Un an Divertisificat, de cărți degustate, de Zghihare, verticale și alte alegeri oenofile

Anul 2025, de care ne-am despărțit cu plăcere, nu fost neapărat foarte bogat în toate ale sale, aidoma celui anterior, 2024. Rezumând, după ce am dat înapoi zilele, săptămânile și lunile cu ajutorul articolelor publicate pe site-urile cdvin.ro și vestik.ro și pe blogul Pivnicer, am regăsit 45 de consemnări. Ele s-au referit la 17 degustări propriu-zise și la 8 evenimente speciale care au avut loc în odăile bunicii, dar și la unele dintre festivalurile anului trecut la care am participat sau pe care le-am urmărit. Blogul a fost dedicat aproape exclusiv impresiilor de călătorie, adică ultimei noastre mari aventuri europene, derulată prin Belgia, Portugalia și Germania.

Primele articole au fost, în ianuarie, bilanțul pe 2024 și o evocare a călătoriei mele și a lui Rhinocerus prin Gyula, iar prima degustare a anului ne-a oferit nouă vinuri marca Davino. Ne-am delectat apoi în cadrul unei seri gourmet organizate acasă de prietenii Cipri&Alexandra. La sfârșitul lunii am publicat primele două episoade ale călătoriei din mai 2024: O escapadă de 12 zile prin Portugalia și Adio, Belgia...!

Februarie a debutat cu o degustare cu vinurile dobrogene care poartă marca Familia Vlădoi, susținută chiar de proprietar. Am povestit apoi despre Faro, orașul berzelor… și am organizat în club o degustare aniversară cu vinuri din Alto Adige, oficiată de prietenii de la Tepaso. Pe blog, am povestit un episod extraordinar al călătoriei portugheze: Pescuit extrem la Sagres.

  În martie, ne-am reîntâlnit mai întâi cu amicul clujean Herbert Szasz pentru o inedită degustare de vin, șampanii, calvados, coniac și rom. Am dedicat două articole Festivalului RO-Wine de la Cluj și alte două taxelor de import cu care a fost împovărată vechea lume a vinului. În plus, în odăile bunicii, ne-am bucurat de licorile a trei crame într-o singură degustare, toate aparținând grupului Vintruvian Estates. Un nou episod dedicat Portugaliei, Beja și Évora, l-am publicat pe blog și am scris apoi despre o degustare restituită. La finalul lunii, Domeniul Bogdan și-a prezentat vinurile în club pentru a treia oară. 

La debut, luna aprilie a adus cronica reîntâlnirii cu una dintre cele mai mari prietene ale clubului, Marinela Ardelean, și cu a sa carte degustată „50 de vinuri și preparate din România”. Evenimentul anului a fost, foarte probabil, reunirea în odăile bunicii a nemuritorului grup Divertis, pentru o sesiune de neprețuite vinuri și autografe. Un alt episod despre Portugalia s-a numit Plimbare printr-un paradis numit Ria Formosa. L-am revăzut apoi pe Paul Fulea, care ne-a prezentat șapte dintre noile vinuri ale cramei sale, Histria. 

Mai a început cu o degustare marca Herbert Szasz și cu o lungă noapte a alegerilor oenofile. Cum suntem cu toții neliniștiți ca un prosecco exuberant și deloc primitivi precum unii care și-au pierdut direcția, am lăsat fantasía să ne cuprindă la modul poético, în speranța că oamenii, ca și vinurile, trebuie aleși pentru ceea ce au mai gran în ei. Și cam asta s-a și întâmplat… Am scris apoi despre Lisabona văzută de la o fereastră din Alfama, despre marele oraș pentru care am simțit o incomensurabilă dragoste la prima vedere. 

O nouă cronică lusitană am publicat-o la început de iunie, La Gura Infernului, pe ritm de fado,  apoi am organizat un nou și creativ eveniment à la CDViN, de Paștele Cailor (de la Letea). Un pic mai târziu am trăit bucuria unei verticale de Pinot Noir de la Domeniile Franco-Române și am savurat Zghihare, Busuioace și un strop de Fetească Neagră în cadrul primei degustări în club dedicate exclusiv Domeniilor Averești. 

În iulie, pe caniculă, ne-a făcut plăcere să ne reîntâlnim cu Betty Darabont și spectaculoasele vinuri care poartă numele familiei sale și inconfundabila sa amprentă oenologică. Întregul eveniment a fost ca un „cupaj” de oameni faini și vinuri faine, de pe la noi, de prin Banat și Ardeal, un melanj de valori împărtășite de foarte, foarte multă vreme.

