dovlecel) și două excelente vinuri ale casei, un cupaj alb care conține și Grechetto, dar și un vin roșu, un Sangiovese neașteptat de blând. La urmă, sorbet de limone, cafea ristretto și o grappa excelentă. Ne spune Marco că în Umbria se face făină din semințele de struguri din tescovină. O cunoaștem pe Tatiana, fiica lui Marco, o domnișoară drăguță cu care Raluca vorbește în italiană ca o localnică de prin părțile astea.

Ghiftuiți și mulțumiți, alungați de la sacru la profan, ne întoarcem la hotelul nostru pe căi întortocheate, printre plantații de măslini prin care pasc fericiți niște cai. Seara, facem o vizită la Bevagna, străbătând peisajul aproape toscan al Umbriei, o regiune despre care ai cărei locuitori localnicul Marco zice că sunt provinciali, că nu știu să-și pună în valoare bogățiile turistice. Bevagna, orășel medieval, vizitatori puțini, localnici cufundați în dolce farniente. Biserici romanice, chiparoși, pini seculari, râul cu pești uriași... Cam asta am acumulat în amintire. Iar ziua nu e nici pe departe aproape de final, căci mai avem de văzut, gustat și degustat produsele de la Azienda Agricola Dionigi.

Ajungem acolo la apus, străbătând colinele cu vii din apropierea orășelului
Bevagna. Crama e mică, primitoare, cochetă, creativă, aidoma stăpânilor săi. Roberto e Carolina, care dețin 12 hectare de vie și două hectare de măslini, ne întâmpină entuziast, facem o ședință foto cu crama și cu viile, pe fundal zărim extraordinara Carapace, punct emblematic al oenologiei din Umbria, o sculptură uriașă care adăpostește Tenuta Castelbuono, din grupul Lunelli. După poze și efuziuni, coborâm în crama propriu-zisă. Roberto și Carolina dau un interviu stând în butoaiele lor de cinci mii de litri transformate în săli de degustare. Găsim aici baricuri pictate și chiar și un butoi al bunicului cu un licoros vin din… 1957. Apoi se lasă noaptea și se aprind luminile din Assisi, ca un șirag de diamante aruncat de Creator undeva la zeci de kilometri depărtare, pe niște coline binecuvântate. Iar noi trecem la festinul pregătit de amfitrioni, care cuprinde vreo opt vinuri, dar și mai multe feluri de mâncare.
 

Degustăm pe rând: Trebbiano Spoletino, Montefalco Grechetto Vigna del Brillo 2019, Montefalco Rosso 2016 (Sangiovese 70%, Sagrantino 15%, Merlot 15%), Montefalco Rosso Riserva 2015 (Sangiovese 70%, Merlot 15%, Sagrantino 15 %), Montefalco Sagrantino 2012, InVernaccia 2019, Montefalco Sagrantino Passito 2016, Montefalco Sagrantino 2009. Și servim, în ordine, antipasto (bruschete mixte cu ulei de măsline, roșii, năut, platou cu felii de brânzeturi locale), primo piatto (risotto al Sagrantino), secondo piatto (grătar mixt de porc, panzanella), dolce (tozzetti, un fel de cantucci din Umbria), cafea și grappa.

Vinurile au acompaniat perfect mâncărurile, pe ritm de jazz. Belvedere nocturnă cu Assisi. În colierul de lumini urbane, biserica San Francesco strălucește ca o bijuterie supremă în noaptea umbriană. Muzică de nota 10, ambient de cinci stele, vinurile albe sunt grozave, cele roșii mai puțin…
Ne întoarcem la Assisi după miezul nopții pe drumurile pustii, gata de următoarele aventuri hedoniste.

Galerie foto: Assisi&Ristorante Carfagna, Bevagna, Cantina Dionigi, Eremo delle Carceri, Santa Maria degli Angelli


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu