Bilanț cu vinuri românești, stomatologi de pe trei continente și o nescrisă cronică despre Cetatea Eternă

Anul 2023 s-a dovedit unul dintre cele mai dense din istoria clubului, chiar dacă cifrele nu dau tocmai peste margine: vreo 35 de evenimente, 79 de articole, participarea la cinci festivaluri de vin, vizite la trei crame. Pentru doi dintre membrii fondatori ai clubului, anul care a trecut a fost unul aniversar, sărbătorit cu o călătorie de șapte zile pe șapte coline, în Cetatea Eternă, a cărei cronică, nepublicată, încă se scrie. 

Ianuarie a început cu publicarea bilanțului pe anul 2022 și cu un apetisant eveniment din seria Șonk’n’Wine. Tot în prima lună din 2023, după ani de absență, Casa de vinuri Cotnari a făcut o demonstrație de forță în dormitorul bunicii. Am mai scris despre prietenul Mauricio Lorca, despre soiul Blaufränkisch, despre un festival de literatură erotică găzduit de o cramă. În plus, ne-am bucurat de o seară eclatantă în compania lui Bogdan Raul Todor și a vinurilor Cramei Corcova.

În februarie, am început cu o degustare in absentia, a unor vinuri purtând aromele unui continent îndepărtat. Am mai scris despre cea mai veche sticlă de vin și despre cea mai mică cramă din lume. În premieră în odăile bunicii, am prezentat o cramă bihoreană: DA-RA-BO-NT, iar apoi l-am reîntâlnit cu plăcere, tot în club, pe maestrul Fiorenzo Rista, alături de cele mai bune vinuri ale sale.

La debut de martie, am scris despre moștenirea lăsată de chef Bocuse și despre ediția de primăvară a Ro-Wine de la Cluj. De Mărțișor, am petrecut cu fete, cu vin și cu batoane de  ciocolată iar apoi am prezentat un nemaipomenit peisaj după degustare, cu Teckel sârmos și Fetești în formă de inimă. Au urmat două articole despre consumul de vin lunar al unui român și despre șampania lui Brad Pitt, dar și un eveniment cu noile vinuri de la Viticola Sarica Niculițel și multe efuziuni legate de vechiul Prince Matei. Tot în martie, am organizat o nouă degustare în pahare negre, care a însemnat încă o premieră în dormitorul bunicii, și am ținut ziua lui Dani, un adevărat eveniment gourmet.

În aprilie, ne-am apucat să facem noi exerciții oenofile în Dealu Mare, prin cramele O mie de chipuri și DFR, la invitația prietenului Răzvan Avram. Și tot la începutul primăverii, am scris despre ediția de primăvară a Festivalului Ro-Wine de la București. La sfârșitul lunii, în perioada 19-26 aprilie, alături de Adina, m-am aflat la Roma, în excursie aniversară, în cea mai frumoasă și nescrisă călătorie de până acum. 

Un eveniment uriaș, Stoma ’92, a avut loc la început de mai: întâlnirea a 40 de stomatologi din nouă țări, de pe trei continente, toți colegi de-ai Adinei, reuniți la 30 de ani și unsprezece luni de la terminarea facultății. Le-am prezentat 17 etichete de vinuri românești de-a lungul a șase zile de party desfășurate la Arad, Dumbrava și Timișoara, în incinta a șapte restaurante și baruri, între care și dormitorul bunicii. Tot în mai, la București, am participat la ediția de primăvară a celui mai important festival de vin din țară, RO-Wine. Ultimul eveniment al lunii a fost o degustare cutremurător de reușită cu vinurile Cramei Dradara. 

În iunie am consemnat degustarea cu Herbert Szasz petrecută chiar în ziua în care, în curtea bunicii, s-a deschis prima floare de rodiu. La următorul eveniment din club, prezentat de Andrea Previtali, oenologul Cramei Avincis, am identificat un vin mare și un an mare: Avincis Negru de Drăgășani 2019. Tot în prima lună de vară, am avut parte de un picnic savuros în viile Familiei Darabont din apropierea Oradiei.  