Luna august a fost toridă și nostalgică. Am consemnat mai la urmă penultimul episod al periplului nostru european din 2024: Lisabona-Faro-Charleroi-Alsdorf. Tristeți ale despărțirii și bucurii ale revederii în țări atât de diferite. 

Stagiunea oenologică de toamnă a fost deschisă în septembrie de inepuizabilul Herbert, alias The Wine Hunter, cu o degustare de vinuri italiene, chiliene și franțuzești. Am avut parte apoi de o seară de Alutus și Eminescu în dormitorul bunicii, înnobilată de prezența soților Valeriu și Irinel Stoica. Un articol despre Festivalul RO-Wine București, ajuns la a zecea ediție, și cronica unei degustări de Merlot și Cabernet petrecute în curtea bunicii au încheiat, din punct de vedere editorial și oenofil, luna. 

Octombrie a debutat în forță cu o noapte albă în Galeria CDViN, parte dintr-un important eveniment național. Am participat apoi la festivalul local Vicii și Delicii, un eveniment generos în toate ale sale, cu excepția programului. Boris Ionescu a susținut apoi în odăile bunicii o nouă degustare cu vinurile Cramei Oprișor. La urmă, am publicat un reportaj legat de o nouă și cochetă cramă boutique de pe Drumul Vinului arădean: Artisan Winery.

La început de noiembrie, capul de afiș a fost tradiționalul nostru eveniment numit HalloWine, la care și-au dat întâlnire, de data aceasta, Donald Trump, Pocahontas și Jack Sparrow, la un pahar de vin marca HB Wine. Mai încolo am oferit, tot în dormitorul bunicii, unsprezece vinuri pentru doctorii tuturor viețuitoarelor mari și mici. Ne-am revăzut în club apoi cu Șerban Dâmboviceanu, coproprietar, care ne-a dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, că a sa Cramă Corcova e de-a dreptul Magna. Luna s-a încheiat cu un alt eveniment oenologic aparte, dedicat unor medici arădeni. 

În decembrie, ultimul act oenofil în Vestik Club a fost oficiat tot de Herbert Szasz. Amicul clujean ne-a prezentat șapte minunate vinuri și șampanii și două rafinate whisky-uri japoneze. O experiență care pentru mulți a fost ca o inițiere, ca un fado, ca prima zăpadă…

 

Pe drumul vinului, de la Păuliș la Covăsânț și chiar mai departe. O descoperire cu schepsis : HB Wine

A trecut ceva timp de când nu am mai luat drumul Podgoriei Miniș-Măderat în căutarea celui mai bun vin. De-a lungul anilor, am ținut aproape de oameni și crame din Șiria, Miniș, Mâsca și Măderat, cumpărând vin și struguri, legând prietenii, creând reportaje. Deși pandemia face să pară că a trecut un mileniu, și nu un an-doi-trei, mă întorc alături de Adina în zonă, pentru o jurizare, o revedere cu Balla Géza și crama sa de top, dar și pentru o descoperire numai bună de povestit aici. 

Țin minte că prima mea dragoste oenologică de prin părțile astea s-a petrecut acum mai bine de 15 ani, la Șiria, acolo unde un prieten drag și regretat, nenea Ionel, de profesie medic pediatru, mare pasionat de vin,  mă tot îndemna să mergem. Aveam și un motiv: un butoi de 55 de litri  cu o excelentă Fetească Regală pe care un mic podgorean i-l umplea în fiecare an, în semn de recunoștință pentru că i-a salvat nepoata de la moarte. 

 Mai apoi l-am cunoscut pe Walter Szikler și am explorat crama sa de la Mâsca, pentru mai multe pet-uri cu un senzațional Burgund Mare și pentru un reportaj la poalele cetății Șiriei. Nu puteam să nu vizităm și cea mai cunoscută cramă a podgoriei, Wine Princess, adică Balla Géza Winery. Am făcut-o împreună cu Marinela Ardelean, în cursul unei documentări pentru a doua ediție a volumului The Wine Book of Romania/Cartea vinurilor românești, pe care trei membri fondatori Vestik l-au și editat. 

Aventurile oenologice pe dealurile podgoriei arădene au continuat la Măderat, acolo unde, din întâmplare, într-o zi de toamnă a anului 2016, l-am revăzut pe bunul prieten oenolog Emanuele Reolon, cel care a ajutat la construirea noii crame Maximarc. În urmă cu vreo cinci ani, în compania amicului Elias Macovela, cunoscut influencer din Portugalia și unul dintre magnificii vinului prezenți în dormitorul bunicii, am vizitat Pivnițele Birăuaș, ghidați de noul proprietar, Mirian Mircov. Cu câteva săptămâni înainte de izbucnirea pandemiei, tot într-un anturaj care i-a inclus pe magnifici, ne-am delectat, la Crama Dorvena, cu câteva dintre cele mai bune vinuri ale casei.

La urmă, mai în toamna lui 2022, la invitația lui Octavian Ciurdariu (Uțu, pentru prieteni), am participat la o degustare de seară la poalele Cetății Șiriei, asortând pita de Pecica și bucate tradiționale, între care și un irezistibil gulaș, cu vinurile roșii ale casei. Uțu deține o locuință tradițională în centrul Șiriei, pe care a transformat-o în cramă, Crama Feredeu, unde prelucrează cu pasiune și pricepere, strugurii de pe cele trei hectare de vie, moștenire de familie.

După niște ani și o pandemie, ne întoarcem pe drumul vinului arădean la invitația Mirelei Heizer, cu prilejul unei degustări în orb destinate testării unui nou sistem de evaluare a vinurilor care va fi introdus de Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole (ONVPV). În pauzele de degustare, am profitat de vremea splendidă pentru a mă sui anevoios pe dealurile abrupte din apropierea cramei, pentru o ședință foto cu vii, biserici și fum. După săvârșirea degustării și după un festin cu vin al casei și supă de găluște de gris și friptură de porc în sos de piper, pornim către o nouă și încă necunoscută cramă pentru noi: HB Wine.

Ne transportă cu camioneta sa Marius Gurban, podgorean și posesor de podrum virtual la Șiria. Miniș - Ghioroc – Cuvin - Covăsânț… trecem pe lângă vechi și tradiționale locuințe ale băștinașilor, dar și pe lângă groaznice palate țigănești de modă nouă. Un drum îngust și abrupt, ne duce, cale de vreo sută de metri, la crama butic cocoțată în mijlocul dealului. Numele său, HB Wine, îl dă chiar proprietarul, bihoreanul Horia Ban, director al firmei Termoline, care activează în domeniul energiei regenerabile.

Ne întâmpină cerberul tânăr și blând al locului, cățelușa Charlotte, care poartă numele unui cupaj de vin celebru obținut în Dealu Mare. O parcare îngustă e dispusă lângă corpul mai mare de clădire care găzduiește crama. Mai la stânga se află un alt corp care adăpostește laboratorul, o sală de degustare și mai multe spații de cazare. Un pic mai sus, de-a lungul celor două clădiri noi, au fost amenajate niște terase pe care vor fi plantate soiuri de struguri de masă. Și mai sus, ascunse de vegetația bogată, se găsesc cele 3 hectare și jumătate de viță veche, de Merlot, cumpărate de proprietar în urmă cu trei ani. Crama a fost ridicată în câteva luni, anul trecut, și este una dintre cele mai noi și interesante investiții din podgorie.

Să spunem că spațiul destinat vinificării este unul dintre cele mai curate, aseptice și bine îngrijite pe care le-am vizitat vreodată. Săpată în deal și concepută pe două nivele, crama are o capacitate totală de 90.000 de litri, ceea ce înseamnă că aici se prelucrează și struguri proveniți de la mai mari sau mai mici producători din podgorie. 

Noua cramă are de câțiva ani un oenolog consultant, în persoana Clarei Kardos, și, de câteva luni, unul junior, Robert Heizer, nimeni altul decât fiul prietenei Ela Heizer. Acesta din urmă ne este și ghid competent printre cisternele și baricurile vinăriei, oferindu-ne chiar și o demonstrație de etichetare și prezentând toate mașinăriile moderne ale casei, între care și un aparat de distrugere a germenilor nedoriți și o instalație de curățare sub presiune a recipientelor.

 După o coborâre la al doilea nivel, cel al baricurilor și sticlelor, vizităm și celălalt corp de clădire, pentru documentare și pentru o scurtă degustare. Patru vinuri, din gama Rupes Nobilis, pot fi admirate pe pultul barului: Pinot Noir 2023, Pinot Noir Rosé 2023, Cuvée Simply Red 2022 (Merlot, Cabernet Sauvignon, Burgund Mare), Cabernet Sauvignon 2022. HB Wine se mândrește deja cu câteva premii importante, între care o medalie de aur (Rupes Nobilis – Cabernet Sauvignon 2022) și două de argint obținute la Mundus Vini 2024. La ieșire, o ședință foto cu cetatea Șiriei, o mângâiere de Charlotte și promisiunea revederii cu oamenii și vinurile casei la Festivalul Ro-Wine de la București încheie o minunată zi de septembrie.

 

Galerie foto: Balla Géza Winery, HB Wine, Pe drum