Un an Divertisificat, de cărți degustate, de Zghihare, verticale și alte alegeri oenofile

Anul 2025, de care ne-am despărțit cu plăcere, nu fost neapărat foarte bogat în toate ale sale, aidoma celui anterior, 2024. Rezumând, după ce am dat înapoi zilele, săptămânile și lunile cu ajutorul articolelor publicate pe site-urile cdvin.ro și vestik.ro și pe blogul Pivnicer, am regăsit 45 de consemnări. Ele s-au referit la 17 degustări propriu-zise și la 8 evenimente speciale care au avut loc în odăile bunicii, dar și la unele dintre festivalurile anului trecut la care am participat sau pe care le-am urmărit. Blogul a fost dedicat aproape exclusiv impresiilor de călătorie, adică ultimei noastre mari aventuri europene, derulată prin Belgia, Portugalia și Germania.

Primele articole au fost, în ianuarie, bilanțul pe 2024 și o evocare a călătoriei mele și a lui Rhinocerus prin Gyula, iar prima degustare a anului ne-a oferit nouă vinuri marca Davino. Ne-am delectat apoi în cadrul unei seri gourmet organizate acasă de prietenii Cipri&Alexandra. La sfârșitul lunii am publicat primele două episoade ale călătoriei din mai 2024: O escapadă de 12 zile prin Portugalia și Adio, Belgia...!

Februarie a debutat cu o degustare cu vinurile dobrogene care poartă marca Familia Vlădoi, susținută chiar de proprietar. Am povestit apoi despre Faro, orașul berzelor… și am organizat în club o degustare aniversară cu vinuri din Alto Adige, oficiată de prietenii de la Tepaso. Pe blog, am povestit un episod extraordinar al călătoriei portugheze: Pescuit extrem la Sagres.

  În martie, ne-am reîntâlnit mai întâi cu amicul clujean Herbert Szasz pentru o inedită degustare de vin, șampanii, calvados, coniac și rom. Am dedicat două articole Festivalului RO-Wine de la Cluj și alte două taxelor de import cu care a fost împovărată vechea lume a vinului. În plus, în odăile bunicii, ne-am bucurat de licorile a trei crame într-o singură degustare, toate aparținând grupului Vintruvian Estates. Un nou episod dedicat Portugaliei, Beja și Évora, l-am publicat pe blog și am scris apoi despre o degustare restituită. La finalul lunii, Domeniul Bogdan și-a prezentat vinurile în club pentru a treia oară. 

La debut, luna aprilie a adus cronica reîntâlnirii cu una dintre cele mai mari prietene ale clubului, Marinela Ardelean, și cu a sa carte degustată „50 de vinuri și preparate din România”. Evenimentul anului a fost, foarte probabil, reunirea în odăile bunicii a nemuritorului grup Divertis, pentru o sesiune de neprețuite vinuri și autografe. Un alt episod despre Portugalia s-a numit Plimbare printr-un paradis numit Ria Formosa. L-am revăzut apoi pe Paul Fulea, care ne-a prezentat șapte dintre noile vinuri ale cramei sale, Histria. 

Mai a început cu o degustare marca Herbert Szasz și cu o lungă noapte a alegerilor oenofile. Cum suntem cu toții neliniștiți ca un prosecco exuberant și deloc primitivi precum unii care și-au pierdut direcția, am lăsat fantasía să ne cuprindă la modul poético, în speranța că oamenii, ca și vinurile, trebuie aleși pentru ceea ce au mai gran în ei. Și cam asta s-a și întâmplat… Am scris apoi despre Lisabona văzută de la o fereastră din Alfama, despre marele oraș pentru care am simțit o incomensurabilă dragoste la prima vedere. 

O nouă cronică lusitană am publicat-o la început de iunie, La Gura Infernului, pe ritm de fado,  apoi am organizat un nou și creativ eveniment à la CDViN, de Paștele Cailor (de la Letea). Un pic mai târziu am trăit bucuria unei verticale de Pinot Noir de la Domeniile Franco-Române și am savurat Zghihare, Busuioace și un strop de Fetească Neagră în cadrul primei degustări în club dedicate exclusiv Domeniilor Averești. 

În iulie, pe caniculă, ne-a făcut plăcere să ne reîntâlnim cu Betty Darabont și spectaculoasele vinuri care poartă numele familiei sale și inconfundabila sa amprentă oenologică. Întregul eveniment a fost ca un „cupaj” de oameni faini și vinuri faine, de pe la noi, de prin Banat și Ardeal, un melanj de valori împărtășite de foarte, foarte multă vreme.

Luna august a fost toridă și nostalgică. Am consemnat mai la urmă penultimul episod al periplului nostru european din 2024: Lisabona-Faro-Charleroi-Alsdorf. Tristeți ale despărțirii și bucurii ale revederii în țări atât de diferite. 

Stagiunea oenologică de toamnă a fost deschisă în septembrie de inepuizabilul Herbert, alias The Wine Hunter, cu o degustare de vinuri italiene, chiliene și franțuzești. Am avut parte apoi de o seară de Alutus și Eminescu în dormitorul bunicii, înnobilată de prezența soților Valeriu și Irinel Stoica. Un articol despre Festivalul RO-Wine București, ajuns la a zecea ediție, și cronica unei degustări de Merlot și Cabernet petrecute în curtea bunicii au încheiat, din punct de vedere editorial și oenofil, luna. 

Octombrie a debutat în forță cu o noapte albă în Galeria CDViN, parte dintr-un important eveniment național. Am participat apoi la festivalul local Vicii și Delicii, un eveniment generos în toate ale sale, cu excepția programului. Boris Ionescu a susținut apoi în odăile bunicii o nouă degustare cu vinurile Cramei Oprișor. La urmă, am publicat un reportaj legat de o nouă și cochetă cramă boutique de pe Drumul Vinului arădean: Artisan Winery.

La început de noiembrie, capul de afiș a fost tradiționalul nostru eveniment numit HalloWine, la care și-au dat întâlnire, de data aceasta, Donald Trump, Pocahontas și Jack Sparrow, la un pahar de vin marca HB Wine. Mai încolo am oferit, tot în dormitorul bunicii, unsprezece vinuri pentru doctorii tuturor viețuitoarelor mari și mici. Ne-am revăzut în club apoi cu Șerban Dâmboviceanu, coproprietar, care ne-a dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, că a sa Cramă Corcova e de-a dreptul Magna. Luna s-a încheiat cu un alt eveniment oenologic aparte, dedicat unor medici arădeni. 

În decembrie, ultimul act oenofil în Vestik Club a fost oficiat tot de Herbert Szasz. Amicul clujean ne-a prezentat șapte minunate vinuri și șampanii și două rafinate whisky-uri japoneze. O experiență care pentru mulți a fost ca o inițiere, ca un fado, ca prima zăpadă…

 

2024, un an cu gust de Alutus, de rom, de Sicilia și mai ales de Burgundia

Anul trecut s-a dovedit unul destul de cuminte în materie de degustări și consemnări. Zecile de evenimente ale anului și-au găsit oglindire în 45 de articole; dintre acestea 20 se referă la degustări și alte evenimente petrecute în club, opt evocă un voiaj făcut la Roma în 2023, patru sunt reportaje la crame și alte patru conțin povestea unor festivaluri de vin. O fabuloasă călătorie în Portugalia, cu scurte escale prin Belgia și Germania, își așteaptă încă jurnalul...

În ianuarie, am publicat obișnuitul bilanț pentru anul precedent, 2023, unul al vinurilor românești, al marilor întâlniri, al călătoriei în Cetatea Eternă. În aceeași lună am organizat și prima degustare a anului, una cu șapte vinuri provenite din cinci țări. Am zis să începem anul 2024 cu o contraofensivă a vinului superpremium susținută de pasionați împotriva zgârciților lumii, protagonistul evenimentului fiind amicul clujean Herbert Szasz.

Februarie a debutat jurnalistic cu două articole care evocă un voiaj romantic la Roma, rămas fără cronică în 2023: Șapte zile pe șapte coline și Un ghid afectiv al Romei antice. Somelierul Bogdan Raul Todor ne-a prezentat șase vinuri de la Corcova, un succes cu repetiție în dormitorul bunicii. Am publicat apoi primul din cele șapte articole care evocă șederea la Roma: Rendez-vous cu un vechi prieten la baza Columnei zeului Traian. Am scris apoi despre o nostalgică degustare cu mai multe vinuri de colecție din vinoteca proprie, cel mai vechi fiind din 2010. Între două reportaje despre Cetatea Eternă, Zăpada de august... și De la Fontana Fritto Misto la coliba lui Romulus, am povestit despre aniversarea a 12 ani de club, sărbătorită cu vinurile Cramei DeMatei, în compania unor fete frumoase.

Am început luna martie cu un alt articol din seria romană, Pâine și circ, Trastevere și Circus Maximus... Și tot în martie am făcut cronica unui eveniment din club: Gustul anilor bisecți. Mai apoi am povestit despre Vatican, un stat în stat... și ne-am amintit cum am servit, la Napoli și Pompei, o pizza fierbinte și una veche de 2.000 de ani. Către sfârșitul lunii, ne-am reîntâlnit cu cel mai vechi colaborator al clubului, Boris Ionescu de la Crama Oprișor, în cadrul unei degustări Magnum cum laude și am publicat un articol evocator, despre concertul Bajaga i Instruktori din 2018 de la Dudeștii Vechi.

Ultimul reportaj din seria romană, Luminile Romei, ca niște giuvaiere pierdute în noapte, l-am publicat la început de aprilie 2024, la aproape un an de la călătoria aniversară făcută în capitala Italiei. Am scris apoi despre expoziția postumă „Onisim Colta. Nașterea luminii” vernisată la Muzeul de Artă Arad. I-a urmat un articol despre primul Alutus, vin obținut dintr-un soi de viță-de-vie salvat de familia Stoica la Drăgășani, care a fost lansat cu succes în dormitorul bunicii.

În luna mai am scris despre degustarea de vinuri și romuri marca Wine Hunter, un festin care a durat două zile și două nopți, și am povestit, într-un reportaj, despre călătoria făcută de Ziua Bunicii la Crama Prince Știrbey. O avancronică a festivalului bucureștean RO-Wine a fost ultimul articol al lunii. 

La început de iunie, am povestit despre revederea, după 12 ani, cu Herr Heiner Oberrauch, stăpânul Cramei Villa Vinèa. Am relatat apoi despre cum am devenit degustători neautorizați de ulei de măsline  la festivalul de la Fratelli Studios și am făcut cronica unei degustări faine, cu noile vinuri și noul promotor de la Crama Carastelec. În cadrul unui eveniment privat, am oferit un alint neprețuit, cu vinuri mari și prăjitură de casă. Am dat  și o fugă până în Bihor, pentru un excelent picnic în via familiei Darabont, între două prânzuri la restaurantele orădene Cyrano și Rivo. Luna am încheiat-o cu o degustare imposibilă cu vinurile altfel ale unei mari crame dobrogene: Viticola Sarica Niculițel. 

În iulie a fost prea mare canicula, așa că am sărit direct la august, lună începută cu un răsfăț cu vínuri spañole marca Herbert Szasz. De dragul lui Stoma 92, un foarte activ grup virtual format din stromatologi faini de pe trei-patru continente, am organizat o degu cu Simo, Teo și Iwo, care a cuprins nu mai puțin de opt vinuri premium românești.

Septembrie a început cu o premieră în club: primul orange Avincis, prezentat chiar de proprietarul cramei. Boris a revenit apoi cu o nouă degustare cu vinurile Cramei Oprișor, cu câte un uragan în fiecare pahar. Doi vestici au participat la un experient inedit: testarea unui nou sistem de evaluare a vinurilor. Un reportaj pe drumul vinului arădean, soldat cu descoperirea noii crame HB Wine, a fost ultimul articol al lunii. 

La început de octombrie, am anunțat ediția de toamnă a festivalului RO-Wine și am avut parte în club de o reîntâlnire cu vinurile Cramei Nachbil. Ne-am deplasat pe urmă la Fratelli Studios, trăind RO-Wine ca pe o călătorie, la București, dar mai ales în Sicilia și Argentina. În aceeași ordine hedonistică de idei, am constatat că Salonul arădean Vicii și Delicii a fost mai ales unul de Chardonnay și Mustoasă. La finalul lunii, am ținut jurnalul unei degustări de senzație, cu vinurile de la Artisan Winery. 

Noiembrie a debutat cu descrierea unui peisaj după HalloWine, cu Teckel sârmos și alte accesorii de groază. Pe urmă am publicat un articol evocator, dedicat unui eveniment petrecut în 2016, povestind cum am deslușit, pe românește, tâlcurile unui festival al cramelor ungurești de peste hotare. La Timișoara, am marcat zece ani de RoVinHud, în zece membri CDViN. La urmă, în prag de scrutinuri, alegerea noastră a fost... o degustare de vinuri din Burgundia, susținută de inoxidabilul negociant de la Cluuj, pe numele său Herbert Szasz.

În decembrie, în dormitorul bunicii, am exersat o călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova, cu ajutorul unuia dintre noii săi proprietari, Șerban Dâmboviceanu. Într-un articol publicat în ultima zi a ultimei luni a anului, am încercat să lămurim, în calitate de locuitori ai unei patrii numite Limba Română, de ce este corect să scriem „fetească”, dar și „Fetească neagră”, și „Fetească Neagră”.