2024, un an cu gust de Alutus, de rom, de Sicilia și mai ales de Burgundia

Anul trecut s-a dovedit unul destul de cuminte în materie de degustări și consemnări. Zecile de evenimente ale anului și-au găsit oglindire în 45 de articole; dintre acestea 20 se referă la degustări și alte evenimente petrecute în club, opt evocă un voiaj făcut la Roma în 2023, patru sunt reportaje la crame și alte patru conțin povestea unor festivaluri de vin. O fabuloasă călătorie în Portugalia, cu scurte escale prin Belgia și Germania, își așteaptă încă jurnalul...

În ianuarie, am publicat obișnuitul bilanț pentru anul precedent, 2023, unul al vinurilor românești, al marilor întâlniri, al călătoriei în Cetatea Eternă. În aceeași lună am organizat și prima degustare a anului, una cu șapte vinuri provenite din cinci țări. Am zis să începem anul 2024 cu o contraofensivă a vinului superpremium susținută de pasionați împotriva zgârciților lumii, protagonistul evenimentului fiind amicul clujean Herbert Szasz.

Februarie a debutat jurnalistic cu două articole care evocă un voiaj romantic la Roma, rămas fără cronică în 2023: Șapte zile pe șapte coline și Un ghid afectiv al Romei antice. Somelierul Bogdan Raul Todor ne-a prezentat șase vinuri de la Corcova, un succes cu repetiție în dormitorul bunicii. Am publicat apoi primul din cele șapte articole care evocă șederea la Roma: Rendez-vous cu un vechi prieten la baza Columnei zeului Traian. Am scris apoi despre o nostalgică degustare cu mai multe vinuri de colecție din vinoteca proprie, cel mai vechi fiind din 2010. Între două reportaje despre Cetatea Eternă, Zăpada de august... și De la Fontana Fritto Misto la coliba lui Romulus, am povestit despre aniversarea a 12 ani de club, sărbătorită cu vinurile Cramei DeMatei, în compania unor fete frumoase.

Am început luna martie cu un alt articol din seria romană, Pâine și circ, Trastevere și Circus Maximus... Și tot în martie am făcut cronica unui eveniment din club: Gustul anilor bisecți. Mai apoi am povestit despre Vatican, un stat în stat... și ne-am amintit cum am servit, la Napoli și Pompei, o pizza fierbinte și una veche de 2.000 de ani. Către sfârșitul lunii, ne-am reîntâlnit cu cel mai vechi colaborator al clubului, Boris Ionescu de la Crama Oprișor, în cadrul unei degustări Magnum cum laude și am publicat un articol evocator, despre concertul Bajaga i Instruktori din 2018 de la Dudeștii Vechi.

Ultimul reportaj din seria romană, Luminile Romei, ca niște giuvaiere pierdute în noapte, l-am publicat la început de aprilie 2024, la aproape un an de la călătoria aniversară făcută în capitala Italiei. Am scris apoi despre expoziția postumă „Onisim Colta. Nașterea luminii” vernisată la Muzeul de Artă Arad. I-a urmat un articol despre primul Alutus, vin obținut dintr-un soi de viță-de-vie salvat de familia Stoica la Drăgășani, care a fost lansat cu succes în dormitorul bunicii.

În luna mai am scris despre degustarea de vinuri și romuri marca Wine Hunter, un festin care a durat două zile și două nopți, și am povestit, într-un reportaj, despre călătoria făcută de Ziua Bunicii la Crama Prince Știrbey. O avancronică a festivalului bucureștean RO-Wine a fost ultimul articol al lunii. 

La început de iunie, am povestit despre revederea, după 12 ani, cu Herr Heiner Oberrauch, stăpânul Cramei Villa Vinèa. Am relatat apoi despre cum am devenit degustători neautorizați de ulei de măsline  la festivalul de la Fratelli Studios și am făcut cronica unei degustări faine, cu noile vinuri și noul promotor de la Crama Carastelec. În cadrul unui eveniment privat, am oferit un alint neprețuit, cu vinuri mari și prăjitură de casă. Am dat  și o fugă până în Bihor, pentru un excelent picnic în via familiei Darabont, între două prânzuri la restaurantele orădene Cyrano și Rivo. Luna am încheiat-o cu o degustare imposibilă cu vinurile altfel ale unei mari crame dobrogene: Viticola Sarica Niculițel. 

În iulie a fost prea mare canicula, așa că am sărit direct la august, lună începută cu un răsfăț cu vínuri spañole marca Herbert Szasz. De dragul lui Stoma 92, un foarte activ grup virtual format din stromatologi faini de pe trei-patru continente, am organizat o degu cu Simo, Teo și Iwo, care a cuprins nu mai puțin de opt vinuri premium românești.

Septembrie a început cu o premieră în club: primul orange Avincis, prezentat chiar de proprietarul cramei. Boris a revenit apoi cu o nouă degustare cu vinurile Cramei Oprișor, cu câte un uragan în fiecare pahar. Doi vestici au participat la un experient inedit: testarea unui nou sistem de evaluare a vinurilor. Un reportaj pe drumul vinului arădean, soldat cu descoperirea noii crame HB Wine, a fost ultimul articol al lunii. 

La început de octombrie, am anunțat ediția de toamnă a festivalului RO-Wine și am avut parte în club de o reîntâlnire cu vinurile Cramei Nachbil. Ne-am deplasat pe urmă la Fratelli Studios, trăind RO-Wine ca pe o călătorie, la București, dar mai ales în Sicilia și Argentina. În aceeași ordine hedonistică de idei, am constatat că Salonul arădean Vicii și Delicii a fost mai ales unul de Chardonnay și Mustoasă. La finalul lunii, am ținut jurnalul unei degustări de senzație, cu vinurile de la Artisan Winery. 

Noiembrie a debutat cu descrierea unui peisaj după HalloWine, cu Teckel sârmos și alte accesorii de groază. Pe urmă am publicat un articol evocator, dedicat unui eveniment petrecut în 2016, povestind cum am deslușit, pe românește, tâlcurile unui festival al cramelor ungurești de peste hotare. La Timișoara, am marcat zece ani de RoVinHud, în zece membri CDViN. La urmă, în prag de scrutinuri, alegerea noastră a fost... o degustare de vinuri din Burgundia, susținută de inoxidabilul negociant de la Cluuj, pe numele său Herbert Szasz.

În decembrie, în dormitorul bunicii, am exersat o călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova, cu ajutorul unuia dintre noii săi proprietari, Șerban Dâmboviceanu. Într-un articol publicat în ultima zi a ultimei luni a anului, am încercat să lămurim, în calitate de locuitori ai unei patrii numite Limba Română, de ce este corect să scriem „fetească”, dar și „Fetească neagră”, și „Fetească Neagră”.

Bilanț cu vinuri românești, stomatologi de pe trei continente și o nescrisă cronică despre Cetatea Eternă

Anul 2023 s-a dovedit unul dintre cele mai dense din istoria clubului, chiar dacă cifrele nu dau tocmai peste margine: vreo 35 de evenimente, 79 de articole, participarea la cinci festivaluri de vin, vizite la trei crame. Pentru doi dintre membrii fondatori ai clubului, anul care a trecut a fost unul aniversar, sărbătorit cu o călătorie de șapte zile pe șapte coline, în Cetatea Eternă, a cărei cronică, nepublicată, încă se scrie. 

Ianuarie a început cu publicarea bilanțului pe anul 2022 și cu un apetisant eveniment din seria Șonk’n’Wine. Tot în prima lună din 2023, după ani de absență, Casa de vinuri Cotnari a făcut o demonstrație de forță în dormitorul bunicii. Am mai scris despre prietenul Mauricio Lorca, despre soiul Blaufränkisch, despre un festival de literatură erotică găzduit de o cramă. În plus, ne-am bucurat de o seară eclatantă în compania lui Bogdan Raul Todor și a vinurilor Cramei Corcova.

În februarie, am început cu o degustare in absentia, a unor vinuri purtând aromele unui continent îndepărtat. Am mai scris despre cea mai veche sticlă de vin și despre cea mai mică cramă din lume. În premieră în odăile bunicii, am prezentat o cramă bihoreană: DA-RA-BO-NT, iar apoi l-am reîntâlnit cu plăcere, tot în club, pe maestrul Fiorenzo Rista, alături de cele mai bune vinuri ale sale.

La debut de martie, am scris despre moștenirea lăsată de chef Bocuse și despre ediția de primăvară a Ro-Wine de la Cluj. De Mărțișor, am petrecut cu fete, cu vin și cu batoane de  ciocolată iar apoi am prezentat un nemaipomenit peisaj după degustare, cu Teckel sârmos și Fetești în formă de inimă. Au urmat două articole despre consumul de vin lunar al unui român și despre șampania lui Brad Pitt, dar și un eveniment cu noile vinuri de la Viticola Sarica Niculițel și multe efuziuni legate de vechiul Prince Matei. Tot în martie, am organizat o nouă degustare în pahare negre, care a însemnat încă o premieră în dormitorul bunicii, și am ținut ziua lui Dani, un adevărat eveniment gourmet.

În aprilie, ne-am apucat să facem noi exerciții oenofile în Dealu Mare, prin cramele O mie de chipuri și DFR, la invitația prietenului Răzvan Avram. Și tot la începutul primăverii, am scris despre ediția de primăvară a Festivalului Ro-Wine de la București. La sfârșitul lunii, în perioada 19-26 aprilie, alături de Adina, m-am aflat la Roma, în excursie aniversară, în cea mai frumoasă și nescrisă călătorie de până acum. 

Un eveniment uriaș, Stoma ’92, a avut loc la început de mai: întâlnirea a 40 de stomatologi din nouă țări, de pe trei continente, toți colegi de-ai Adinei, reuniți la 30 de ani și unsprezece luni de la terminarea facultății. Le-am prezentat 17 etichete de vinuri românești de-a lungul a șase zile de party desfășurate la Arad, Dumbrava și Timișoara, în incinta a șapte restaurante și baruri, între care și dormitorul bunicii. Tot în mai, la București, am participat la ediția de primăvară a celui mai important festival de vin din țară, RO-Wine. Ultimul eveniment al lunii a fost o degustare cutremurător de reușită cu vinurile Cramei Dradara. 