A venit luna iulie, când am scris despre o nouă regiune din Austria care a intrat în categoria de origine controlată DAC, dar și despre faimosul actor și podgorean John Malkovich, actor pe scena Teatrului Național din Timișoara, vizitator de prestigiu al Cramelor Recaș. Evenimentul lunii, minifestivalul de vin și clătite, s-a desfășurat în curtea bunicii și a fost unul anticaniculă, cuprinzând șase etichete de vin și nu mai puțin de 210 clătite. 

August înseamnă de obicei ziua tatălui meu, Ioan, și a mamei mele, Maria, și mai înseamnă Ferendia și Ruga, o întâlnire de familie, profană, dar cu atât de profunde semnificații spirituale. Ne-am regăsit așadar în satul Ferendia, în compania cățelului Ferry și a găinilor curții, săvârșind un eveniment străvechi de modă nouă, care înseamnă reunirea celor dragi, copii, frați și nepoți, amici din club și din amintire, în jurul unei frapiere cu bucurii. 

În septembrie ne-am revăzut în odăile bunicii cu unul dintre cei mai mari prieteni ai clubului, domnul profesor Valeriu Stoica. Am dat apoi o fugă până la Băile Lipova, pentru a savura, în compania lui Gabi Mohaci&Co, primul nostru gulaș de bizon, la ultima ediție a Festivalului Vânătorilor. La urmă, împreună cu amicii de la Tepaso, am oferit în club un Ferrari pentru fiecare, în cadrul uneia dintre cele mai selecte degustări ale anului 

Octombrie a început, pentru mine, cu o călătorie de câteva zile în Ungaria, acolo unde am descoperit, însoțit de prietenii pescari și de mai multe vinuri românești, minunata Deltă a Tisei. Întors de la pescuit, am luat drumul Bucureștiului, alături de vesticii fondatori, pentru ediția de toamnă a RO-Wine. La sfârșitul lunii, un HalloWine cu Herbert s-a dovedit cel mai potrivit și înfricoșător de reușit eveniment pe care am fi putut să-l născocim.

În noiembrie, ne-am gândit să ne revedem în club cu oamenii dragi de la DFR, pentru o degustare care a cuprins și senzaționale vinuri franțuzești. Am plecat apoi, doar eu, spre Timișoara, pentru o nouă ediție a Festivalului altruist RoVinHud. Și tot eu, doar eu, m-am reîntors la pescuit la Tiszafüred, alături de amicii Gabi și Cipri, într-un Dodge RAM de 400 de cai putere, zeci de undițe, sticle de vin și alte accesorii necesare fericirii de breaslă. După partidele de pescuit, am avut parte de o nouă degustare în odăile lui Nagymama, cu vinurile lui Balla Géza. Abia apoi am ajuns să scriu de Festivalul Oravinum și de ultima noastră dragoste secretă, trăită în escapadele din ultimii doi ani, care se numește Oradea!

 Decembrie a venit în sfârșit, la capătul unei toamne care ne-a pus la încercare cu multe călătorii și multe festivaluri. O degustare cu vinurile Cramei Davino era cât se poate de așteptată, a venit firesc și ne-a revelat un adevăr oenofil rezumat în trei cuvinte: Davino Flamboyant 2019! Evenimentul care a încununat opera a fost însă chiar ultimul, cel care a însemnat și revederea, în dormitorul bunicii, cu o dragă prietenă. Pentru acea seară de Marinela, de Prosecco, de Zghihare, de Pinot Noir și Fetești Negre, am fost nevoiți să reinventăm spațiul din club, dilatându-l, extinzându-l pentru a-l face încăpător pentru toți doritorii. 

Între întâmplările din 2023 rămase fără cronică se numără întâlnirile din odăile bunicii, în număr restrâns, cu mai mulți domni doctori, foști colegi ai Adinei veniți de pretutindeni, cu un alt grup condus de un distins jurnalist de vin din Germania, cu oameni de afaceri din Italia, Ucraina și Brazilia. Și se mai numără extraordinara călătorie pe care am făcut-o la Roma împreună cu doamna Pivniceră, la sfârșit de aprilie 2023, cu prilejul aniversării a trei decenii de căsnicie. Deși nu se regăsesc încă în articolele de pe site-urile cdvin.ro și vestik.ro și de pe blogul Pivnicer, toate aceste amintiri intense sunt întipărite în memoria noastră afectivă, în bilanțul nedezvăluit al inimilor noastre.