În iunie am consemnat degustarea cu Herbert Szasz petrecută chiar în ziua în care, în curtea bunicii, s-a deschis prima floare de rodiu. La următorul eveniment din club, prezentat de Andrea Previtali, oenologul Cramei Avincis, am identificat un vin mare și un an mare: Avincis Negru de Drăgășani 2019. Tot în prima lună de vară, am avut parte de un picnic savuros în viile Familiei Darabont din apropierea Oradiei.  

A venit luna iulie, când am scris despre o nouă regiune din Austria care a intrat în categoria de origine controlată DAC, dar și despre faimosul actor și podgorean John Malkovich, actor pe scena Teatrului Național din Timișoara, vizitator de prestigiu al Cramelor Recaș. Evenimentul lunii, minifestivalul de vin și clătite, s-a desfășurat în curtea bunicii și a fost unul anticaniculă, cuprinzând șase etichete de vin și nu mai puțin de 210 clătite. 

August înseamnă de obicei ziua tatălui meu, Ioan, și a mamei mele, Maria, și mai înseamnă Ferendia și Ruga, o întâlnire de familie, profană, dar cu atât de profunde semnificații spirituale. Ne-am regăsit așadar în satul Ferendia, în compania cățelului Ferry și a găinilor curții, săvârșind un eveniment străvechi de modă nouă, care înseamnă reunirea celor dragi, copii, frați și nepoți, amici din club și din amintire, în jurul unei frapiere cu bucurii. 

În septembrie ne-am revăzut în odăile bunicii cu unul dintre cei mai mari prieteni ai clubului, domnul profesor Valeriu Stoica. Am dat apoi o fugă până la Băile Lipova, pentru a savura, în compania lui Gabi Mohaci&Co, primul nostru gulaș de bizon, la ultima ediție a Festivalului Vânătorilor. La urmă, împreună cu amicii de la Tepaso, am oferit în club un Ferrari pentru fiecare, în cadrul uneia dintre cele mai selecte degustări ale anului 

Octombrie a început, pentru mine, cu o călătorie de câteva zile în Ungaria, acolo unde am descoperit, însoțit de prietenii pescari și de mai multe vinuri românești, minunata Deltă a Tisei. Întors de la pescuit, am luat drumul Bucureștiului, alături de vesticii fondatori, pentru ediția de toamnă a RO-Wine. La sfârșitul lunii, un HalloWine cu Herbert s-a dovedit cel mai potrivit și înfricoșător de reușit eveniment pe care am fi putut să-l născocim.

În noiembrie, ne-am gândit să ne revedem în club cu oamenii dragi de la DFR, pentru o degustare care a cuprins și senzaționale vinuri franțuzești. Am plecat apoi, doar eu, spre Timișoara, pentru o nouă ediție a Festivalului altruist RoVinHud. Și tot eu, doar eu, m-am reîntors la pescuit la Tiszafüred, alături de amicii Gabi și Cipri, într-un Dodge RAM de 400 de cai putere, zeci de undițe, sticle de vin și alte accesorii necesare fericirii de breaslă. După partidele de pescuit, am avut parte de o nouă degustare în odăile lui Nagymama, cu vinurile lui Balla Géza. Abia apoi am ajuns să scriu de Festivalul Oravinum și de ultima noastră dragoste secretă, trăită în escapadele din ultimii doi ani, care se numește Oradea!

 Decembrie a venit în sfârșit, la capătul unei toamne care ne-a pus la încercare cu multe călătorii și multe festivaluri. O degustare cu vinurile Cramei Davino era cât se poate de așteptată, a venit firesc și ne-a revelat un adevăr oenofil rezumat în trei cuvinte: Davino Flamboyant 2019! Evenimentul care a încununat opera a fost însă chiar ultimul, cel care a însemnat și revederea, în dormitorul bunicii, cu o dragă prietenă. Pentru acea seară de Marinela, de Prosecco, de Zghihare, de Pinot Noir și Fetești Negre, am fost nevoiți să reinventăm spațiul din club, dilatându-l, extinzându-l pentru a-l face încăpător pentru toți doritorii. 

Între întâmplările din 2023 rămase fără cronică se numără întâlnirile din odăile bunicii, în număr restrâns, cu mai mulți domni doctori, foști colegi ai Adinei veniți de pretutindeni, cu un alt grup condus de un distins jurnalist de vin din Germania, cu oameni de afaceri din Italia, Ucraina și Brazilia. Și se mai numără extraordinara călătorie pe care am făcut-o la Roma împreună cu doamna Pivniceră, la sfârșit de aprilie 2023, cu prilejul aniversării a trei decenii de căsnicie. Deși nu se regăsesc încă în articolele de pe site-urile cdvin.ro și vestik.ro și de pe blogul Pivnicer, toate aceste amintiri intense sunt întipărite în memoria noastră afectivă, în bilanțul nedezvăluit al inimilor noastre.